Antitrust fine suspension appeal: scope of review and standard of proof for administrative decision illegality

Şedinţa publică din data de 13 mai 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de suspendare a executării

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.12.2017, reclamanta România Hypermarche S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 51 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, a formulat cerere de suspendare prin care a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună suspendarea în parte a executării, Deciziei Consiliului Concurenţei nr. 71/14.12.2018 privind "constatarea încălcării dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 101 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi sancţionarea întreprinderilor România Hypermarche S.A. si furnizorii A. S.R.L. si B. S.R.L.", emisă de Consiliul Concurenţei ("Decizia nr. 71/14.12.2018"), respectiv, în ceea ce priveşte pe C., până la soluţionarea definitivă a dosarului având ca obiect acţiunea în contencios administrativ formulată de către C. împotriva Deciziei nr. 71/14.12.2018.

A solicitat, totodată, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantei de soluţionarea prezentului litigiu.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 15 alin. (2) şi art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere urgenţa procedurii precum şi faptul că punerea în executare a Deciziei nr. 71/14.12.2018 privind plata amenzii totale de 12.410.834 RON este iminentă (urmând să fie pusă în executare oricând începând cu data de 14.05.2019) şi susceptibilă să provoace grave prejudicii Societăţii, a solicitat in mod respectuos instanţei reducerea termenelor fixate de lege pentru depunerea întâmpinării precum şi pentru primul termen de judecată în prezenta cauză, astfel încât să fie posibilă şi în mod efectiv judecarea cu urgenţă şi precădere a prezentei cereri de suspendare.

1.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 168 din 16 mai 2019, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta România Hypermarche S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 168 din 16 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamantă România Hypermarche S.A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ., susţinând că aceasta a

Recursul este construit pe incidenţa dispoziţiilor art. 461 alin. (2) C. proc. civ., solicitându-se să se înlăture considerentele prin care recurenta aprecizază că instanţa a reţinut greşit uenle aspecte de drept find excedentare şi care nu au legătură cu judecata acestui proces.

Susţine recurenta că, în cadrul secţiunii II, considerentele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti sunt excedentare, depăşesc sfera dezbaterilor din proces şi aduc hotărârii elemente care nu influenţează în niciun fel soluţia adoptată, ele putând să lipsească din cuprinsul motivării hotărârii judecătoreşti. Pentru aceste motive, se impune admiterea prezentului recurs împotriva considerentelor Sentinţei recurate şi înlăturarea considerentelor excedentare.

Arată recurenta, că art. 461 alin. (2) din C. proc. civ. permite declararea unei căi de atac numai împotriva considerentelor hotărârii, fără a se ataca soluţia din dispozitiv, dacă atare conduită corespunde interesului procesual al părţii care o promovează.

Considerentele reţinute de instanţa de suspendare prin Sentinţa recurată pe care recurenta le apreciază ca fiind excedentare şi eronate sunt următoarele:

"pagina 25 din Sentinţa Recurată - paragraful 2 în aceste condiţii, nu se poate aprecia că Decizia Consiliului Concurenţei nt 71/14.12.2018 nu ar corespunde standardului de probă în materie, inclusiv cum este acesta recunoscut la nivel european, existenţa Înţelegerii/practicii anticoncurenţlale, putând fi dedusă dintr-un număr de coincidenţe şi indicii care, considerate împreună, pot, în absenţa unei alte explicaţii, să constituie o dovadă a încălcării regulilor de concurenţă. în ceea ce priveşte respectarea de către autoritatea de concurenţă a standardului de probă, curtea are în vedere, pe de o parte, faptul că, pornind de la premisa principial valabilă că activităţile pe care înţelegerile anticoncurenţiale le implică au loc într-o manieră clandestină, documentele asociate acestora fiind reduse la minimum, prin jurisprudenţa CJUE s-a stabilit că autoritatea de concurentă are dreptul la libera apreciere a probelor, singurul criteriu relevant fiind credibilitatea acestora. în acest sens, autorităţii de concurenţă îi revine sarcina de a prezenta dovezi precise şi concordante pentru a crea convingerea fermă că încălcarea a fost săvârşită.

