Securitate collaborator status: sufficiency of reported non-revolving political comments under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2017 la data de 01.02.2017, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4314 din 13 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu pârâtul A., constatând existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4314 din 13 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de fond şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Hotărârea primei instanţe este criticată sub aspectul faptului că instanţa de fond a nesocotit faptul că Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice instituite obligaţii numai şi exclusiv în sarcina statelor părţi.

Sub acest aspect, recurentul precizează că:

- Tratatele internaţionale multilaterale, categorie din care face parte şi Pactul indicat, instituie obligaţii numai şi exclusiv în sarcina "Statelor Părţi" nu şi a indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor" (art. 2 pct. 1), cum eronat şi lipsit de orice fundament legal/constituţional concluzionează Judecătorul fondului";

- Statele semnatare, după ratificarea PACTULUI, au obligaţia de a "transpune în viaţă drepturile recunoscute în prezentul PACT" (art. 40 alin1), prin reglementări interne care să garanteze în mod efectiv şi eficient respectarea de către toate autorităţile publice a drepturilor universal consacrate şi recunoscute cetăţenilor proprii şi celorlalte persoane("indivizi" în terminologia Tratatului) aflate temporar sau permanent pe teritoriul acestora;

- Regimul comunist care a condus "statul parte republica socialistă România" nu a respectat nici înainte nici după ratificarea "PACTULUI" termenii şi obligaţiile pe care şi le-a asumat, mai mult decât atât a adoptat o serie de măsuri cu un profund caracter represiv prin care s-au încălcat prin politici statale principalele drepturi fundamentale recunoscute oricărui "individ de pe teritoriul său" printre care, raportându-ne strict la cauza dedusă judecăţii, cele consacrate prin:

a)Art. 12 alin. (2) prin care s-a statuat că "orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv propria ţară";

b)Art. 17 alin. (2) prin care s-a consacrat dreptul oricărei persoane "la protecţia legii" împotriva oricărei "imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale.

c)Răspunderea autorităţilor publice ale "Satelor părţi" pentru nerespectarea prevederilor Tratatului prin încălcarea drepturilor fundamentale ocrotite şi garantate nu se poate transla asupra unor simpli cetăţeni lipsiţi de orice alternativă de opoziţie la practicile contrare spiritului şi literei tratatelor internaţionale ratificate de România, cum eronat se reţine în considerentele sentinţei recurate;

d)"Pactul…" nu-şi găseşte aplicabilitate ca pretext şi motivare în litigiile derivând din O.U.G. nr. 24/2008, analizarea vinovăţiei persoanelor avute în vedere prin normele inserate în O.U.G. nr. 24/2008, republicată, urmând a se face strict prin raportarea situaţiei de fapt reale la reglementările interne în vigoare în acele perioade.

În opinia recurentului, instanţa de fond a încălcat spiritul şi litera art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, republicată, precizând că judecătorul fondului s-a rezumat la a reda aproape integral conţinutul Notei de constatare concluzionând că prima condiţie instituită de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 - "furnizarea de informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise" organelor fostei Securităţi - ar fi îndeplinită şi dovedită cu "angajamentul" semnat de recurentul-pârât şi cele 3(trei) note informative al cărui conţinut este redat exhaustiv la paginile 8 paragraful 9- pag. 9 pg. 7 ale sentinţei recurate.

Procedând în acest mod, instanţa a omis să analizeze în concret, prin raportare strictă la probele administrate în etapa cercetării judecătoreşti, deoarece:

"ANGAJAMENTUL" pe care pârâtul l-ar fi semnat "de bunăvoie şi nesilit de nimeni", are un conţinu IDENTIC cu cel semnat de "victima" sa, informatorul securităţii B., ceea ce este de natură să confirme apărările privind contextul/condiţiile/constrângerile ce l-au determinat pe A. să scrie după "dictare" şi să semneze acel înscris, vicierea consimţământului acestuia fiind uşor de intuit;

