Nullity of extraordinary appeal due to failure to develop specific grounds of illegality challenging administrative audio-visual sanction

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.05.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului şi a solicitat anularea deciziei pârâtului nr. 203/25.04.2017, prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10000 RON pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1), art. 421 alin. (1) şi art. 54 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, şi exonerarea sa de plata amenzii sus indicate.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5090 din 20 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile recurate a formulat recurs reclamanta.

Recurenta-reclamantă a prezentat situaţia de fapt a cauzei, a arătat că prima instanţă a motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată, în baza probelor depuse de pârât, respectiv raportul de monitorizare, din care reiese nerespectarea prevederilor legale în intervalul 27 ianuarie - 2 februarie 2017, în urma monitorizării programului B. pe baza înregistrărilor martor proprii.

Recurenta a arătat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, iar în acest sens a înţeles să reitereze motivele de fapt şi de drept expuse iniţial în cadrul plângerii formulate, omise de instanţa de judcecată.

A mai arătat recurenta că nu este de acord cu expunerea de motive care a stat la baza adoptării deciziei de sancţionare, respectiv pronunţării sentinţei civile nr. 5090/2017, întrucât raportul de monitorizarea este arbitrar şi tendenţios întocmit, nu prezintă situaţia reală a activităţii radiodifuzorului pe perioda monitorizării, atât cu privire la durata permisă difuzării publicităţii în cadrul programelor audiovizuale, cât şi cu privire la formatul de principiu şi structura serviciului de programe aprobate de CNA, resppectiv, a încălcării dreptului de acces la seriviciile media audiovizuale, în funcţie de posibilităţile tehnologice, persoanelor de handicap de auz.

A mai arătat recurenta că la şedinţa CNA unde s-a decis sancţionarea postului B. aparţinând radiodifuzorului S.C. A. S.R.L., reclamanta nu a fost convocată sau anunţată în vreun fel şi nu şi-au putut exercita dreptul de a se apăra, şedinţa în cauză desfăşurându-se în lipsa sa.

În contextul expus, solicită casarea în tot a sentinţei recurate, cu consecinţa exonerării reclamantei de plata sancţiunii cu amendă, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii cu amendă cu somaţia publică conf. art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii pronunţate de prima instanţă, ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, urmează a o admite, pentru următoarele considerentele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în condiţiile expres prevăzute de lege, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa de control judiciar învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la unul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta-reclamantă nu a formulat motive de recurs la sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia.

Prin sentinţa recurată a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat anularea deciziei pârâtului C.N.A. nr. 203/25.04.2017, prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10000 RON pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1), art. 421 alin. (1) şi art. 54 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.

Potrivit acestor texte de lege "proporţia de spoturi publicitare televizate şi spoturi de teleshopping dintr-un interval de o oră nu poate depăşi 20%, respectiv 12 minute..." (art. 35 alin. (1); "persoanele cu handicap de auz au dreptul de acces la serviciile media audiovizuale, în funcţie de posibilităţile tehnologice" (art. 421 alin. (1); "furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să solicite Consiliului acordul pentru orice modificare intervenită în documentele şi în datele declarate prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. b) şi e)" .

Prima instanţă a constatat că pârâtul a prezentat pe larg în decizia contestată modul în care reclamanta nu a respectat aceste prevederi legale în intervalul 27 ianuarie-2 februarie 2017, aspectele reieşind în urma monitorizării programului B., pe baza înregistrărilor martor proprii. Pârâtul a depus şi raportul de monitorizare.

A mai reţinut instanţa că reclamanta a contestat decizia pârâtului susţinând, doar la mod declarativ, că situaţia reţinută de pârât nu ar fi cea reală şi că ar fi fost necesară efectuarea unui punctaj comun.

De asemenea, Curtea a reţinut că o astfel de susţinere nu poate fi reţinută de către instanţă, pe de o parte pentru faptul că nu este dovedită cu niciun mijloc de probă, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. sarcina probei îi revenea reclamantei, iar pe de altă parte raportul de monitorizare este o probă ce susţine decizia contestată şi este întocmită ca urmare a activităţii unei autorităţi publice.

Atât decizia contestată, cât şi raportul de monitorizare, se bucură, până la dovada contrarie care nu a fost făcută în speţă, de prezumţia de veridicitate şi legalitate.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a făcut referire la situaţia de fapt a cauzei, însă nu a formulat critici efective pentru care hotărârea instanţei de fond este nelegală.

Recurenta a invocat prevederi din Legea nr. 504/2002, însă nu a prezentat argumente de nelegalitate care să privească în concret considerentele hotărârii instanţei de fond.

Astfel, aspectele invocate de recurentă sunt consideraţii generale cu privire la situaţia de fapt şi de drept, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, deşi cererea de recurs trebuie să vizeze, pentru motive de nelegalitate, argumentele instanţei din hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Recurenta-reclamantă se limitează la aceste susţineri, fără să combată pentru nelegalitate raţionamentul instanţei şi să formuleze, astfel, critici susceptibile de examinare în recurs, la adresa hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Recurenta, prin recursul formulat, a reiterat întocmai acţiunea cu care a învestit instanţa de fond, adăugând o singură frază şi anume:

"La şedinţa CNA unde s-a decis sancţionarea postului B. aparţinând radiodifuzorului S.C. A. S.R.L., societatea noastră nu a fost convocată sau anunţată în vreun fel şi nu ne-am putut exercita dreptul de a ne apăra, şedinţa în cauză desfăşurându-se în lipsanoastră."

Această critică, însă, nu a făcut obiectul analizei instanţei de fond, reclamanta invocând această critică direct prin cererea de recurs recurs, astfel că nu constituie motiv de nelegalitate a sentinţei recurate.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, deşi dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii, prezentul recurs reprezintă un recurs formal, prin care nu se aduc niciun fel de critici efective de nelegalitate hotărârii recurate.

În consecinţă, pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, a nulităţii recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5090 din 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.