Judicial extension of terminated public funding contract blocked by beneficiary's failure to submit revised financing schedule

Şedinţa publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A., a solicitat în contradictoriu cu paratei Administraţia Fondului Pentru Mediu ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta la prelungirea contractului pentru finanţare nerambursabila nr. 287/N din 16.02.2010.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4185 din 7 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4185 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii.

Recurenta-reclamantă a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond, susţinând în esenţă următoarele:

In sentinţa civila nr. 4185 din 07.11.2017 instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, a arătat in preambul ca s-a formulat o cerere de modificare a acţiunii introductive la instanţa pe care Curtea de Apel Bucureşti a respins-o ca tardiva fata de prevederile art. 204 C. proc. civ.. Această consemnare este neadevărată întrucât nu a avut loc nici o cerere de modificare a cererii de chemare in judecata in aceasta cauza.

Tot "neadevarata" este si consemnarea de pe fila x penultimul alineat în care se vorbeşte de o cerere de chemare în judecata "formulata de societatea B. SRL", întrucât această cauză nu are nici un fel de legătură cu societatea B. S.R.L..

In motivarea hotărârii, instanţa de fond in loc de a analiza aspectele învederate de reclamanta, respectiv ca AFM nu a făcut eforturi pentru finalizarea contractului de finanţare nr. x din 16.02.2010 din lipsa fondurilor necesare proiectului, a adus observaţii, superficiale reclamantei care după opinia instanţei de fond au condus la luarea unei decizii de reziliere a contractului de mai sus de către parata AFM Bucureşti.

Instanţa de fond nu s-a exprimat în nici un fel asupra aspectului ca respectivul contract de finanţare a fost suspendat de la data de 26.03.2012 pana la 30.06.2015, iar începând cu data de 01.07.2015 din perioada de 34 de luni de implementare a finanţării rămânând încă 8 luni si 13 zile.

Suspendarea derulării contractului de finanţare a fost hotărâta in comitetul director al AFM din datele de 26.03.2012, 13.12.2012, 28.06.2013, 30.06.2014 si 17.12.2014. Analizând în mod superficial împrejurările în care contractul nu a putut fi realizat datorita lipsei fondurilor necesare finanţării proiectului de către AFM, instanţa de fond a găsit ca reclamanta se afla in culpa deoarece "nu si-a executat obligaţiile", respectiv nu a comunicat paratei propuneri privind un grafic suplimentar de finanţare.

Preluând idei subiective din apărările paratei instanţa de fond a consemnat ca "parata a dispus rezilierea contractului" ... întrucât "reclamanta avea obligaţia sa asigure executarea proiectului" cu diligenta necesara si eficienta, precum si in acord cu "legislaţia in vigoare si cu standardele de mediu aplicabile" si a găsit ca acţiunea este neîntemeiata întrucât reclamanta nu a respectat o obligaţie de a asigura contribuţia proprie pentru realizarea proiectului şi a conchis că din punctul de vedere al pârâtei nu a mai fost posibilă prelungirea proiectului.

In hotărârea sa, instanţa de fond a reţinut ca implementarea proiectului constituie legea pârtilor pe care in nici un fel nu o poate schimba instanţa de judecata.

Este nefireasca si abuziva aceasta calificare dată de instanţa de fond întrucât nimeni in afara de instanţa nu era in măsura sa schimbe o hotărâre de reziliere unilaterala a unui contract suspendat de parata pentru motivul ca nu a, avut fondurile necesare finanţării proiectului.

În fine, recurenta-reclamanta arată că s-a adresat instanţei de fond pentru corectarea acestei situaţii întrucât a fost aşa de mult suspendata implementarea proiectului din culpa AFM, iar răgazul de timp de 8 luni si 13 zile i-ar fi permis paratei daca fondurile contractate ar fi fost puse la dispoziţie chiar si in acest timp rămas pana Ia finalizarea perioadei de implementare sa instituie, să construiască Centrala eoliana Lăstuni, contractul de finanţare fiind încheiat pentru o perioada de 36 de luni. Reclamanta neîndreptăţită fiind de atitudinea pârâtei de reziliere unilaterala a contractului a avut la dispoziţie singura posibilitate de continuare a proiectului, obligarea prin hotărâre judecătoreasca a paratei de a prelungi realizarea proiectului.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14.02.2018, intimata-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 5 martie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului Pentru Mediu, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta la prelungirea contractului pentru finanţare nerambursabila nr. 287/N din 16.02.2010.

Soluţionând cauza, prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului Pentru Mediu, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.

Reclamanta S.C. A. S.A. a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 din C. proc. civ.

