Inadmissibility of annulment complaint against irrevocable judicial aid reexamination order under O.U.G. 51/2008

Şedinţa publică din data de 26 mai 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin Rezoluţia din data de 26 martie 2018, emisă în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit în sarcina recurentului A., obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, aferentă soluţionării cererii de recurs declarate de petent împotriva deciziei nr. 429 din 4 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 12 aprilie 2014, recurentul A. a formulat o cerere de ajutor public judiciar, prin care a solicitat reducerea taxei judiciare de timbru de la 100 RON la 0 (zero) RON, învederând că nu dispune de resursele financiare necesare achitării taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de petentul A. privind acordarea ajutorului public judiciar, acesta fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, instanţa de recurs reţinând, în esenţă, că au fost îndeplinite condiţiile impuse de art. 8 şi art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008.

Împotriva acestei încheieri de şedinţă, petentul A. a formulat, la data de 18 iunie 2018, cerere de reexaminare, întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, această cerere formând obiectul dosarului asociat nr. x/2018

Hotărârea ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare

Prin încheierea din Camera de consiliu data de 24 octombrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva încheierii din Camera de consiliu data de 24 octombrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ.

În cadrul motivelor contestaţiei în anulate, a susţinut contestatorul că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ., art. 43 (4) din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 15 (2) din O.U.G. nr. 51/2008, astfel:

- articolul 153 alin. (1) C. proc. civ., pentru că nu a îndeplinit procedura de citare, deşi era obligatorie, partea nefiind prezentă la proces,

- art. 43 (4) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 15 (2) din O.U.G. nr. 51/2008, întrucât cererea de reexaminare împotriva încheierii din 22.05.2018 a fost corect motivatp în drept şi în fapt şi se impunea să fie admisă iar nu respinsă, fără a se pronunţa asupra motivelor invocate în cererea de reexaminare, partea nesolicitând scutirea de la taxa judiciară şi, drept urmare, s-a admis ceva ce nu a cerut şi i s-a respins implicit cererea de reducere a taxei, ca urmare, reexaminarea solicitată era legală.

Fiind legal citată, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Conform acestui text de lege: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: ... 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Contestatorul din prezenta cauză a invocat ambele cazuri reglementate de dispoziţiile sus-enunţate, însă, verificându-se actele şi lucrările dosarului nr. x/2018, sub aspectul modului de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că, în mod legal s-a reţinut în practicaua încheierii ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare, că "citarea părţilor nu a fost dispusă, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar.

Având în vedere obiectul judecăţii, respectiv cererea de reexaminare formulată de contestatorul din prezenta cauză împotriva unei încheieri prin care s-a soluţionat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, constată Înalta Curte, că, în mod corect s-au reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008, având următorul conţinut:

"Asupra cererii de ajutor public judiciar instanţa se pronunţă fără citarea părţilor, prin Încheiere motivată dată în camera de consiliu.

2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii

3) Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă".

Aşadar, în condiţiile în care cererea de ajutor public judiciar se soluţionează " fără citarea părţilor", iar cu privire la cererea de reexaminare formulată împotriva soluţiei de respingere date cererii de ajutor public judiciar, legiuitorul a prevăzut că aceasta se soluţionează tot în camera de consiliu, tot prin încheiere, este evident că şi în ceea ce priveşte părţile, procedura este tot aceeaşi, judecata desfăşurându-se tot " fără citarea părţilor", astfel că, invocarea motivului contestaţiei în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) este fără suport legal.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestaţie în anulare privind nelegala citare a părţii, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

Se constată, aşadar, că dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

În ceea ce priveşte al doilea motiv al contestaţiei în anulare - art. 503 alin. (2) pct. 2 din acelaşi cod, se reţine că acesta reglementează contestaţia în anulare specială şi se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Or, obiectul prezentei contestaţii în anulare îl reprezintă o încheiere "irevocabilă" pronunţată într-o cerere de reexaminare formulată de contestator în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, astfel cum s-a expus în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri.

Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs; hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Din interpretarea coroborată a prevederilor sus-citate, rezultă că obiect al unei contestaţii în anulare îl poate forma numai o hotărâre definitivă, prin care s-a soluţionat un recurs împotriva unei decizii date în apel, sau o hotărâre a instanţei de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.

Altfel spus, pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai hotărârile pronunţate de instanţele de recurs. Or, în speţă, hotărârea contestată este o încheiere pronunţată într-o cerere de reexaminare, şi nu asupra unei decizii prin care s-a soluţionat un recurs, partea nemaiavând astfel deschisă o cale de atac, având în vedere mai ales dispoziţiile art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ce prevăd că " Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă".

Or, constată Înalta Curte că încheierea contestată, pronunţată în soluţionarea unui incident procedural referitor la scutirea, reducerea, eşalonarea sau amânarea de la plata unei taxe de timbru, nu constituie în sensul reglementat de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., o " hotărâre definitivă" susceptibilă de a forma obiect al contestaţiei în anulare, având în vedere că încheierea contestată nu soluţionează recursul, ci un incident procedural, cererea de reexaminare constituind o cale specifică de retractare, ce nu presupune o judecare pe fond a litigiului, soluţia fiind " irevocabilă", ceea ce înseamnă că nu mai poate fi atacată prin intermediul altor căi de atac, neexistând un drept de opţiune al părţii în această privinţă.

Întrucât împotriva încheierii prin care se soluţionează o cerere de reexaminare ajutor public judiciar nu poate fi promovată calea apelului sau calea recursului, promovarea unei contestaţii în anulare este inadmisibilă, dispoziţiile legale anterior menţionate fiind de strictă interpretare, nepermitând extinderea aplicării instituţiei contestaţiei în anulare şi la alte hotărâri judecătoreşti decât cele indicate în cuprinsul său.

Contestaţia în anulare împotriva încheierii de reexaminare este inadmisibilă, întrucât încheierea prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare, formulată conform art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, fiind" irevocabilă", conform alin. (3) al aceluiaşi articol, această cerere de reexaminare reprezintă o cale de atac exclusivă pentru soluţionarea incidentelor privind ajutorul public judiciar, fiind astfel singura cale de atac prin care poate fi cenzurată soluţia instanţei cu privire la acordarea dreptului la ajutor public judiciar, părţile interesate neavând un drept de opţiune între a formula cerere de reexaminare şi a exercita apel sau recurs după caz, şi cu atât mai mult contestaţie în anulare sau revizuire.

Înalta Curte reţine astfel că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, acest drept putând fi supus unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.

Aşadar, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.

Recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curţii Constituţionale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reţinute de art. 16 din Constituţia României.

Reţinând că cererea de reexaminare împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar se soluţionează prin încheiere "irevocabilă", conform art. 15 alin. (3) din Legea nr. O.U.G. nr. 51/2008, excluzându-se de către legiuitor posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva acesteia, Înalta Curte, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., ca inadmisibilă.

Temeiul de drept al soluţiei

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 503 şi art. 508 C. proc. civ., raportat la art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 24 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2020.