"pagina 26 din Sentinţa Recurată - paragraful 2 - Analizând în mod aparent conţinutul Deciziei Consiliului Concurenţei ni 71/14.12.2018, rezulta cfi pârâta a procedat la' reţinerea situaţiei de fapt incidenţă în cauză cu respectarea jurisprudenţei instanţelor comunitare în ce priveşte standardul de probă în materie, reţinând încălcarea de către reclamantă a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr 21/1996 şi a prevederilor art. 101 alin 1 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în baza unui probatoriu administrat în conformitate cu jurisprudenţa comunitară menţionată anterior, constând în faptul că reclamanta nu îşi stabilea în mod independent preţurile de vânzare către consumatorii finali a produselor achiziţionate de la furnizori.

-"pagina 26 din Sentinţa Recurată - ultimul paragraf - Or, situaţia de fapt reţinută de partea pârâtă se circumscrie normei legale menţionate, astfel că nu se poate concluziona în sensul existenţei vreunei împrejurări de fapt şi de drept care să genereze îndoială asupra legalităţii actului contestat".

Susţine recurenta că o astfel de judecată ar putea fi realizată exclusiv de către instanţa de fond învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a Deciziei Consiliului Concurenţei, acţiune în anulare ce este pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la acest moment, instanţa de suspendare neavând competenţa de a se pronunţa asupra fondului cauzei cauzei şi de a statua dacă suntem sau nu în prezenţa unei fapte anti-concurenţiale aşa cum eronat susţine Consiliul Concurenţei.

În măsura în care, instanţa de suspendare, după "pipăirea fondului" ar fi constatat că motivele invocate de C. nu se circumscriu noţiunii "cazului bine justificat", nefiind împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, era suficient ca prima instanţă să constate că în prezenta cauză nu este întrunită cerinţa cazului bine justificat, sens în care se impunea în mod fireşte respingerea acţiunii de suspendare formulate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Concurenţie a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare şi concluzii scrise.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 23 aprilie 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 13 mai 2020, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

În faza procesuală a recursului au fost administrate probe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Verificând considerentele hotărârii recurate, Curtea constată că instanţa de fond a făcut trimitere la toate aspectele relevante cauzei, argumentele care au condus la soluţia pronunţată faţă de reclamantă fiind întrepătrunse cu cele care au fundamentat soluţia pronunţată.

În prealabil, Curtea arată că obligaţia de motivare a unei hotărâri trebuie înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conţinutul lor sunt susceptibile să influenţeze soluţia.

Considerentele reprezintă un element necesar al oricărei hotărâri judecătoreşti, motivarea de fapt şi de drept fiind indispensabilă acestui important act procedural.

Potrivit art. 461 C. proc. civ. cu denumirea marginală "Partea din hotărâre care poate fi atacată":

"(1) Calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate".

Cea de-a doua ipoteză se referă la considerentele greşite.

Formularea are un caracter relativ general, fără ca legea să distingă între motivele de fapt şi cele de drept.

Cea de-a doua ipoteză din art. 461 alin. (2) C. proc. civ. reglementează soluţia atacării separate a considerentelor, rezultând că o parte poate să promoveze în mod distinct recurs doar împotriva considerentelor, chiar dacă titularul căii de atac se află în poziţia de parte câştigătoare în proces, iar împotriva acestora legiuitorul a prevăzut la îndemâna părţilor o cale de atac care poate fi exercitată potrivit prevederilor art. 461 alin. (2) C. proc. civ. pentru a se anihila vocaţia lor de autoroitate de lucru judecat prin faptul neatacării acestora.

Considerentele în discuţie sunt necesare, susţin soluţia din dispozitiv şi, drept urmare, vor fi menţinute.

Ca atare, partea din hotărâre care interesează puetrea de lucru judecat este disozitivul Deşi s-a afirmat în susţinerea recursului său, că motivele de la pag. 25 par. 2, pag. 26 par. 2 şi pag. 26 ultimul paragraf din sentinţa pronunţată de Curtea de Apel ar fi excedentare şi eronate, din actele şi lucrările dosarului nu reiese acest aspect.