Premergător analizării motivelor de recurs, Înalta Curte constată că deşi recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 pct. 4 şi 6 din C. proc. civ., în realitate a formulat critici ce pot fi încadrate doar în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., nefiind identificate critici care să se refere la depăşirea atribuţiilor judecătoreşti.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., acesta se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul respingerii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Susţinerile recurentei în sensul că hotărârea atacată este nelegală, având în vedere erorile materiale referitoare la denumirea societăţii "B." nu sunt de natură a atrage casarea hotărârii, fiind vorba doar de un singur paragraf în care apare această eroare materială. Eroarea materială menţionată este fără relevanţă juridică în cauză, prima instanţă motivând corect în sensul respingerii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Nefondate sunt şi criticile referitoare la inexistenţa în cauză a unei cereri modificatoare respinsă ca tardivă, câtă vreme prin încheierea din 26.09.2017, instanţa de fond a respins cererea modificatoare ca tardivă, în temeiul dispoziţiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, se constată că în motivarea sentinţei, instanţa a analizat susţinerilor părţilor şi probele administrate, iar în considerente a stabilit situaţia de fapt şi a evocat normele de drept incidente pe care le-a aplicat în speţa dedusă judecăţii.

Astfel, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că din analiza actelor de la dosar rezultă că între părţi s-a încheiat contractul de finanţare nerambursabilă nr. 287/N/16.02.2010, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile reclamantei S.C. A. S.A de către pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM), în valoare de 19.999.955 RON, reprezentând 41,26 % din valoarea totală a cheltuielilor eligibile pentru implementarea proiectului intitulat "Creşterea producţiei de energie din surse regenerabile - Centrala eoliană Lăstuni".

Contractul de finanţare nr. x/16.02.2010, cu o durată de realizare a proiectului de 34 luni (conform act adiţional nr. x/04.04.2011) a fost suspendat de la data de 26.03.2012 până la 30.06.2015, urmare a deciziilor Comitetului Director al A.F.M. din 26.03.2012, 13.12.2012, 28.06.2013, 30.06.2014 si 17.12.2014.

Prin Adresele A.F.M. nr. x/11.06.2015, respectiv nr. 94279/08.07.2015, reclamantei i-a fost adus la cunoştinţă că perioada de suspendare a contractului de finanţare a încetat în data de 30.06.2015 şi, în baza art. 6 alin. (8) din Contractul de finanţare nr. x/16.02.2010, i-a fost solicitată transmiterea propunerii privind graficul de finanţare nerambursabilă.

Întrucât reclamanta nu a răspuns solicitării pârâtei şi nu a transmis un nou grafic de finanţare, în şedinţa Comitetului Director al AFM din data de 10.12.2015 s-a decis rezilierea Contractului de finanţare nr. x/16.02.2010, reclamanta fiind informată în acest sens prin adresa nr. x/29.12.2015.

În acest context, Înalta Curte constată că este corectă concluzia instanţei de fond potrivit căreia cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la prelungirea contractului pentru finanţare nerambursabilă nr. 287/N/16.02.2010 este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta nu s-a conformat solicitării pârâtei şi nu a transmis un nou grafic de finanţare.

Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din contractul de finanţare nr. x/16.02.2010 "Nerespectarea de către Beneficiar a oricăreia dintre obligaţiile asumate prin prezentul contract constituie caz de culpă", iar potrivit prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) din contract, contractul poate înceta "prin reziliere, la iniţiativa AFM în situaţia în care beneficiarul nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract."

Având ca reper aceste dispoziţii contractuale, în contextul factual anterior expus, Înalta Curte constată că reclamanta avea obligaţia de a transmite un nou grafic de finanţare, obligaţie pe care nu a respectat-o astfel încât, în mod corect, pârâta a procedat la rezilierea contractului, nemaifiind posibilă prelungirea acestuia.

Susţinerile recurentei-reclamante în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra aspectului că respectivul contract de finanţare a fost suspendat de la data de 26.03.2012 pana la 30.06.2015, iar începând cu data de 01.07.2015 din perioada de 34 de luni de implementare a finanţării rămânând încă 8 luni si 13 zile, sunt nefondate.

Din analiza deciziei recurate se constată că instanţa de fond a analizat faptul că în şedinţa Comitetului Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu din data de 30.06.2015, s-a hotărât ridicarea suspendării contractului pentru finanţare nerambursabilă începând cu data de 01.07.2015, perioada de implementare rămasă la data de 08.07.2015 fiind de 8 luni şi 13 zile şi a concluzionat just că nu există niciun temei legal care să oblige pârâta la prelungirea contractului de finanţare, câtă vreme reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.

Aşadar, contrar afirmaţiei recurentei, hotărârea este corect motivată, argumentarea acesteia fiind logică, clară, coerentă şi în acord cu prevederile legale aplicabile contenciosului administrativ - fiscal.

De principiu, un raţionament logico-juridic neconvingător poate conduce la o nemotivare/motivare necorespunzătoare însă, în speţă, faptul că recurenta-reclamantă nu a agreat raţionamentul judecătorului fondului, nefiind în acord cu acesta, nu poate echivala cu o nemotivare/motivare necorespunzătoare, cum nefondat susţine aceasta. Interpretarea într-o altă modalitate decât cea agreată de recurentă a dispoziţiilor contractuale incidente în cauză, nu echivalează cu absenţa motivării, în sensul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 4185 din 7 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2020.