Jury Council disciplinary decision in military service treated as preparatory administrative act not subject to direct judicial review

Şedinţa publică din data de 19 martie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.05.2017. sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat instanţei de judecată următoarele:

1. Anularea în tot a Hotărârii Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecţie şi Pază, hotărâre care i-a fost adusă la cunoştinţă sub semnătură la data de 30.03.2017, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluţionare a contestaţiei pe care a formulat-o împotriva hotărârii menţionată anterior şi care, i-a fost adusă la cunoştinţă sub semnătură la data de 13.04.2017;

2. Plata drepturilor sale salariale începând cu data trecerii sale în rezervă, şi până la reîncadrarea sa în rândul cadrelor active ale Serviciului de Protecţie şi Pază;

3. Actualizarea sumelor solicitate la punctul 2 din cerere cu indicele de inflaţie la care se adaugă şi dobânda legală aferentă până la data efectuării plăţii;

4. Cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4640 din 28 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Protecţie şi Pază, Bucureşti, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii, recurenta a susţinut în esenţă următoarele aspecte:

1. Instanţa de fond, nu a unit cu fondul, excepţia inadmisibilităţii ridicată de pârâtul Serviciul de Protecţie si Paza deşi a solicitat acest lucru.

Excepţia inadmisibilităţii ridicată de pârâtul Serviciul de Protecţie şi Paza este strâns legată de soluţionarea fondului cererii.

In acest sens, relevantă este referirea curţii în sentinţa atacată la conţinutul Hotărârii Consiliului de Judecată constituit la nivelul Serviciului de Protecţie şi Paza, definitiva prin Hotărârea Consiliului de soluţionare a contestaţiei al Serviciului de Protecţie si Paza din data de 13.04.2017.

Astfel, curtea a reţinut că Hotărârea Consiliului de Judecata pe care a contestat-o este o "operaţiune administrativa care concretizează o anumita situaţie de fapt, respectiv stabilirea vinovăţiei doamnei colonel A. si propunerea de trecere in rezerva a acesteia..." .

Aşadar, curtea s-a pronunţat prin sentinţa atacata şi asupra unor chestiuni de fond, stabilirea faptei/faptelor şi vinovăţiei sale, lucru care impunea unirea excepţiei inadmisibilităţii cu discutarea fondului cauzei.

2. Instanţa de fond a apreciat în mod greşit Hotărârea Consiliului de Judecata ca fiind o operaţiune administrativă şi nu una jurisdicţională.

Hotărârea Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecţie si Paza, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluţionare a contestaţiei al Serviciului de Protecţie si Paza din data de 13.04.2017 a fost luată ca urmare a unei activităţi jurisdicţionale, desfăşurată după o jurisdicţie administrativă specială aşa cum este prevăzută la art. 2 lit. d) si e din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi este legal şi firesc să fie supusă controlului instanţelor judecătoreşti.

Or, Consiliul de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecţie şi Pază şi Consiliului de soluţionare a contestaţiei al Serviciului de Protecţie şi Pază din data de 13.04.2017 sunt autorităţi administrative investite cu atribuţii de jurisdicţie administrativa speciala.

Hotărârea Consiliului de Judecată constituit la nivelul Serviciului de Protecţie şi Pază şi Hotărârea Consiliului de soluţionare a contestaţiei al Serviciului de Protecţie si Paza din data de 13.04.2017 fac parte din categoria actelor administrative supuse controlului instanţelor judecătoreşti, fiind acte administrative jurisdicţionale emise de către autorităţi administrative cu atribuţii jurisdicţionale în soluţionarea unui conflict, după o procedură bazată pe contradictorialitate şi cu asigurarea dreptului la apărare.

Controlul judiciar (judecătoresc) actelor administrative jurisdicţionale emise de către autorităţi administrative cu atribuţii jurisdicţionale, se exercită în baza art. 21,52 şi 126 alin. (6) din Constituţia României, raportate la prevederile Legii nr. 554/2004 pe calea acţiunii directe, cât şi pe calea excepţiei.

Chiar curtea, în hotărârea atacată, susţine că legalitatea Hotărârii Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecţie şi Paza, definitiva prin Hotărârea Consiliului de soluţionare a contestaţiei al Serviciului de Protecţie si Paza din data de 13.04.2017, poate fi analizată doar în cadrul litigiului care are ca obiect stabilirea legalităţii Ordinului Directorului Serviciului de Protecţie si Paza Nr. 170/14.04.2017, prin care a fost aplicată sancţiunea trecerii în rezerva .