"Notele informative" semnate şi datate olograf de pârât în faţa şi după dictarea "reprezentantului zonal" al fostei Securităţi, C., referitoare la aşa-zisele/pretinsele "activităţi/atitudini potrivnice fostului regim totalitar comunist", în viziunea reclamantului, au un conţinut identic cu "consemnările" Lt. Col. D. cu care A. nu s-a întâlnit nici măcar odată, toate având, fără excepţie, aceeaşi dată, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că mai întâi erau concepute de către "colectori" şi şefii lor ierarhici şi apoi dictate "spre conformitate"/confirmare pârâtului;

Aspectele semnalate de pârât prin "notele informative" doar semnate de acesta vizau, fără excepţie, situaţii de fapt de notorietate publică, dovadă (pre)luarea/regăsirea până la nivel de virgulă şi în declaraţiile/notele/rapoartele aflate la dosarul cauzei semnate de alte surse şi sau "informatori", aspecte ce nu aveau nicio legătură cu siguranţa naţională sau stabilitatea regimului comunist, neputând fi circumscrise în nici un caz "activităţilor şi atitudinilor potrivnice" ordinii publice de la acea vreme;

Hotărârile "de deschidere a mapei de verificare a numitului E.", datată 06.081988, şi respectiv cea privindu-l pe "numitul F., datată 22.06.1989, toate întocmite de acelaşi LT. Col. D., sunt identice prin conţinut/motivare confirmând şi sub acest aspect caracterul formal menit a justifica "realizarea planului" de persoane urmărite impus/stabilit "per capita" lucrător al securităţii şi, implicit, lipsa de fundament real a "acuzaţiilor" de "îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului aduse pârâtului în cuprinsul acţiunii introductive;

A nesocotit faptul că simpla referire la conţinutul definiţiei date verbelor "a furniza" şi "a da" prin oricare dintre ediţiile DEX ne obligă să excludem aprioric existenţa conţinutului "liber consimţit"/neviciat al recurentului în momentul semnării "angajamentului" şi "notelor" respective chiar dacă ne-am raporta exclusiv la contextul factual redat în sinteză la pct. 2.1. al Întâmpinării depuse la data de 02.03.2017 la care din considerente pur metodologice facem doar trimitere.

În mod greşit a reţinut prima instanţă că pârâtul ar fi denunţat exclusiv activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.

Motivarea instanţei de fond astfel sintetizată sub acest aspect urmează a fi cenzurată cu consecinţa admiterii recursului astfel cum a fost formulat şi pentru următoarele considerente:

- Nesocoteşte faptul că interpretarea sintagmei "activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist" trebuie făcută strict prin raportare la sistemul juridic din acea perioadă prin care erau "ocrotite şi apărate" valorile sociale subsumate, cu referire specială la prevederile C. pen. din 1969 care cuprindeau un capitol special referitor la "infracţiunile contra securităţii Statului" şi regimului comunist;

- Nesocoteşte faptul că niciunul dintre "gândurile" celor trei persoane ce ar fi fost "relatate de pârât" nu puteau fi circumscrise unor "acţiuni duşmănoase, potrivnice regimului totalitar comunist", practica judiciară a vremii sintetizată în "repertoarele"publicate nesemnalând nici măcar o singură hotărâre pronunţată în baza unor asemenea incriminări;

- Nesocoteşte faptul, de notorietate incontestabilă de această dată, că în "rapoartele" prezentate la congresele şi conferinţele naţionale ale fostului partid comunist, în cuvântările" fostului "lider suprem" al partidului şi statului socialist român se făceau referiri (auto)critice la discuţiile având temele reţinute în considerentele sentinţei recurate, "discutarea diferitelor probleme de politică internă" fiind considerată o obligaţie nu numai a foştilor membrii de partid ci a oricărui cetăţean;

- Nesocoteşte faptul că orice combatere a ideilor lansate în spaţiul public de posturile de radio străine în anii 1988-1989, printre care şi "G.", era considerată, de asemenea, o obligaţie cetăţenească în presei vremii, care abunda de asemenea luări de poziţii, fiind, logic, tot de "notorietate publică" faptul că ascultarea acelor "mijloace de informare duşmănoase" nu era prohibită/interzisă ci legal acceptată de "regimul totalitar comunist";

- Menţinerea ca fundament al unei hotărâri judecătoreşti a motivării instanţei de fond ar echivala, din punctul nostru de vedere, nici mai mult nici mai puţin cu o validare tocmai a măsurilor abuzive, discreţionare avute în vedere la "condamnarea" recurentului-pârât ceea ce excede, cu siguranţă, scopului urmărit de legiuitor.

