Renewal of special working conditions certificates: scope for successive renewals within statutory deadline under HG 1014/2015

Şedinţa publică din data de 15 martie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea la data de 03.05.2017, reclamantul Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna a formulat contestaţie împotriva Refuzului de reînnoire a Avizului de încadrare a locurilor de munca in condiţii deosebite, transmis prin adresa nr. x/14.03.2017 de către Inspecţia Muncii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 560/2017 din 20 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal l a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna, obligând pârâta Inspecţia Muncii să reînnoiască avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Inspecţia Muncii, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că reclamanta, conform prevederilor legale, a solicitat în anul 2016 şi a obţinut Avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 84/01.04.2016, valabil până la 31.12.2016, eliberat în condiţiile prevăzute de H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Angajatorul şi-a asumat punctual faptul că va normaliza condiţiile de muncă până la data de 31.12.2016, deşi acesta ar fi avut posibilitatea de a-şi identifica nevoile la momentul solicitării şi a solicita respectivul aviz pentru un termen de 3 ani şi nu de un an, cum a solicitat.

Instanţa a prezumat intenţia angajatorului, substituindu-se acestuia în obligaţiile sale, şi a reinterpretat opţiunea acestuia într-un mod artificial, creând dreptul prevăzut de actul normativ (de a solicita încadrarea în condiţii deosebite de muncă) fără a avea şi obligaţiile corelative imperativ stabilite de lege (de a identifica toate posibilităţile şi de a lua toate măsurile ce se impun pentru normalizarea condiţiilor de muncă).

De asemenea, instanţa nu a luat în considerare probatoriul administrat în cauză, din care rezulta faptul că angajatorul şi-a asumat faptul că a solicitat încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite doar pentru anul 2016, conform adresei sale, acest fapt implicând în mod evident şl cheltuielile aferente asigurărilor sociale pentru lucrătorii încadraţi în aceste locuri de muncă.

Contrar celor reţinute de instanţă, vizând numărul avizelor care pot fi date în baza actului normativ, la dosarul cauzei a fost depus punctul de vedere al iniţiatorului actului normativ, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, din care rezultă fără dubiu intenţia legiuitorului, odată în plus faţă de conţinutul actului normativ, că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede modalitatea legală de prelungire a valabilităţii avizului.

Legiuitorul a fost explicit în formularea actului normativ încă din art. 1 al acestuia, s-a stabilit punctual şi fără echivoc faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, deţinut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maximum 3 ani.

Având în vedere aceste considerente, Comisia a respins fundamentat solicitarea reclamantei intimate de reînnoire a avizului de încadrare a locurilor de muncă respective în condiţii deosebite pentru o nouă perioadă, dat fiind că acesteia îi fusese emis un asemenea aviz cu o valabilitate de 1 an conform celor ce aceasta şi-a asumat prin solicitarea iniţială.

În susţinerea argumentelor, a fost anexat punctul de vedere al iniţiatorului actului normativ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal constatarea nulităţii recursului, motivat de faptul că recurenta, deşi îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu indică aspectele de nelegalitate ce afectează sentinţa atacată şi nici dispoziţiile legale ce ar fi greşit interpretate şi aplicate în cauză.

În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefundat, susţinând în esenţă că sentinţa recurată este temeinică şi legală, dată în spiritul normei legislative care guvernează reînnoirea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 5 martie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Asupra excepţiei nulităţii recursului:

Înalta Curte constată că este nefondată excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna .

Este evident că potrivit prevederilor art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motivele de nelegalitate expres enumerate la punctele 1-8 din acest text de lege.

Însă, în cauză, argumentele recurentei-reclamante pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, se constată că susţinerile recurentei, în sensul că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea normelor prevăzute de H.G. nr. 1014/2015, pot fi analizate din perspectiva motivului de casare indicat.

Asupra recursului declarat

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantul Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna a solicitat anularea actului administrativ - adresa nr. x/14.03.2017 emisă de către Inspecţia Muncii Bucureşti privind refuzul de a reînnoi avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, pentru anul 2017-2018, în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Leamna.

Prin sentinţa recurată, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi a fost obligată pârâta Inspecţia Muncii la reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite

Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 986 din 31 decembrie 2015, emisă în temeiul al art. 29 alin. (11) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1, "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, reînnoite, şi care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018.".

Motivele de recurs privind faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, deţinut de angajator la 31.12.2015, putea fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maximum 3 ani, în acest sens fiind invocat de recurentă şi punctul de vedere al iniţiatorului actului normativ, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, din care ar rezulta intenţia legiuitorului că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede modalitatea legală de prelungire a valabilităţii avizului, sunt nefondate.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că legiuitorul nu a limitat în mod expres numărul avizelor care pot fi obţinute în baza acestui act normativ, stabilind doar perioada de valabilitate a acestora, având în vedere mai ales scopul adoptării acestui act normativ, acela de a asigura un termen rezonabil angajatorilor pentru normalizarea condiţiilor de muncă conform măsurilor propuse în planurile de prevenire şi protecţie asumate, şi faptul că nu poate fi acceptată teza potrivit căreia reclamantei nu i s-ar mai putea acorda un al doilea aviz, de reînnoire a celui existent, în limita termenului limită prevăzut de art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, în condiţiile în care nu s-a reuşit normalizarea condiţiilor de muncă.

Scopul adoptării H.G. nr. 1014/2015 a fost acela de a prelungi termenul de 1 an reglementat anterior prin H.G. nr. 1173/2014, în care angajatorii aveau obligaţia de a realiza măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă.