In fine, recurenta a susţinut că în aceste condiţii, este limpede faptul că Hotărârea Consiliului de Judecată constituit la nivelul Serviciului de Protecţie si Paza si Hotărârea Consiliului de soluţionare a contestaţiei al Serviciului de Protecţie şi Pază din data de 13.04.2017, este supusă controlului instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ, atât pe calea acţiunii directe, cât şi pe cale incidentală.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Serviciul de Protecţie şi Pază a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţă că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 5 martie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta A. a solicitat anularea în tot a Hotărârii Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecţie şi Pază, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluţionare a contestaţiei pe care a formulat-o împotriva hotărârii menţionate anterior şi care, i-a fost adusă la cunoştinţă sub semnătură la data de 13.04.2017; plata drepturilor sale salariale începând cu data trecerii sale în rezervă, şi până la reîncadrarea sa în rândul cadrelor active ale Serviciului de Protecţie şi Pază; actualizarea sumelor solicitate la punctul 2 din cerere cu indicele de inflaţie la care se adaugă şi dobânda legală aferentă până la data efectuării plăţii.

Prin Hotărârea Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecţie şi Pază, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluţionare a contestaţiei al Serviciului de Protecţie şi Pază din data de 13.04.2017 s-a constatat că doamna colonel A. se face vinovată de săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 4, alin. (1), lit. o), art. 15,alin 1, lit. s), art. 15 alin. (2),lit. h), art. 15, alin. (1) lit. i), art. 15, alin. (1) lit. k) din Normele privind conduita cadrelor militare din Serviciul de Protecţie şi Pază, aprobat prin Ordinul Directorului nr 15/2015, cu modificările şi completările ulterioare, drept pentru care, cu unanimitate de voturi,în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. b) ii) din Regulamentul Consiliilor de Judecată care se constituie în Serviciului de Protecţie şi Pază, aprobat prin Ordinul Directorului nr48/2015, Consiliul de judecată a stabilit vinovăţia doamnei colonel A. şi a propus trecerea în rezervă a acesteia.

Prin Ordinul Directorului Serviciului de Protecţie şi Pază nr. 170/14.04.2017 s-a dispus, la propunerea Consiliului de judecată din cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază, în baza prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b), art. 109 alin. (2), art. 85, alin 1,lit. j) şi alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, trecerea în rezervă a doamnei colonel A. pentru comiterea unor abateri grave de la prevederile regulamentelor militare.

Soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă este împărtăşită de instanţa de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de fapt şi de drept ale cauzei.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că în cauză, nu se impunea unirea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii cu discutarea fondului cererii, având în vedere că în urma constatării faptului că Hotărârea Consiliului de soluţionare a contestaţiei al Serviciului de Protecţie şi Pază din data de 13.04.2017 nu are caracterul unui act administrativ, prima instanţă a apreciat corect că cererea reclamantei este inadmisibilă, fără a intra în cercetarea chestiunilor de fond, referitoare la stabilirea faptei/faptelor şi vinovăţiei reclamantei.

Înalta Curte constată că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de act administrativ al Hotărârii Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecţie şi Pază, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluţionare a contestaţiei al Serviciului de Protecţie şi Pază din data de 13.04.2017, prin prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Înalta Curte retine că pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, prin conţinutul concret al hotărârii contestate nu s-a dat naştere la niciun drept şi la nicio obligaţie din sfera dreptului administrativ, fiind vorba despre un simplu act premergător emiterii ordinului de eliberare din funcţie, care constituie actul administrativ ce produce efecte juridice susceptibil de a fi contestat.

Împrejurarea că, în baza acestui act s-a emis Ordinul Directorului Serviciului de Protecţie şi Pază nr. 170/14.04.2017 prin care s-a dispus trecerea în rezervă a doamnei colonel A., nu îi conferă hotărârii caracterele juridice ale actului administrativ, întrucât această hotărâre nu produce efecte juridice prin ea însăşi, ci dovedeşte doar faptul că Hotărârea Consiliului de soluţionare a contestaţiei al Serviciului de Protecţie şi Pază din data de 13.04.2017 este un act premergător emiterii Ordinului Directorului Serviciului de Protecţie şi Pază nr. 170/14.04.2017, ce poate fi contestat în baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, numai odată cu actul administrativ pe care îl precedă.

Referitor la susţinerile potrivit cărora hotărârea în discuţie produce efecte juridice, se constată că prima instanţă în mod judicios, a stabilit că această hotărâre reprezintă o operaţiunea administrativă care concretizează o anumită situaţie de fapt, respectiv stabilirea vinovăţiei doamnei colonel A. şi propunerea de trecere în rezervă a acesteia,iar nu o manifestare expresă de voinţă de a da naştere, a modifica sau de a stinge drepturi şi obligaţii şi a fost emisă în legătură cu emiterea altui act administrativ al organelor administraţiei publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, iar susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare .

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 4640 din 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2020.