Recovery of EU grant funds for unimplemented e-health project invalidated for failure to specify culpable act

Şedinţa publică din data de 29 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul SPITALUL MUNICIPAL DE URGENŢĂ ROMAN a formulat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI PENTRU SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale - Direcţia Management Financiar şi Control, Compartimentul Control şi Nereguli, contestaţie împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 24.03.2016, privind Proiectul "Servicii Moderne pentru Medici şi Pacienţi (SMMP) cod SMIS 38080, nr. 3007/28.03.2016, înregistrat sub nr. x/04.04.2016, solicitând admiterea contestaţiei, anularea procesului-verbal atacat, iar, în consecinţă, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 192.439,76 RON achitată cu titlu de creanţă bugetară rezultată din nereguli; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

La data de 9.03.2017 - care a fost primul termen de judecată - după dezbateri, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată, completând-o cu un capăt de cerere suplimentar, respectiv anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 355/26.01.2017, decizie pe care a considerat-o emisă cu încălcarea prevederilor legale, peste termenul prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 165/2017, pronunţată la data de 23 noiembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale - Direcţia Management Financiar şi Control, Compartimentul Control şi Nereguli; a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 24.03.2016 privind proiectul "Servicii moderne pentru medici şi pacienţi (SMMP)", înregistrat la emitent sub nr. x/28.03.2016, precum şi decizia privind soluţionarea contestaţiei, înregistrată la emitent sub nr. x/26.01.2017, ambele emise de Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională (reorganizat în Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale)- Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, şi a obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 192.439,76 RON considerată creanţă bugetară rezultată din neregula constatată prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/28.03.2016; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 350 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat, recurs, în termen, pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ŞI COMUNICAŢIILOR (fost, MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI PENTRU SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ), solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate de reclamantul Spitalul Municipal de Urgenţă Roman.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurentul- pârât a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate, sens în care, a relevat, pe scurt, situaţia în fapt în cauză, şi, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esenţă, următoarele:

Situaţia de fapt, esenţială, este aceea că nu ne aflăm în ipoteza unor simple nereguli rezultate dintr-o implementare defectuoasă a proiectului, ci de imposibilitatea implementării acestuia. Beneficiarul cunoştea şi îşi asumase încă de la momentul semnării contractului perioada de implementare a proiectului. Acesta nu a fost realizat, astfel s-a impus retragerea integrală a finanţării.

Astfel, contrar susţinerilor instanţei, recurentul-pârât arată că măsura luată a fost motivată punctual prin prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Contractul de finanţare; prin notificările nr. x/09.01.2014 şi nr. y/24.04.2014, adresele nr. x/23.05.2014 şi nr. y/30.06.2014, nr. 12050/28.04.2014, nr. 15610/04.06.2014 şi nr. 18262/30.06.2014, şi art. 1 din Actul adiţional nr. x/06.07.2014.

Având în vedere că la data de 08.06.2015, licitaţia deschisă pentru achiziţia de "Infrastructură şi software de bază, servicii de dezvoltare şi implementare a sistemului informatic integrat de e-sănătate" nu era încă finalizată (se afla în etapa de evaluare a ofertelor), că proiectul nu se mai putea realiza în termenul legal, prin Notificarea nr. x/18.06.2015 O.I.P.S.I. a comunicat beneficiarului Spitalul Municipal de Urgenţă Roman că a încetat contractul de finanţare nr. 1225/324local/10.12.2013.

În urma verificărilor efectuate, echipa de control a constatat că Spitalul Municipal de Urgenţă Roman nu a implementat proiectul conform obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare, că proiectul nu se mai putea realiza în termenul legal, drept pentru care, a dispus rezilierea contractului de finanţare nr. 1225/324local/10.12.2013 şi recuperarea sumei rambursate în baza acestuia, respectiv, a sumei de 192.436,76 RON.

Recurentul-pârât susţine că măsura a fost dispusă în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, H.G. nr. 759/2007, H.G. nr. 457/2008, Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1828/2006, Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006, H.G. nr. 548/2013, Decizia Comisiei nr. 3472/2007 de aprobare a POS CCE, Acordul de delegare înregistrat cu nr. x/12.02.2008 şi Contractul de finanţare, actul adiţional şi anexele acestora.