Motivarea instanţei de fond în ceea ce priveşte îndeplinirea celei de-a treia condiţii necesare admiterii unei asemenea acţiuni excede spiritului li literei legii/scopului urmărit de legiuitor prin adoptarea actului normativ indicat deoarece:

Manifestările duşmănoase" şi "legăturile suspecte" ale fiecăruia dintre cele 3(trei) pretinse "victime" ale căror "drepturi şi libertăţi ale omului" ar fi fost stabilite/îngrădite, în viziunea reclamantului, nu-şi găsesc nici un corespondent în aspectele consemnate în aşa zisele "note informative", aspectele notorii semnalate regăsindu-se în aceeaşi formă în "dictările" numeroşilor "oameni de bine" ce le semnează sub pseudonime atribuite de "colectorii " fostei securităţi, neputând fi circumscrise în nici într-un caz unor activităţi/atitudini "potrivnice fostului regim totalitar comunist".

Referitor la pretinsele "îngrădiri ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale" ale pretinsei "victime"F. antrenate de "notele informative" semnate de pârât, se arată:

Din simpla lecturare a documentaţiei existente în "mapa de verificare nr. 3240 privind pe F." rezultă că împotriva acestuia nu s-a luat nici măcar "măsura atenţionării"/avertismentului acesta continuând să ocupe aceeaşi funcţie de conducere/coordonare a activităţii unui număr însemnat de persoane, ceea ce, chestiune de logică elementară ce scapă reclamantului, dovedeşte lipsa de suport probatoriu real al acţiunii introductive;

- Caracterul pretins duşmănos al acţiunilor "elementului naţionalist-iredentist" F. ce ar fi fost "semnalate" de sursa "H.", respectiv pârâtul, exista doar în imaginaţia bogată a Lt. col. D. în momentele în care redacta "Hotărârea de deschidere a mapei de verificare" şi întocmea "Planul de măsuri aferent" în condiţiile în care aceeaşi sursă "informa" pe acelaşi ofiţer de Securitate la data de 21.06.1989 că "a auzit la acele date în comunicat şi la poziţia statului nostru faţă de acţiunile din RPU, comentarii POZITIVE făcute, printre alţii, şi de acelaşi cetăţean, F., aşa cum se consemnează negru pe alb în acea "notă informativă" indicată;

- "Activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist"pe care se pretinde că le-ar fi "săvârşit acelaşi "element naţionalist-iredentist"F., aduse la cunoştinţa organelor de Securitate de pârât prin "nota informativă" din 27.01.1989, erau "de ordine publică" fiind cunoscute în comunitatea în care-şi desfăşura activitatea pârâtul, aşa cum rezultă cu forţa de convingere a evidenţei din simple lecturare a "notei informative" date de sursa "I." la 10.05.1989 şi comparare cu "scriiturile" colegului de suferinţă "H.",fiind,cu siguranţă,dictate de "supraveghetorul zonal";

- Relaţiile foarte apropiate dintre familiile F. şi A. existente la nivelul anului 1989 erau cunoscute de întreaga obşte, aceeaşi sursă "I." informând pe "supraveghetorul zonal" al securităţii despre iminenţa căsătoriei dintre pârât şi fiica "elementului duşmănos naţionalist-iredentist" susmenţionat, căsătorie ce avea de altfel să se şi încheie şi să dăinuie de peste trei decenii, informaţie menită să confirme apărările noastre din cuprinsul întâmpinării privind constrângerea morală a pârâtului de a semna orice declaraţie dictată de reprezentantul zonal al securităţii numai să nu fie cercetat şi sancţionat pentru preocupările sale contrare eticii şi echităţii socialiste.