Prin Nota de fundamentare la H.G. nr. 1014/2015 s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1173/2014 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, angajatorii care deţin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite au obligaţia de a elabora planul de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cuprinzând măsuri şi acţiuni, eşalonate şi distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiţii normale. Ca urmare a faptului că s-a constatat că, la acea dată, angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condiţiilor de muncă, s-a estimat că, în contextul economic de la acea dată, măsurile propuse în planul de prevenire şi protecţie nu se pot realiza integral.

S-a precizat că actul normativ are în vedere stabilirea metodologiei de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, dar şi a unui termen limită, respectiv trei ani de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă de completare a art. 29 din Legea nr. 263/2010, în care angajatorii au obligaţia de a normaliza condiţiile de muncă, iar menţinerea locurilor de muncă în condiţii deosebite vizează doar acei angajatori care deţin, la data de 31 decembrie 2015, avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite şi care nu au putut realiza până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1014/2015, s-a stabilit metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, acordate anterior, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, numai pentru angajatorii care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, şi care nu au realizat până la acea dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite.

Din dispoziţiile legale nu rezultă că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, deţinut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată. Ceea ce s-a reglementat expres a fost că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018.

Pentru aceste motive, este nefondată şi susţinerea recurentei că instanţa a prezumat intenţia angajatorului, substituindu-se acestuia, şi a reinterpretat opţiunea acestuia într-un mod artificial, creând dreptul prevăzut de actul normativ, de a solicita încadrarea în condiţii deosebite de muncă, fără a avea şi obligaţiile corelative imperativ stabilite de lege.

Din faptul că art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015 prevede că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018 nu rezultă, în situaţia în care reînnoirea s-a efectuat pentru un 1 an, că nu mai există posibilitatea ca angajatorul să obţină o nouă reînnoire, neexistând nicio prevedere în cuprinsul actului normativ care să interzică posibilitatea reînnoirii succesive a avizelor pe perioade mai scurte, în condiţiile în care măsurile cuprinse în planul de prevenire şi protecţie stabilit au fost realizate, însă nu au fost eliminaţi, în raport de specificul activităţii desfăşurate, factorii de risc profesional, şi este respectat termenul limită de 31.12.2018.

În mod corect, instanţa de fond, analizând probatoriul administrat în cauză, a reţinut deşi măsurile cuprinse în planul de prevenire şi protecţie stabilit au fost realizate, însă nu au eliminat factorii de risc profesional, în special agenţii biologici cu potenţialitate patogenă sau de contagiune asupra organismului uman, astfel cum rezultă din anexa la procesul-verbal nr. x din 19.01.2017, faţă de specificul activităţii desfăşurate de către angajaţii reclamantei, faţă de specificul activităţii desfăşurate de către angajaţii reclamantei, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 2 şi 4 din H.G. nr. 1014/2015, a dispoziţiilor care stabilesc că avizele reînnoite îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire şi protecţie sau după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3), nimic nu împiedică acordarea unui nou aviz care să îl reînnoiască pe cel acordat anterior dacă condiţiile prevăzute de textele de lege pentru reînnoire acestuia se menţin în continuare.

Contrar susţinerilor recurentei, din dispoziţiile art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1014/2015, care prevăd că "Avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire şi protecţie sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3).", rezultă faptul că avizele îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul sau la expirarea termenului limită, 31.12.2018.

Din analiza acestor dispoziţii nu rezultă că nu poate fi solicitată o reînnoire a avizului, când condiţiile sunt îndeplinite, în interiorul termenului.

Faptul că angajatorul şi-a asumat faptul că va normaliza condiţiile de muncă până la data de 31.12.2016, deşi ar fi avut posibilitatea de a-şi asuma un termen de 3 ani şi nu de un an, nu conduce la concluzia invocată de recurentă.

În caz contrar, rămân fără efecte şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum au fost modificate, în baza cărora a fost emisă şi H.G. nr. 1014/2015.

Prin O.U.G. nr. 65/2015, art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit căruia "(1) Sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora.", a fost completat şi au fost introduse alin. (11) şi (12), cu următorul cuprins: (11) Locurile de muncă pot fi menţinute în condiţii deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligaţia de a normaliza condiţiile de muncă. (12) Perioada cuprinsă între data de 31 decembrie 2015 şi data reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite de muncă, pentru care angajatorii datorează, după caz, diferenţa dintre cota de contribuţie de asigurări sociale pentru condiţii deosebite de muncă şi cea declarată de către aceştia.".

S-au avut în vedere, în acelaşi sens fiind emisă apoi şi H.G. nr. 1014/2015, obligaţia angajatorilor care deţin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite de a elabora planul de prevenire şi protecţie corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cuprinzând măsuri şi acţiuni eşalonate şi distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie-1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiţii normale, şi faptul că, în urma controalelor efectuate la nivelul Inspecţiei Muncii s-a constatat că angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condiţiilor de muncă, şi, luând în considerare termenul de 31 decembrie 2015, prevăzut de legislaţia în vigoare, H.G. nr. 1.173/2014 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, s-a estimat că, în contextul economic de la acea dată, măsurile propuse în planul de prevenire şi protecţie nu se pot realiza integral.

Pentru aceste motive, în condiţiile în care scopul adoptării H.G. nr. 1014/2015 nu a fost îndeplinit prin măsurile de protecţie asumate prin planul din 2016, realizarea măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă, actul normativ nu prevede interdicţia emiterii mai multor avize, având în vedere că termenul limită prevăzut actul normativ nu a fost depăşit, 31.12.2018, sentinţa recurată este legală, în mod corect instanţa de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererii reclamantei şi a obligat pârâta la reînnoirea avizului .

Soluţia instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta pârâtă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna.

Respinge recursul formulat de pârâta Inspecţia Muncii împotriva sentinţei nr. 560/2017 din 20 octombrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2020.