Critica adusă titlului de creanţă cu privire la faptul că, din cuprinsul actului administrativ nu rezultă care este abaterea/fapta culpabilă ce se impută Spitalului, respectiv, că nu sunt suficiente elemente care să justifice măsura luată de O.I.P.S.I., preluată şi de către instanţa de fond, consideră recurentul că este absolut inexplicabilă, din moment ce proiectul a cărui finanţare se solicită era imposibil de realizat în perioada asumată prin contract.

În fine, recurentul arată că din vina exclusivă a Beneficiarului, la data de 11.06.2015 achiziţia nu era finalizată, se afla încă în etapa de evaluare a ofertelor, echipa de control constatând că Spitalul Municipal de Urgenţă Roman se află în imposibilitatea realizării proiectului în conformitate cu obligaţiile asumate. Raportat la pretenţiile reclamantului, admise de către instanţa de fond, s-ar ajunge la situaţia aberantă şi nelegitimă de a fi obligat să finanţeze din fonduri europene un proiect nefinalizat conform obligaţiilor asumate prin contract.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul- reclamant SPITALUL MUNICIPAL DE URGENŢĂ ROMAN a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 07.03.2018, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului şi menţinerea hotărârii judecătoreşti pronunţate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 29 mai 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Motivul de recurs invocat de recurent este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurent, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, nefiind identificată încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material incidente speţei, susţinerile recurentului-pârât fiind nefondate.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, între Ministerul pentru Societatea Informaţională, în calitate de Organism Intermediar - în numele şi pentru Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în calitate de Autoritate de Management, şi Spitalul Municipal de Urgenţă Roman, în calitate de Beneficiar, a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. x/10.12.2013, având ca obiect acordarea de către Autoritatea de Management a finanţării nerambursabile în valoare de 5.286.676,74 RON Beneficiarului -intimat-reclamant, pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat "Servicii moderne pentru medici şi pacienţi (SMMP)" nr. SMIS 38080.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 24.03.2016, privind Proiectul "Servicii Moderne pentru Medici şi Pacienţi (SMMP) cod SMIS 38080, nr. 3007/28.03.2016, contestat în prezenta cauză, s-a stabilit o valoare a cheltuielilor afectate de nereguli în sumă de 195.605,92 RON, valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli fiind în sumă de 192.439,76 RON, dispunându-se obligarea intimatului- reclamant la plata acestei sume.

Înalta Curte reţine că interesul Uniunii Europene în acordarea fondurilor nerambursabile îl constituie instituirea unui climat de afaceri conform standardelor europene.

În acest sens, se reţine că nu este suficientă simpla existenţă a unei abateri, ci această abatere trebuie să poată, prin ea însăşi, să producă un prejudiciu determinabil, conducând, indirect, la folosirea acestor fonduri contrar scopului pentru care au fost atribuite.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula constă în "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Este adevărat că aceste definiţii includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii sau asupra fondurilor publice naţionale corespunzătoare, efect constând în existenţa unui impact financiar deja produs sau doar potenţial, dar nu se poate reţine, în toate cazurile, că acest element definitoriu este întrunit, de vreme ce neregula constă în obţinerea unei finanţări nerambursabile prin încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează procedurile de achiziţii publice.

În speţă, însă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, neregula reţinută în sarcina intimatului-reclamant Spitalul Municipal de Urgenţă Roman este descrisă într-o modalitate foarte vagă, nu rezultă care este fapta culpabilă şi abaterea de nelegalitate ce i se impută şi, deşi se face referire la o suspiciune de neregulă, aceasta nu este descrisă în concret, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Aşa fiind, pentru toate acestea, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Faţă de considerentele expuse, instanţa supremă apreciază că judecătorul fondului a făcut o analiză corectă a cauzei deduse judecăţii şi, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond se află la adăpost de criticile formulate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a proceda la respingerea recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile de drept material incidente în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ŞI COMUNICAŢIILOR (fost, MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE) împotriva sentinţei nr. 165/2017 din 23 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2020.