Lipsa de orice suport real a susţinerilor C.N.S.A.S. privind "îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale" ale cetăţeanului E. ca urmare a măsurilor ce ar fi fost luate împotriva sa de organele fostei Securităţi în urma "notei informative" ce ar fi dat-o pârâtul la data de 29.06.1988, rezultă indubitabil, din punctul nostru de vedere, din simpla lecturare a "mapei de verificare 08118 "J." şi anume:

a) "Notele informative" date anterior de "sursele K., MURES, L., M., N., FEŞTEU" la datele de 02.10.1987, 03.10.1987,05.10.1987, 18.12.1987, 14.05.1988, 27.06.1988 şi 28.06.1988- note identice cu cea semnată de recurent, în care se semnalau diverse "găinării" de notorietate publică, abateri "de drept comun" comise de "victima" susnumită ce nu puteau fi circumscrise unor "activităţi potrivnice regimului totalitar comunist" decât în concepţia/viziunea unor lucrători ai fostei securităţi pentru a-şi putea, cu siguranţă, justifica în acest mod privilegiile de care se bucurau aceştia;

b) De oricâtă exigenţă s-ar da dovadă, este imposibil să nu se observe că "activităţile duşmănoase ale urmăritului E.", un beţiv/alcoolic notoriu în comunitate, ce ar fi fost semnalate de pârât prin "nota informativă" din 29.06.1988 reprezintă în realitate o sinteză a tuturor consemnărilor din "notele" surselor susmenţionate şi încă o dovadă că "scrierile" lui "H." au fost "produse" după "dictările" inventatorilor de "elemente duşmănoase";

c) Lipsa oricărei "îngrădiri a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului E. rezultă fără putinţă de tăgadă şi în modul cel mai elocvent cu putinţă din cuprinsul "notei de verificare" întocmită la data de 16.07.1988 de "Şeful Postului de Miliţie Gurghiu, Sg. Maj. O. care arată cu subiect şi predicat că susnumita "victimă" nu era "cunoscută cu antecedente politice sau penale şi nu figurează în evidenţele postului de miliţie";

d) "Avertizarea cetăţeanului român E." să înceteze orice "activitate duşmănoasă" ce ar fi desfăşurat-o "sub influenţa ştirilor tendenţioase transmise la posturile de radio străine, cunoscute cu poziţie anti-românească", precum şi să nu se mai "angajeze în comentarii cu conţinut calomniator şi duşmănos faţă de realităţile social-politice din R.S.R." nu poate fi circumscrisă ipotezei normei juridice inserate în art. 2 alin1 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nici măcar de către Lt. Col. D., semnatar al "raportului aprobat de Şeful Securităţii Mureş la data de 20.11.1988,asemenea "atenţionări" regăsindu-se constant în toate cuvântările fostului Secretar Genereal al P.C.

e) Dovada dovezilor privind practica lucrătorilor fostei Securităţi de a plăsmui/inventa "duşmani ai poporului" şi a le deschide simple "mape de verificare" este reprezentată de scrierea "Declaraţiei" din 15.11.1989" şi a "Declaraţiei -Angajament" din 24.11.1989 de către un profesionist şi semnarea acestora "de bunăvoie şi nesilit de nimeni" de către adresantul E., semianalfabet de profesie, aspect ce rezultă fără nici un dubiu din simpla comparare a scriiturilor respective cu semnătura sa olografă aşezată cu mâna tremurândă la sfârşitul celor două opera justificative ale eficienţei activităţii "paznicilor democraţiei" specifice fostului regim comunist ce continuă să producă"victime colaterale" pe bandă rulantă şi în prezent.

