Appeal to suspend dismissal of deputy school inspector rejected; statutory interim-relief conditions unmet.

Şedinţa publică din data de 28 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 9444/23.07.2019, prin care s-a dispus revocarea din funcţia de inspector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar Judeţean Sibiu, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestui Ordin şi obligarea pârâtului la repunerea reclamantei în funcţie, ca urmare a suspendării executării acestui Ordin, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 204 din 21 august 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a Ordinului Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 9444/23.07.2019, formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că, în vederea reţinerii nelegalităţii evidente a Ordinului nr. 9444/2019, nu sunt necesare verificări suplimentare, întrucât simpla lecturare şi comparare a atribuţiilor din Fişa postului cu activităţile depunctate din Fişa de evaluare evidenţiază împrejurarea potrivit căreia calificativul acordat este greşit.

Astfel, pare facil de observat că (i) evaluarea, în vederea acordării calificativului, indică depunctarea pentru nerealizarea conformă a activităţii vizând "fişa postului", în condiţiile în care întocmirea acestei categorii de acte constituie atribuţia inspectorului şcolar general, (ii) nu i-a fost realocat punctajul din fişa de evaluare, privitor la atribuţiile care nu îi revin, în conformitate cu fişa postului; deşi nu are atribuţii vizând execuţia bugetară, evaluarea s-a realizat cu depunctarea sa cu 4 puncte atribuite activităţilor circumscrise execuţiei bugetare.

De asemenea, punctajul total este greşit, în sensul că însumarea aritmetică a punctajelor intermediare nu coincide cu punctajul final.

A mai susţinut recurenta că actul atacat invocă, în preambul, un Raport aprobat de către Ministrul Educaţiei Naţionale nr. 8788/02.05.2019, fără însă a enunţa conţinutul lui ori a-l anexa la actul administrativ emis.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la invocarea unui raport neataşat actului administrativ şi necomunicat, ci trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

De asemenea, potrivit recurentei, deşi instanţa de fond a reţinut că art. 535 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu este incident, întrucât funcţia de inspector şcolar general adjunct face parte din personalul contractual, nefiind funcţionar public, contextul de reglementare conţinut de Codul administrativ impune cu necesitate aplicarea acestui text de lege, potrivit căruia "Actele administrative întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor art. 528-533 sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.".

În opinia recurentei, Ordinul nr. 9444/2019 conţine încălcări ale normelor în vigoare la data emiterii, sancţionate cu nulitatea de drept şi expresă de art. 535 din O.U.G. nr. 57/2019, respectiv încălcarea art. 528 alin. (3) lit. a) şi art. 533 alin. (1).

Referitor la îndeplinirea condiţiei existenţei pagubei iminente, recurenta a arătat că măsura eliberării, revocării din funcţie, dispusă cu nerespectarea condiţiilor contractului de management, şi astfel viciată sub aspectul legalităţii, alături de lipsa unei motivări în conţinutul Ordinului, sunt de natură a crea un prejudiciu de imagine, în persoana celui revocat din funcţie, ce se impune a fi preîntâmpinat până la analiza pe fond ce urmează a o realiza instanţa de judecată, cu ocazia soluţionării acţiunii în anularea ordinului.

Îndeplinirea condiţiei referitoare la prejudiciu şi la iminenţa producerii acestuia rezultă şi din emiterea şi punerea în aplicare, în mod intempestiv, a ordinului de eliberare din funcţie, fără a fi acordat dreptul de preaviz de 30 de zile calendaristice, situaţie în care, la data de 23.07.2019, a aflat că, începând cu aceeaşi dată, este lipsită de mijloacele financiare necesare susţinerii planurilor personale şi vieţii private.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă, prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, suspendarea executării Ordinului nr. 9444/23.07.2019, prin care s-a dispus revocarea sa din funcţia de inspector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar Judeţean Sibiu, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestui Ordin şi obligarea pârâtului la repunerea reclamantei în funcţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii pagubei.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a opera suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate a acestuia.

Prin urmare, instanţa poate aprecia drept necesară o asemenea măsură când se oferă suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, la o examinare sumară a aparenţei dreptului.

În cauză, Înalta Curte apreciază nu că există elemente care să contureze îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, prima instanţă reţinând în mod corect că argumentele reclamantei în sensul că s-a acordat calificativul "nesatisfăcător" ca urmare a evaluării activităţii manageriale, pentru anul şcolar 2017-2018, susţinând ca evaluarea nu a avut în vedere criterii obiective, a ignorant necesitatea realocării punctajului din fişa de evaluare pentru atribuţiile care nu-i revin, a operat depunctări pentru activităţi ce intră în sfera de atribuţii concrete ale inspectorului şcolar general, a realizat însumarea aritmetică a punctajelor intermediare eronat, poate fi realizată doar cadrul soluţionării cererii de anulare.

Se constată că verificarea viciilor de legalitate invocate de parte presupune analiza unui material probatoriu care nu poate fi administrat decât cu ocazia judecării pe fond a pricinii şi, de asemenea, consecinţele acestor vicii nu sunt evidente impunând o dezbatere amplă de natură să lămurească în detaliu toate aspectele speţei ceea ce, de asemenea, nu se poate realiza decât în cadrul acţiunii pe fond.

Sub aspectul criticilor referitoare la nemotivarea actului atacat, aspect ce poate fi verificat pe calea unei cereri de suspendare, instanţa de control judiciar constată că şi aceste critici sunt nefondate, întrucât ordinul a cărui suspendare se solicită conţine în preambulul său temeiurile de drept în baza cărora a fost emis, cu invocarea şi a Raportului aprobat de către ministrul Educaţiei Naţionale nr. 8788/02.05.2019 şi a fişei de evaluare cuprinzând punctajul acordat în urma contestaţiei. Aşadar, există anumite elemente care ar putea susţine ideea că actul este motivat în mod corespunzător, discuţiile referitoare la modalitatea concretă în care s-a realizat motivarea depăşind prezentul cadrul procesual.

De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond că prevederile art. 535 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu sunt incidente în cauză, în condiţiile în care funcţia de inspector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar Judeţean face parte din personalul contractual, nefiind funcţionar public.

Referitor la cea de a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În cauză, motivele invocate de recurenta-reclamantă prin care susţine că ar fi îndeplinită această condiţie impusă de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la prevenirea unei pagube iminente, întrucât executarea actului administrativ îi aduce un prejudiciu de imagine şi o lipseşte totodată de mijloacele financiare necesare, nu pot fi primite, deoarece aspectele invocate sunt simple prezumţii, nefiind dovedite prin niciun mijloc de probă.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză nu au fost dovedite condiţiile existenţei cazului bine justificat şi a iminenţei pagubei, astfel încât hotărârea primei instanţe este legală, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de respingere a cererii de suspendare este corectă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 204/2019 din 21 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2020.