Nullity of cassation appeal for failure to develop specific grounds challenging EU-funded public procurement financial corrections

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (M.D.R.A.P.F.E.), succesor în drepturile şi obligaţiile fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr. 378/24.20.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Târgovişte împotriva actului administrativ Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, emisă de către Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR din cadrul M.D.R.A.P., înregistrată sub nr. x/18.08.2016 şi la UAT Municipiul Târgovişte sub nr. x/01.09.2016, referitor la Contractul de finanţare nr. x/16.12.2010, cod SMIS 10923, privind proiectul "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii şcolare Scoală cu clasele I-VIII A.", beneficiar Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Târgovişte, anularea actului administrativ Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, emisă de către Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR din cadrul M.D.R.A.P., înregistrată sub nr. x/18.08.2016 şi la UAT Municipiul Târgovişte sub nr. x/01.09.2016, referitor la Contractul de finanţare nr. x/16.12.2010, cod SMIS 10923, privind proiectul "Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii şcolare Scoală cu clasele I-VIII A.", beneficiar Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Târgovişte şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 39 din 22 februarie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (M.D.R.A.P.F.E.), succesor în drepturile şi obligaţiile fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile recurate a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, invocând cazurile de casare prev. de art. 488 pct. . 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

A arătat recurenta că sentinţa atacată a fost pronunţată de către instanţa de fond cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pe care aceasta se întemeiază, cuprinzând motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

Recurenta a reiterat argumentele prezentate în acţiunea iniţială cu care a învestit instanţa de fond, prezentând situaţia de fapt parcursă până în prezent, susţinând că nu a încălcat legislaţia privind achiziţiile publice precizând cerinţe minime de calificare şi selecţie prin menţiunea "conform documentaţiei de atribuire", acest fapt nefiind de natură a încălca principiul transparenţei.

A arătat că instanţa de fond a reţinut în mod nejustificat faptul că reclamanta a solicitat cerinţe minime de calificare considerate restrictive, în sensul că s-ar fi solicitat nu numai bilanţul contabil, ci şi alte documente relevante ce ţineau de rentabilitatea firmei, ceea ce a condus la restricţionarea accesului ofertanţilor.

Faţă de cele reţinute de Curtea de Apel Ploieşti, recurenta a arătat că a fost întocmită o notă justificativă nr. x/19.12.2008 privind stabilirea cerinţelor minime de calificare necesar a fi îndeplinite de către ofertanţi, în vederea atribuirii contractului în discuţie.

Instanţa de fond a mai reţinut greşit şi faptul că nu există o justificare temeinică a motivelor care au stat la baza impunerii acestor cerinţe de calificare, în fapt justificându-se cerinţele ce se impuneau a fi solicitate.

Motivele de fapt consemnate şi pe care este întemeiată concluzia autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene de a considera cheltuielile neeligibile, sunt nefondate şi neîntemeiate.

A mai arătat recurenta că actele administrative nu consemnează explicit şi fără echivoc motivele de fapt şi de drept ale constatărilor privind abaterile de la "legalitate" ori " conformitate" a cheltuielilor efectuate şi declarate de către beneficiarul UAT municipiul Târgovişte.

Motivele reţinute sunt subiective, discreţionare şi nu se probează temeinic şi legal încălcarea cadrului legal privind eligibilitatea cheltuielilor efectuate şi declarate de către UAT municipiul Târgovişte, aferente operaţiunilor finanţate.

În fapt, recurenta a adus critici actelor adminsitrative a căror anulare fac obiectul prezentei cauze, reiterând argumentele din acţiunea intiţial formulată.

În contextul expus, solicită casarea sentinţei recurate, iar pe fond, admiterea contestaţiei şi anularea actelor administrative contestate în cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului şi menţinerea hotărârii pronunţate de prima instanţă, ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, urmează a o admite, pentru următoarele considerentele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în condiţiile expres prevăzute de lege, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa de control judiciar învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la unul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta-reclamantă nu a formulat motive de recurs la adresa sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia.

Prin sentinţa recurată a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Prima instanţă a reţinut că prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 a fost aplicată o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului de servicii nr. 3528a/16.02.2009 - încheiat între reclamantă şi S.C. B. S.R.L., reţinându-se în esenţă săvârşire a mai multor abateri de la legislaţia achiziţiilor publice.

În speţă, întreaga procedură de atribuire a contractului de servicii nr. 3528a/16.02.2009 s-a desfăşurat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, iar constatarea neregulii şi aplicarea corecţiilor financiare s-a efectuat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Curtea a reţinut că pentru calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare s-au avut în vedere printre altele Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iunie 2006 şi Regulamentul (CE Euratom) nr. 2988/95, acte normative cu aplicabilitate directă în dreptul naţional, în vigoare la data săvârşirii neregulii, acestea fiind de altfel menţionate în nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiată la data de 18.08.2016. În acest context, având în vedere considerentele Hotărârii C.J.U.E. C-260/14, dar şi aplicabilitatea directă a celor două regulamente ale U.E., precum şi obligaţia instanţelor naţionale de a da eficienţă şi prioritate reglementărilor comunitare, a subliniat că susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că autoritatea contractantă trebuia să solicite informaţii relevante pentru contractul care urma a fi atribuit, şi nu informaţii legate de rentabilitatea firmei care sunt obţinute cu ajutorul indicatorului profit.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a făcut referire la situaţia de fapt şi de drept, însă nu a formulat critici efective pentru care hotărârea instanţei de fond este nelegală.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a invocat critici care nu se referă la lipsa unei motivări, motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, ci îşi exprimă dezaprobarea faţă de considerentele instanţei de fond .

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a adus critici generice, fără a aduce argumente concrete prin care să combată motivele care au stat la baza soluţiei instanţei de fond.

Recurenta a invocat prevederile H.G. nr. 759/20007 şi cele ale O.U.G. nr. 79/2003, însă nu a prezentat argumente de nelegalitate care să privească în concret considerentele hotărârii instanţei de fond.

Recurenta a invocat aceleaşi motive formulate în acţiunea iniţială soluţionată de instanţa de fond, pe care prima instanţă le-a analizat. A arătat recurenta că instanţa de fond a analizat greşit argumentele sale invocate în acţiune, însă aceste afirmaţii nu sunt susţinute prin argumente care să combată concret presupusa nelegalitate a hotărârii primei instanţe.

Aspectele invocate de recurentă sunt consideraţii generale cu privire la situaţia de fapt şi de drept, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, deşi cererea de recurs trebuie să vizeze, pentru motive de nelegalitate, argumentele instanţei din hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Recurenta-reclamantă se limitează la aceste susţineri, fără să combată pentru nelegalitate raţionamentul instanţei şi să formuleze, astfel, critici susceptibile de examinare în recurs, circumscrise motivelor de casare, la adresa hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, deşi dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii, prezentul recurs reprezintă un recurs formal, prin care nu se aduc niciun fel de critici efective de nelegalitate hotărârii recurate.

În consecinţă, pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, a nulităţii recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte împotriva sentinţei nr. 39 din 22 februarie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.