Inadmissibility of second petition for annulment due to uniqueness of appeal rights and legal sufficiency of summons

Şedinţa publică din data de 26 mai 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.02.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, anularea Titlului executoriu nr. x şi a Somaţiei nr. x din Dosarul de executare nr. x pentru achitare sumei de 2.000 RON, reprezentând amenzi judiciare.

Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa civilă nr. 254 din 24 aprilie 2017, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Împotriva acestei sentinţe, intitulată "încheiere" de recurent, a declarat recurs reclamantul A., apreciind că instanţa a încălcat dispoziţiile legale ale art. 131 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi ale art. 2 lit. c) şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2017 .

Prin Decizia nr. 136 din 22 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 a fost respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii (sentinţei) nr. 254 din 24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil.

Împotriva acestei Decizii - Decizia nr. 136 din 22 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 a promovat contestaţie în anulare contestatorul - reclamant A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2018

Hotărârea ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare

Prin Decizia nr. 2557 din data de 14 iunie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 136 din 22 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. a aplicat numitului A. o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 2557 din data de 14 iunie 2018 a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., intitulând respectiva decizie drept " Încheiere".

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ.

În cadrul motivelor contestaţiei în anulate, a susţinut contestatorul că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k), j) din C. proc. civ., art. 397 alin. (1), art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2, art. 248 alin. (5) şi art. 424 alin. (5) din C. proc. civ., astfel:

- articolul 157 alin. (1), lit. c), g), k), j) C. proc. civ. întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, aşa cum rezultă din cererea din 14.06.2018, nefiind prezent la proces,

- art. 397 alin. (1) C. proc. civ. pentru că nu s-a pronunţat, deşi era obligatoriu, asupra nulităţii citaţiei nr. x/2018, pentru termenul de judecată din 14.06.2018;

- art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2, întrucât contestaţia în anulare împotriva " Încheierii " nr. 136/din 22 ianuarie 2018 a fost corect motivată în fapt şi în drept şi se impunea să fie admisă, iar nu respinsă. Instanţa confundă mijlocul de probă cu probele şi confundă, de asemenea, menţiunile neprevăzute de lege cu menţiunile ce trebuia să le poarte (cuprindă) prevăzute de lege. Drept urmare, hotărârea este netemeinică, incorectă şi nelegală, contrară dispoziţiilor art. 22 (2) C. proc. civ.

Fiind legal citată, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Conform acestui text de lege: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: ... 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Contestatorul din prezenta cauză a invocat ambele cazuri reglementate de dispoziţiile sus-enunţate, însă, verificându-se actele şi lucrările dosarului nr. x/2018, sub aspectul modului de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că, în mod legal s-a reţinut în practicaua deciziei ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare, că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu ambele părţi din proces.

Referitor la primul motiv al contestaţiei în anulare, cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 157 alin. (1) lit. c), g), k) şi j) din C. proc. civ., se reţine că, în conformitate cu aceste dispoziţii legale, citaţia va cuprinde:" numărul dosarului, numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul cererii, alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă, precum şi ştampila instanţei şi semnătura grefierului"

Totodată, art. 157 alin. (3) din C. proc. civ. stabileşte că:

"Cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Din analiza textului de lege menţionat, se constată că doar lipsa menţiunilor de la lit. c) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, cerinţele prevăzute la lit. g) şi j) nefiind sancţionate cu nulitatea absolută.

Analizând însă citaţia emisă recurentului pentru termenul din 14 iunie 2018, când s-a soluţionat calea de atac a recursului, se constată că aceasta conţine toate elementele esenţiale obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) din C. proc. civ., inclusiv menţiunile prevăzute la lit. lit). c), g), k) şi j) din acelaşi cod, a căror lipsă a fost invocată de parte.

Aşa fiind, în cauză nu se poate vorbi de o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin aplicarea sancţiunii juridice a nulităţii, în condiţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestaţie în anulare privind nelegala citare a părţii, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

Se constată, aşadar, că dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

În ceea ce priveşte al doilea motiv al contestaţiei în anulare - art. 503 alin. (2) pct. 2 din acelaşi cod, se reţine că acesta reglementează contestaţia în anulare specială şi se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Or, obiectul prezentei contestaţii în anulare îl reprezintă o decizie definitivă pronunţată într-o altă contestaţie în anulare declarată împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de societate în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum s-a expus în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri.

Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs; hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Din interpretarea coroborată a prevederilor sus-citate, rezultă că obiect al unei contestaţii în anulare îl poate forma numai o hotărâre definitivă, prin care s-a soluţionat un recurs împotriva unei decizii date în apel, sau o hotărâre a instanţei de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.

Altfel spus, pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai hotărârile pronunţate de instanţele de recurs. Or, în speţă, decizia contestată este o hotărâre pronunţată într-o contestaţie în anulare şi nu asupra unei decizii prin care s-a soluţionat un recurs, partea nemaiavând astfel deschisă o cale de atac.

Totodată, prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., invocate de contestator, potrivit cărora hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, reprezintă o aplicaţie a principiului unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi au ca finalitate tocmai evitarea reiterării unei căi de atac.

Având în vedere principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, împotriva unei astfel de hotărâri nu mai poate fi exercitată o nouă contestaţie în anulare, o astfel de cale de atac fiind inadmisbilă.

Înalta Curte nu poate primi nici critica referitoare la pronunţarea unei "decizii" în locul unei "încheieri", această împrejurare neîncadrându-se în noţiunea "erorii materiale" prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Hotărârea contestată poartă o denumire corectă în raport cu dispoziţiile art. 424 alin. (4) C. proc. civ., fiind o hotărâre pronunţată " asupra contestaţiei în anulare", pentru care legiuitorul a prevăzut că se numeşte " după caz, sentinţă sau decizie", deci, nu " încheiere", cum greşit susţine contestatoarea.

Pe de altă parte, chiar şi în cazul în care denumirea hotărârii ar fi fost greşită, această eroare este una dintre erorile ce pot fi îndreptate pe calea prevăzută de art. 442 C. proc. civ. şi nu o eroare materială în sensul dispoziţiilor sus-enunţate.

Temeiul de drept al soluţiei

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248, coroborat cu art. art. 503 şi art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2557 din 14 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2020.