Din cuprinsul "dosarului personal al informatorului P." orice om de bună credinţă observă cu uşurinţă că singurele referiri ale "sursei H.", alias pârâtul din acţiunea introductivă, la "activităţile potrivnice regimului totalitar comunist" ce le-ar fi "săvârşit victima B." (V.M.) sunt cele consemnate în:

- "Nota informativă" din 29.06.1988 şi anume că împreună cu cealaltă "victimă" Q. ar fi discutat şi comentat ştiri transmise de postul radio R.:";

- "Nota informativă" din 17.01.1989 prin care "H.", alias pârâtul, consemnează negru pe alb că nu a auzit ca acesta ("victima B.-n.n., V.B.) să discute probleme politice";

- Consecinţă a celor două "note informative" semnate de pârât "victimei B." i s-au "îngrădit", în viziunea reclamantului, totalitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale de care acesta se bucură în timpul regimului dictatorial comunist într-un asemenea mod şi dincolo de orice limită admisibilă încât aceasta a fost recrutată şi promovată direct la rangul de "INFORMATOR" în baza "Raportului" semnat de acelaşi prolific şi imaginativ Lt. D. la data de 20.02.1989.

În fine, a arătat recurentul că respingerea nemotivată a încuviinţării administrării probei cu martorii propuşi - foştii lucrători zonali ai securităţii regimului comunist semnatari ai "documentelor oficiale" în baza cărora recurentul-pârât a fost "condamnat la excluderea din viaţa publică" - circumscrisă unei încălcări ("parţiale") a dreptului la apărare, au privat practic pe însuşi judecătorul fondului de a de edifica sub toate aspectele în legătură cu fundamentul real şi legal, se înţelege, al apărărilor recurentului-pârât.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20.03.2018, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului, ca nefundat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 5 martie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâtul A. a fost recrutat în calitate de persoană de sprijin sub numele conspirativ H. şi a semnat un angajament olograf prin care a consfinţit colaborarea, la data de 22.02.1988, pentru cunoaşterea stării de spirit din rândul angajaţilor inspectoratului silvic şi a sătenilor angajaţi ca gonaşi, iar informaţiile furnizate de acesta au îngrădit dreptul la dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii, motiv pentru care apreciază că prezentul recurs este nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate, pentru următoarele considerente:

Din analiza preambulului şi a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că raţiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoaşterii de către membrii unei societăţi postcomuniste a fostului regim totalitar, depăşirii nivelului organizatoric, intelectual şi moral impus de un sistem caracterizat prin structuri şi moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, creării unei culturi politice autentice şi a unei societăţi civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care în prezent candidează pentru sau ocupă demnităţi ori funcţii publice (aflându-se în situaţia de a fi garanţii Constituţiei şi ai democraţiei) ori deţin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv şi neinstituind o responsabilitate penală a celor în privinţa cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii.

Sub aspectul care interesează în cauză, Înalta Curte reţine că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte scopul de deconspirare, indicat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate sau care au efectuat activităţile prevăzute de actul normativ respectiv, prin consemnarea publică (publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S.), actul normativ antrenând doar eventuale consecinţe de ordin moral în privinţa celor care au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste.

Prin urmare, rolul instanţei învestite cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau, după caz, colaborator al Securităţii, nu este acela de a stabili vinovaţii, de a aplica pedepse şi de a le individualiza, nerealizând o justiţie retributivă, ci doar de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului C.N.S.A.S. şi a probelor administrate, întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru existenţa calităţii în discuţie, raţiunea legii şi rolul instanţei fiind în acord cu principiile stabilite prin jurisprudenţa C.E.D.O, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiţie şi echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunţată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Cu alte cuvinte, prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în fiecare caz în parte (în acelaşi sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 530/09.04.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 430/24.06.2009). Prin urmare, este evident că eventuala neîndeplinire a celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 împiedică reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii, indiferent de prevederile preambulului acestui act normativ.

În speţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii:

1) să furnizeze informaţii, precum note şi rapoarte scrise, către lucrătorii Securităţii;

2) prin acele informaţii să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

3) furnizarea informaţiilor să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă întrunirea primei cerinţe legale, respectiv furnizarea de către recurentul-pârât organelor de securitate a unor informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, în urma Notei informative date de pârât, s-au trasat sarcini cu privire la F.: identificarea anturajului şi stabilirea naturii relaţiilor; dacă este vizitat de persoane străine sau din străinătate; preocupări; dacă intenţionează să se stabilească în exterior prin metode de profil; dacă culege date care vizează personalităţile şi acţiunile din zona GURGHIU-LĂPUŞNA. Măsurile luate au fost în sensul de propuneri de luare în lucru, după identificare şi verificări.

