Quantification of moral damages for road accident victims using insurer’s internal guidelines versus equitable judicial assessment

Şedinţa publică din data de 29 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. - prin curator B. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, contestaţie împotriva Deciziei nr. 3153 din 19.12.2016, emisă de pârât, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 313.491,19 RON, reprezentând diferenţa cuantumului despăgubirilor solicitate şi neacordate, constând în daune morale şi materiale raportat la traumele suferite în urma evenimentului rutier din data de 05.09.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3642 din 11 octombrie 2017, pronunţată în dosar nr. x/2017, a respins acţiunea formulată de reclamantul A.- prin curator B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de fond şi, rejudecând, admiterea contestaţiei, aşa cum a fost formulată.

În recursul său, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a relevat scurt istoric al cauzei şi a criticat sentinţa recurată, ca nelegală şi netemeinică, considerând că încalcă principiul răspunderii civile şi principiul proproţionalităţii, în dezvoltarea motivelor de recurs susţinând, în esenţă, următoarele:

Hotărârea de fond este nemotivata in ceea ce priveşte motivele pe care le-a avut in vedere la formularea contestaţiei si, practic, Curtea se rezuma doar la a face referire la motivele prezentate de parata in întâmpinare si de a analiza cele susţinute de aceasta.

Apărarea paratei referitoare la aspectul ca despăgubirile morale trebuie acordate intr-un cuantum decent care sa aibă rolul de a constutui o alinare a suferinţelor, poate fi primita, dar condiţia lipsei continuităţii menţionata de aceasta nu poate fi reţinuta. Practic, parata face afirmaţii care sunt contrare realităţii in sensul ca, din actele medicale, nu rezulta caracterul de continuitate al suferinţelor contestatorului.

Or, se arată, la acest moment, contestatorul in urma accidentului, a rămas imobilizat intr-un cărucior cu rotile, permanent, fara posibilitate de vindecare, iar aceasta situaţie nu are cum sa nu dovedească caracterul de continuitate al suferinţelor acestuia.

Recurentul-reclamant susţine că nu poate fi analizat un calcul al despăgubirilor sub aspectul minimal al unei operatiuni simple de înmulţire a zilelor de spitalizare (150) cu cuantumul de 750 RON. Calculul unei despăgubiri, astfel cum prevede si principiul răspunderii civile trebuie sa aibă in componenta sa elemente diferite, altele decât cele doua, inclusiv raportul dintre prejudiciul efectiv suferit de victimă si momentul in care a avut loc evenimentul.

A mai susţinut că parata face referire la principiul nediscriminarii, iar instanţa de fond ii retine in considerente, dar, menţiunile paratei cu privire la acest principiu sunt subiective, fara temei legal si fara fundament juridic. Se face afirmaţia ca suma solicitata nu constituie o creanţa certa, lichida si exigibila si, mai mult, se face referire la aspectul ca suma datorata cu titlu de daune morale trebuie raportata la ceilalţi creditori.

A enunţa pur si simplu un principiu, in cazul nostru cel al proportionalitatii, fara a-l susţine cu dovezi si fara a face minime menţiuni cu privire la condiţiile de legalitate ale aplicării acestuia, si, mai mult, a te raporta la situaţii cu totul diferite comparativ cu o situaţie particulară, consideră recurentul că sunt apărări făcute fără acoperiri legale şi total neîntemeiate.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale solicitate, având în vedere absenta unor criterii legale pe baza cărora sa poată fi realizata o cuantificare obiectiva a valorii lor, recurentul-reclamant consideră că acestea ar fi trebuit sa fie stabilite în raport de toate aceste elemente, şi nu de criterii subiective prezentate de pârâtă, în continuare, recurentul prezentând, din nou, traumele şi suferinţele, intensitatea acestora, cu atingerile aduse.

Mai arată recurentul că, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

Referitor la acest aspect, precizează că realiza un venit important pentru asigurarea nevoilor familiei, desfăşura o activitate profesionala continua de 22 de ani, fiind practic persoana din familie cu cele mai mari venituri, iar prin munca si activitatea mea suplimentara susţinea si celelalte activităţi familiale creând practic o stare de siguranţa familiei mele.

Recurentul-reclamant a mai susţinut că Decizia atacată nu respectă în niciun fel cu art. 49 pct. 1 lit. f) şi art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul 5/2010 de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, şi nu are în vedere niciun criteriu de cuantificare a daunelor morale.

Consideră că suma de 95.000 euro pe care a solicitat-o, nu este o sumă care sa aline nici pe departe suferinţa sa, nu este o sumă care să facă posibilă refacerea vieţii de familie anterioara accidentului, nu este o sumă ce repară în vreun fel handicapul pe care-l are în prezent si, este doar o sumă care sa-i asigure un trai cat de cat normal, o suma care sa asigure nevoile de zi cu zi familiale, o suma care sa înlocuiască o parte din veniturile pe care le-as fi produs in cazul in care as fi fost apt de munca cu o viata normala si nu una in condiţiile actuale.

