Tax cancellation action perempted; appeal dismissed as late for missing five-day deadline

Şedinţa publică din data de 26 mai 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Cadrul procesual

Prin sentinţa nr. 291/17.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., cu domiciliul în Slatina, Aleea x, jud. Olt, împotriva sentinţei numărul 143 din data de 09.03.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Craiova.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat tot contestaţie în anulare S.C. A. S.R.L., formându-se dosarul nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentinţa nr. 58/2019 pronunţată în data de 01 februarie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării, constatând perimată contestatia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 291/17.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa nr. 58/2019 pronunţată în data de 01 februarie 2019, de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs contestatoarea S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 421 alin. (1) şi 483 alin. (1) C. proc. civ.

În cadrul motivelor de recurs, a susţinut recurenta- contestatoare că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k), j) din C. proc. civ., art. 22 (6), 397 (1), 416 (1), 248 (5) şi 424 (5) C. proc. civ., astfel:

- articolul 157 alin. (1), lit. c), g), k), j) C. proc. civ. întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, aşa cum rezultă din cererea din 30.01.2019,

- articolul 22 (6), 397 (1) C. proc. civ., pentru că nu s-a pronunţat, desi era obligatoriu, asupra nulităţii citaţiei nr. 1067/54/2018 pentru termenul de judecată din data de 01.02.2019,

- articolul 416 (1) C. proc. civ., deoarece contestaţia analizată nu a rămas în nelucrare 6 luni, suspendarea procedurii fiind comunicată în 02.07.2018, reluarea judecăţii fiind în 28.12.2018

- articolul 248 (5) şi 424 (5) C. proc. civ. pentru că a emis o sentinţă în loc de încheiere.

A susţinut contestatorul că grefierul instanţei atrage raspunderea prevăzută de art. 48 (1) şi 52 (1) C. pen.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 18 iunie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată din data de 18 iunie 2019, instanţa constatând lipsa părţilor, prin încheierea de şedinţă din această dată a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului.

La data de 13.01.2020 s-a înregistrat la instanţă cererea recurentei S.C. A. S.R.L., de " reluare" a judecării litigiului.

Instanţa, faţă de cerererea recurentei, văzând şi dispoziţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., prin Rezoluţia din data de 15.01.2020 a repus cauza pe rol, fixând termen pentru continuarea judecăţii la data de 26.05.2020, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurenta -contestatoare pe fondul recursului declarat împotriva sentinţei nr. 58/2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în data de 01 februarie 2019, Înalta Curte va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a recursului, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege:

"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare (…)".

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speţă, prin recursul formulat, se atacă o hotărâre prin care s-a constatat perimarea, împotriva căreia legiuitorul, prin dispoziţiile anterior menţionate, respectiv art. 421 alin. (2) C. proc. civ. a prevăzut calea de atac a recursului " în termen de 5 zile de la pronunţare".

Înalta Curte, verificând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul respectării acestui termen, constată că, raportat la data pronunţării hotărârii recurate, 01 februarie 2019, cele 5 zile prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului s-au împlinit la data de 07 februarie 2019, aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea declara recurs, termenul pentru motivarea acestuia curgând apoi de la comunicare, conform art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ.. Chiar şi raportat la data comunicării hotărârii recurate către parte, respectiv, 08.02.2019, recursul a fost exercitat peste termenul legal, cele 5 zile împlinindu-se la data de 14.02.2019, acesta fiind, de fapt, termenul pentru motivarea recursului, conform art. 487 alin. (1) cu trimitere la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

Cum din actele dosarului, respectiv ştampila aplicată pe plicul de expediere către Curtea de Apel Craiova a cererii de recurs, reiese data de 04.03.2019, ca şi dată de declarare a recursului, Înalta Curte constată că exercitarea acestei căi de atac s-a făcut cu depăşirea termenului legal cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art., imperativ şi de decădere, care s-a împlinit încă din data de 07.02.2019, din ziua următoare hotărârea căpătând caracter definitiv.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Deopotrivă, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs" precum şi dispoziţiile art. 489 alin. (1) din acelaşi act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Se constată, aşadar, că aceste norme instituie în sarcina recurentei obligaţia de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătoreşti într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atragând sancţiunea nulităţii acestuia, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.,

În cauză, astfel cum s-a reţinut anterior, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurenta nu a dovedit şi nici nu a pretins că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv declarat, aplicându-se astfel şi sancţiunea juridică a decăderii părţii din dreptul de exercitare a acestei căi de atac, sancţiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, legalitatea acesteia nu mai poate fi verificată pe această cale.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existenţa vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat de contestatoarea S.C. A. S.R.L., ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 58/2019 din 01 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2020.