De asemenea, tot în urma Notei informative date de pârât, s-a întocmit Planul de măsuri cu obiectivele cu privire la F.:

"1. Stabilirea cauzelor care determină manifestările duşmănoase ale celui în cauză şi a legăturilor sale suspecte, precum şi scopului concret urmărit, respectiv măsura în care vizează crearea unor premise pentru acţiuni terorist-diversionistă. 2. Identificarea tuturor legăturilor supravegheatului, verificarea naturii relaţiilor şi, în raport cu rezultatele, prevenirea comiterii de către respectivii a unor acţiuni duşmănoase pe profilul Comp. 0620 (…)".

Din analiza înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că în Nota informativă din data de 29.06.1988, pârâtul a relatat despre numitul E. că "(…)discută diferite probleme de politică internă, cu toate că nu are cunoştinţă despre ele. Totodată, discută şi comentează ştiri transmise de postul de radio "R.." împreună cu S.", iar în urma acestei Notei informative întocmite, s-au trasat sarcinile: prin exploatare unor relaţii comune cu cei în cauză să stabilească în ce constau manifestările duşmănoase şi faţă de cine le au.

În Nota informativă din data de 28.02.1989 pârâtul a relatat despre numitul B. că acesta "avea obiceiul să facă diferite comentarii negative la unele aspecte ale politicii partidului şi statului român (…)". Numitul M.V. fiind lucrat prin mapa de verificare, a fost avertizat rămânând în continuare în atenţia sursei

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului potrivit cărora în mod greşit a reţinut prima instanţă că pârâtul ar fi denunţat activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, este evident că informaţiile furnizate de către acesta au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informaţiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea şi intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, date care privesc domeniile cele mai intime ale activităţii, orientării ori convingerii acestor persoane, domenii în care orice imixtiune a publicului sau autorităţilor constituie, în orice societate civilizată, o depăşire ilicită a barierelor naturale ale sinelui, iar prin acestea, îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi a dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluţionare a cauzei, este relevant faptul că informaţiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerinţă îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, în concordanţă cu jurisprudenţa CCR prin care s-a statuat asupra prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, precum şi cu scopul urmărit de acest act normativ, instanţa de fond aducând prin hotărârea de fond şi câteva aprecieri cu caracter general, de natură să pună în lumină raţiunea adoptării legislaţiei privind accesul la propriu dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi consecinţele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Lg. nr. 293/2008.

Recurentul a mai criticat sentinţa instanţei de fond, prin prisma încălcării dispoziţiilor procedurale, arătând ca in mod nelegal i-a fost respinsa solicitarea de administrare a probei testimoniale, in acest fel, instanţa încălcând dreptul sau la apărare.

Inalta Curte nu împărtăşeşte aceasta opinie, deoarece instanţele nu sunt obligate sa administreze toate probatoriile solicitate de părţi, ci trebuie sa verifice utilitatea si pertinenta acestora in raport de obiectul si natura cauzei.

Rolul activ al judecătorului, statuat prin art. 22 C. proc. civ., îi conferă acestuia, alături de celelalte prerogative specifice care concură la soluţionarea litigiului dedus judecăţii în concordanţă cu standardele unui proces echitabil, şi posibilitatea de a aprecia cu privire la admisibilitatea probelor propuse de părţi, respingând administrarea acestora în situaţia în care consideră că nu se încadrează în condiţiile prevăzute de textele de lege criticate.

In prezentul dosar, prima instanţa a procedat conform prevederilor art. 258 din C. proc. civ. si, statuând inutilitatea probei propuse de pârât, întrucât din conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului se poate deduce situaţia de fapt ce trebuie analizată, a respins administrarea acestei probe.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 4314 din 13 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2020.