Totodată, recurenta a susţinut că "în măsura în care instanţa de suspendare, după "pipăirea fondului" ar fi constatat că motivele invocate de recurentă nu se circumscriu noţiunii cazului bine justificat, nefiind împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" ar fi fost suficient ca prima instanţă să constate că în prezenta cauză nu este întrunită cerinţa cazului bine justificat.

Niciuna dintre aceste susţineri ale recurentei- reclamante nu poate fi primită, astfel cum vom arăta în cele ce urmează.

Contrar celor afirmate de recurenta-reclamantă, în considerentele apreciate ca fiind excedentare şi eronate, instanţa de fond răspunde cu titlu general, cercetând "aparenţa de nelegalitate" specifică unei acţiuni în suspendare, şi prin raportare la principiile dezvoltate în jurisprudenţa europeană.

Astfel, cu titlu de exemplu, în primul considerent criticat, respectiv cel de la pag. 25 par. 2, instanţa reţine, la o analiză sumară a probatoriului, astfel cum afirmă la pag. 24 par. 10, că "nu se poate aprecia ca Decizia Consiliului Concurenţei nu ar corespunde standardului de probă în materie, inclusiv cum este acesta recunoscut la nivel european, existenţa înţelegerii/practicii anticoncurenţiale, putând fi dedusă dintr/un număr de coincidenţe şi indicii care, considerate împreună, pot, în absenţa unei alte explicaţii, să constituie o dovadă a încălcării regulilor de concurenţă. " în acelaşi sens, instanţa afirmă că autoritatea de concurenţă are dreptul la libera apreciere a probelor, singurul criteriu relevant fiind credibilitatea acestora, iar autorităţii de concurenţă îi revine sarcina de a prezenta dovezi precise şi concordante pentru a crea convingerea fermă că încălcarea a fost săvârşită.

Prin urmare, recurenta- reclamantă nu poate afirma că aprecierile principiale cu referire la standardul de probă şi sarcina probei realizate de instanţă nu ar avea legătură cu judecata procesului sau că acestea sunt de natură a o prejudicia.

Curtea achiesează raţionamentului avut în vedere de către instanţa fondului, o astfel de reţinere a primei instanţe nu este de natură a se impune cu autoritate de lucru judecat şi a împiedica recurenta-reclamantă să formuleze contestaţie sau cerere de anulare a eventualelor acte administrative.

De asemenea nu pot fi primite susţinerile recurentei potrivit cărora instanţa de fond învestită cu suspendarea deciziei Consiliului Concurenţei nr. 71/2018 şi-ar fi depăşit limitele şi prin motivarea realizată ar fi antamat fondul cauzei sau că ar fi dat dezlegări unor probleme de drept care nu au ar fi avut legătură cu judecarea acestui proces, cum eronat pretinde acesta.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, judecătorul fondului a reţinut corect faptul că "apărările reclamantei privind nedovedirea de către Consiliul Concurenţei a restricţiei prin obiect şi că, deşi autoritatea de concurenţă a reţinut în sarcina reurentei o înţelegere anticoncurenţială constând în fixarea preţului de revânzare, ar fi trebuit să facă proba efectelor anticoncurenţiale, nu se subsumează indiciilor de nelegalitate, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/24004 şi excedează specificului procedurii simplificate de suspendare a executării actului administrativ.

Ca o ultimă chestiune ce se impune a fi lămurită în cauza dedusă judecăţii, se constataă că recurenta-reclamantă doreşte o reapreciere a probelor şi a situaţiei de fapt din perspectiva considerentelor din hotărâre care nu îi convin, urmărind să valorifice dispoziţiile art. 461 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, din acestă perspectivă se constată că soluţia pronunţată de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de suspendare, bazată pe analiza motivelor invocate în cerere, este una legală, fiind fundamentată pe o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale incidente în cauză.

III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând legalitatea sentinţei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 461 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta România Hypermarche S.A. împotriva sentinţei civile nr. 168 din 16 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2020.