Reexamination of judicial fine: Inadmissibility of appeal against peremption declaration due to expiration of five-day statutory deadline
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as tardy, rendering the lower court’s decision final and upholding the dismissal of the underlying motion for review of a judicial fine. The dispute concerned a procedural challenge by an individual against a sentence that had previously dismissed a company’s appeal and imposed a fine for bad faith conduct, where the individual sought to have the fine review request reinstated; the lower appellate court had declared the request perished due to procedural lapse, and the individual appealed this finding. The decisive legal basis was the strict 5-day statutory deadline for appealing a judgment declaring peremption under Article 421(2) of the Code of Civil Procedure, which the appellant missed by filing the appeal in June 2017 instead of by May 18, 2017, and the appellant failed to provide justifiable grounds for reprieve under Article 186, resulting in the sanction of decadence under Article 185(1) and the dismissal of the appeal under Article 489(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) din C. proc. civ, art. 427 alin. (1) C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Reexamination of judicial fine: Inadmissibility of appeal against peremption declaration due to expiration of five-day statutory deadline: The dispute concerned a procedural challenge by an individual against a sentence that had previously dismissed a company’s appeal and imposed a fine for bad faith conduct, where the individual sought to have the fine review request reinstated; the lower appellate court had declared the request perished due to procedural lapse, and the individual appealed this finding. The decisive legal basis was the strict 5-day statutory deadline for appealing a judgment declaring peremption under Article 421(2) of the Code of Civil Procedure, which the appellant missed by filing the appeal in June 2017 instead of by May 18, 2017, and the appellant failed to provide justifiable grounds for reprieve under Article 186, resulting in the sanction of decadence under Article 185(1) and the dismissal of the appeal under Article 489(1).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision cited in the dispositive section as the legal basis for dismissing the appeal as tardy.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 mai 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Cadrul procesual
Prin sentinţa nr. 356 de la 31 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., împotriva încheierii nr. 33 din 23.05.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016.
A fost amendat reprezentantul S.C. A. S.R.L., B. cu suma de 1000 RON pentru executarea cu rea credinţă a unei căi de atac vădit netemeinică.
Împotriva sentinţei nr. 356 de la 31 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, a formulat cerere de reexaminare amendă, în temeiul art. 191 alin. C. proc. civ., petentul B. apreciind că este nelegală şi netemeinică.
S-a format dosarul nr. x/2016, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect cererea formulată de petentul B., de reexaminare împotriva măsurii amenzii judiciare aplicată prin sentinţa nr. 356/2016 pronunţată la data de 31 august 2016 de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.
Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 287/2017 pronunţată în Camera de Consiliu la data de 12 mai 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării, constatând perimată cererea de reexaminare formulată de petentul B., împotriva sentinţei nr. 356/2016 pronunţată la data de 31 august 2016 de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.
Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa nr. 287/2017 pronunţată în data de 12 mai 2017, de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs petentul B., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
În cadrul motivelor de recurs, a susţinut recurentul- petent că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 157 alin. (1) lit. c), h), j) din C. proc. civ., art. 427 alineta 1, art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., astfel:
- articolul 157 alin. (1), lit. c), h), j) C. proc. civ. întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, nefiind indicat numărul dosarului (acţiunii), obiectul dosarului (acţiunii) şi partea potrivnică: Curtea de Apel Craiova;
- art. 427 alin. (1) C. proc. civ. întrucât încheierea de şedinţă din 07.10.2016, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cererii de reexaminare împotriva încheierii nr. 356/*31.08.2016 nu i-a fost comuunicată până în prezent, situaţie în care nu a ştiut de suspendare,
- art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. deoarece, pentru termenul din 07.10.2016 a solicitat judecarea reexaminării în lipsa sa, conform acestor prevederi şi nu exista motiv de suspendare a judecăţii,
- articolul 416 (1) C. proc. civ., întrucât rămânerea în stare de nelucrare a cererii de reexaminare a încheierii nr. 356/2016 nu este imputabilă părţilor în proces, ci chiar instanţei de judecată.
Procedura de soluţionare a recursului
Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru
În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 18 iunie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
La termenul de judecată din data de 18 iunie 2019, instanţa constatând lipsa părţilor, prin încheierea de şedinţă din această dată a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului.
La data de 13.01.2020 s-a înregistrat la instanţă cererea recurentului-petent B., de " reluare" a judecării litigiului, întemeiată pe dispoziţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ.
Instanţa, faţă de cerererea recurentului - petent, văzând şi dispoziţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., prin Rezoluţia din data de 16.01.2020 a repus cauza pe rol, fixând termen pentru continuarea judecăţii la data de 26.05.2020, cu citarea părţilor.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul -petent B. pe fondul recursului declarat împotriva sentinţei nr. 287/2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în data de 12 mai 2017, Înalta Curte va verifica mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a recursului, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege:
"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare (…)".
Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
În speţă, prin recursul formulat, se atacă o hotărâre prin care s-a constatat perimarea, împotriva căreia legiuitorul, prin dispoziţiile anterior menţionate, respectiv art. 421 alin. (2) C. proc. civ. a prevăzut calea de atac a recursului " în termen de 5 zile de la pronunţare".
Înalta Curte, verificând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul respectării acestui termen, constată că, raportat la data pronunţării hotărârii recurate, 12.05.2017, cele 5 zile prevăzute de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului s-au împlinit la data de 18.05.2017, aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea declara recurs, termenul pentru motivarea acestuia curgând apoi de la comunicare, conform art. 487 alin. (1) coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ.. Chiar şi raportat la data comunicării hotărârii recurate către parte, respectiv, 23.05.2017, recursul a fost exercitat peste termenul legal, cele 5 zile împlinindu-se la data de 29.05.2017, acesta fiind, de fapt, termenul pentru motivarea recursului, conform art. 487 alin. (1) cu trimitere la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.
Cum din actele dosarului, respectiv ştampila aplicată pe plicul de expediere către Curtea de Apel Craiova a cererii de recurs, reiese data de 19.06.2017, ca şi dată de declarare a recursului, Înalta Curte constată că exercitarea acestei căi de atac s-a făcut cu depăşirea termenului legal cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art., imperativ şi de decădere, care s-a împlinit încă din data de 18.05.2017, din ziua următoare hotărârea căpătând caracter definitiv.
Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Deopotrivă, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs" precum şi dispoziţiile art. 489 alin. (1) din acelaşi act normative, conform cărora " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."
Se constată, aşadar, că aceste norme instituie în sarcina recurentului - petent obligaţia de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătoreşti într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atragând sancţiunea nulităţii acestuia, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.,
În cauză, astfel cum s-a reţinut anterior, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:
"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."
Cum în cauză, recurentul nu a dovedit şi nici nu a pretins că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv declarat, aplicându-se astfel şi sancţiunea juridică a decăderii părţii din dreptul de exercitare a acestei căi de atac, sancţiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, legalitatea acesteia nu mai poate fi verificată pe această cale.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, neidentificând existenţa vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul - petent - reclamant B., ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul B. împotriva sentinţei nr. 287/2017 din 12 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2020 .