Cu privire la daunele materiale, a susţinut recurentul, Curtea a reţinut ca s-au avut in vedere la calculul acestora doar documentele prezentate în faţa comisiei, fara a se lua in calcul documente ce au fost prezentate ulterior. Or, recurentul arată că a depus toată documentaţia, atât medicala, dar si care sa ateste munca depusa înainte de accident, iar o analiza a documentelor fiscale ar fi trebuit sa se facă in cadrul analizei fondului, fapt ce nu s-a întâmplat, instanţa de fond limitandu-se in a retine ca nefiind depuse in fata comisiei documente fiscale din care sa reiese veniturile, nu se mai pot analiza si, practic, parata a procedat corect atunci când a calculat suma reprezentând daunele materiale.

Recurentul-reclamant precizează că nu este de acord cu o astfel de analiza si susţine ca prejudiciul material suferit, conform prevederilor art. 1378 alin. (1) C. civ., este in raport direct cu despăgubirea care trebuie sa acopere atât cheltuielile de îngrijire medicala, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata, precum si orice alte prejudicii materiale. A făcut dovada clara a tuturor cheltuielilor si intr-o noua analiza se poate observa ca si in cazul cuantumului despăgubirilor materiale, dar Curtea a analizat in parte documentele justificative. (cu titlu de exemplu: a se vedea fluturasii salariali lunari depuşi in cadrul dosarului de fond).

4. Apărarea cauză

Intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR nu a formulat întâmpinare în recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 29 mai 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speţă, pe calea acţiunii în contencios administrativ deduse judecăţii, reclamantul A. - prin curator B. a solicitat anularea Deciziei nr. 3153 din 19.12.2016, emisă de intimatul- pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care s-a respins cererea sa de plată cu privire la suma de 313.491,19 RON, reprezentând diferenţa cuantumului despăgubirilor solicitate şi neacordate, constând în daune morale şi materiale, şi obligarea pârâtului la plata diferenţei de despăgubire.

Având în vedere calificarea pe care prima instanţă a dat-o demersului judiciar al reclamantului, pe care l-a încadrat în prevederile generale ale Legii nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul este admisibil, în temeiul art. 20 din actul normativ menţionat.

Verificând sentinţa recurată, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., căruia se circumscriu criticile de nelegalitate formulate de recurent, Înalta Curte reţine următoarele:

Se reţine că recurentul-reclamant a criticat cuantumul daunelor morale acordate şi care, în opinia sa, nu reflectă suferinţa fizică şi psihică cauzată de leziunile suferite şi de sechelele traumatice, raportat la traumele suferite în urma evenimentului rutier din data de 05.09.2015.

Dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru evaluarea prejudiciului moral. Aşadar, problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale, ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată, include o doză de aproximare, dar are la bază o serie de criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Principiul care se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei, deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Referitor la daunele morale solicitate în speţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că stabilirea cuantumului daunelor morale nu poate fi realizată prin raportare la parametri exacţi, astfel că determinarea acestui cuantum implică o marjă de apreciere a autorităţii învestite cu cererea petentului, ce poate fi analizată în concret prin prisma consecinţelor negative suferite de cel vătămat în plan fizic şi/sau psihic, precum şi de importanţa valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

Aşadar, în lipsa unor criterii şi limite legale, intimatul- pârât a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se, la un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv, zilele de îngrijiri medicale.

Cât priveşte cuantumul daunelor morale acordate, pe care recurentul-reclamant îl consideră insuficient, Înalta Curte reţine că, spre deosebire de prejudiciul material, a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, în privinţa daunelor morale nu pot fi produse probe materiale în vederea cuantificării pierderii suferite. De aceea, judecătorul are dreptul să aprecieze, în raport cu toate circumstanţele cauzei, asupra unei sume globale, care să constituie o reparaţie echitabilă în raport cu efectele faptei generatoare de prejudicii. Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei, onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional al persoanei, scopul lor fiind unul compensatoriu, fără să constituie însă o penalitate excesivă pentru cel care a produs dauna.

În mod evident, nu se poate pretinde că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, este în măsură să conducă la înlăturarea suferinţei produse recurentului-reclamant urmare a producerii evenimentului rutier, o asemenea suferinţă suportată ca urmare a recuperării fizice îndelungate, neputând fi cuantificată în bani. Ceea ce se intenţionează prin acordarea daunelor morale este în primul rând recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, precum şi recunoaşterea faptului că aceasta a fost de natură a produce persoanelor vătămate, suferinţe psihice/emoţionale imposibil de cuantificat.

Aşadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

De asemenea, se reţine că în procedura de evaluare a despăgubirilor morale, intimatul-pârât F.G.A. s-a raportat la "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurătorul C. S.A. şi folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală, astfel cum rezultă din Procedura internă aprobată prin Decizia nr. 258/16.11.2016 pentru amendarea şi completarea Deciziei F.G.A. nr. 142/2016, dat fiind că nu există dispoziţii legale exprese cu privire la modalitatea în care trebuie evaluat cuantumul despăgubirilor morale, iar aceste proceduri utilizate de intimatul-pârât F.G.A. în evaluarea daunelor morale reprezintă un criteriu obiectiv de evaluare a prejudiciului, în condiţiile în care aceste proceduri au fost elaborate inclusiv prin raportare la evoluţia practicii judiciare în materie.

Înalta Curte are în vedere în acest sens şi susţinerile intimatului-pârât F.G.A., potrivit cărora acesta nu este chemat să repare prejudiciul suferit de reclamant în locul asiguratorului care a intrat în insolvenţă, ci este chemat în nume propriu, în scop de garantare a persoanelor prejudiciate de intrarea în insolvenţă a asiguratorului asupra faptului că acestea vor fi despăgubite.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va reţine că nu are loc o înlocuire a debitorului obligaţiei de plată a despăgubirii cu un nou debitor, ca urmare a intrării primului în faliment, ci la momentul deschiderii procedurii iau naştere în patrimoniul reclamantului şi al pârâtului, în temeiul Legii nr. 215/2015, dreptul şi obligaţia corelativă de garantare a despăgubirii, care însă poate fi plafonată de legiuitor şi a cărei executare este supusă, din punct de vedere procedural, unor norme speciale, derogatorii.

În acest sens, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora:

"Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5".

Rezultă aşadar, din textul legii, că în aplicarea dispoziţiilor legale, intimatul-pârât F.G.A. are dreptul de a stabili proceduri interne privind modul de cuantificare a daunelor morale şi, dat fiind că aceste proceduri reprezintă rezultatul cercetării jurisprudenţei în materie, Înalta Curte apreciază că atât "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurătorul C. S.A. şi folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală, reprezintă criterii obiective în stabilirea cuantumului daunelor morale.

Aşadar, nu pot fi avute în vedere criticile recurentului-reclamant potrivit cărora despăgubirile acordate cu titlu de daune morale au fost stabilite de către intimatul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraţilor făcându-se abstracţie de jurisprudenţa şi practica în materie, iar considerentele sentinţei recurate, sub acest aspect, ar fi nesusţinute de dovezile administrate în cauză şi de practica judiciară în domeniu, cu atât mai mult cu cât modul de stabilire a acestora nu a fost exercitat discreţionar, ci în baza unor reguli concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de orice creditor de asigurare.

Astfel, tocmai pentru a nu lăsa loc arbitrariului, Directorul General al F.G.A. a emis Decizia nr. 142/2016, prin care a determinat o medie a cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, prin raportare nu doar la jurisprudenţă, ci şi la modalitatea de soluţionare pe cale amiabilă, în trecut, a unor astfel de situaţii de către asigurătorul în insolvenţă C. S.A., dar şi în considerarea rezultatului studiului FPVS 2011.

Totodată, Înalta Curte reţine că scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând a unei satisfacţii morale, pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale, iar spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.

Totodată, în cazul vătămărilor fizice cauzate de un accident de circulaţie, la evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să se ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident, precum şi de toate consecinţele acestuia, relevate de actele medicale ori de alte mijloace de dovadă, cum ar fi declaraţii de martori.

Pe de altă parte, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, relativ la suferinţele fizice şi psihice pe care le-au suportat victimele unui accident de circulaţie, precum şi consecinţele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viaţa lor privată, astfel cum acestea sunt evidenţiate prin probele administrate.

Este o certitudine faptul că leziunile cauzate persoanei vătămate şi intervenţiile chirurgicale suferite de aceasta în vederea recuperării sale au produs o suferinţă fizică şi psihică considerabilă şi au împiedicat-o să-şi desfăşoare viaţa cotidiană în aceleaşi condiţii ca şi înainte de accident.

Însă, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa de fond a avut în vedere criteriile de apreciere a daunelor morale, aşa cum au fost dezvoltate în jurisprudenţa instanţelor naţionale şi europene şi în doctrină, cu trimitere la dispoziţiile legale mai sus citate. Totodată, a indicat, prin raportare la cazul persoanelor care au suferit un prejudiciu din cauza unui accident de circulaţie, care sunt vătămările produse acestora, instanţa făcând referire în considerentele hotărârii atacate la probele administrate în cauza de faţă.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte observă că, instanţa de fond a analizat toate motivele şi argumentele invocate de părţi, probatoriile administrate, arătând considerentele care fundamentează hotărârea adoptată, cu referire la elementele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi care conduc la soluţia pronunţată. Hotărârea pronunţată răspunde exigenţei impuse de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de a indica cu suficientă claritate motivele care stau la baza adoptării sale şi de a examina efectiv aspectele esenţiale care îi sunt supuse aprecierii.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3642 din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2020.