Tax inspection report deemed non-actionable preparatory step; appeal dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's dismissal of the lawsuit for inadmissibility. The dispute concerned a challenge by a company against a tax inspection report (process-verbal) issued by the National Agency for Fiscal Administration, which had recorded discrepancies in fuel acquisitions and served as the basis for issuing a decision instituting security measures (seizures) over the company's assets; the taxpayer argued the report was an actionable administrative act due to its practical effects on business operations. The Court held that under Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004, the challenged document is merely a preparatory procedural step rather than a unilateral administrative act with independent legal force, as it does not itself create, modify, or extinguish rights or obligations. Consequently, the report cannot be contested separately but is only subject to judicial review concurrently with the final administrative acts it precedes, such as the tax inspection report and the assessment decision, leading to the rejection of the taxpayer's claims.
Legislator headnote
AI generatedart. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Tax inspection report deemed non-actionable preparatory step; appeal dismissed as unfounded: The dispute concerned a challenge by a company against a tax inspection report (process-verbal) issued by the National Agency for Fiscal Administration, which had recorded discrepancies in fuel acquisitions and served as the basis for issuing a decision instituting security measures (seizures) over the company's assets; the taxpayer argued the report was an actionable administrative act due to its practical effects on business operations. The Court held that under Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004, the challenged document is merely a preparatory procedural step rather than a unilateral administrative act with independent legal force, as it does not itself create, modify, or extinguish rights or obligations. Consequently, the report cannot be contested separately but is only subject to judicial review concurrently with the final administrative acts it precedes, such as the tax inspection report and the assessment decision, leading to the rejection of the taxpayer's claims.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 martie 2020
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.03.2017, reclamanta A. S.R.L., a formulat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională Antifraudă Fiscală, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Bucureşti, în temeiul art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, contestaţie împotriva Procesului Verbal nr. 12436/9 din data de 19.09.2016, solicitând anularea acestuia, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 4013 din 30 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca fiind inadmisibilă.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei formulată împotriva Procesului Verbal nr. 12436/9 din data de 19.09.2016.
Recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond, susţinând în esenţă că Procesul-verbal întocmit de către pârâtă este un act administrativ - fiscal chiar dacă în actele normative menţionate este reţinut faptul că nu produce efecte juridice şi are un rol strict consultativ. Privitor la procesul-verbal contestat apreciez că, datorită conţinutului juridic al acestuia, Administraţia Fiscală a dispus instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra bunurilor imobiliare şi mobiliare ale societăţii precum şi a conturilor bancare, emiţând titluri executorii şi somaţii de plată.
Fără a exista iniţiată o procedură de control fiscal care să conducă spre emiterea unui raport de inspecţie fiscală din care să rezulte sume datorate bugetului de stat, de peste un an de zile, inspectorii fiscali au blocat activitatea societăţii prin instituirea acestor sechestre asigurătorii numai în baza procesului-verbal contestat.
Astfel, plecând de la efectele juridice produse de către acest proces-verbal, chiar dacă în actele normative fiscale se arată faptul că nu poate fi contestat, în realitate sumele reţinute prin acest act sunt menţionate în actele de executare silită ale Administraţiei Financiare, nefiind efectuat nici un control de fond.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09.03.2018, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 5 martie 2020.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului Verbal nr. 12436/9 din data de 19.09.2016, emis în urma controlului efectuat în perioada 16.03.2016 - 19.09.2016 la societatea reclamantă A. S.R.L., control care a avut ca obiectiv verificarea realităţii şi legalităţii achiziţiilor de combustibil înregistrate în evidenţa contabilă, aferentă perioadei ianuarie 2011 - decembrie 2015.
În cuprinsul procesul-verbal indicat s-a menţionat că au rezultat neconcordanţe privind valoarea achiziţiilor de combustibil, faţă de constatările menţionate, au fost estimate sume suplimentare datorate de societate în valoare totală de 5 753 472 RON, dintre care 3 452 083 RON TVA de plată şi 2 301 389 RON impozit pe profit, în urma acestor constatări instituindu-se măsuri asiguratorii prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A-AFR 20543/9.09.2016.
Înalta Curte constată că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de act administrativ a Procesul-verbal nr. x/19.09.2016 emis de pârâta A.N.A.F., prin prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă este împărtăşită de instanţa de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de fapt şi de drept ale cauzei.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".
Înalta Curte retine că pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.
Potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
Înalta Curte constată că, în cauză, prin conţinutul concret al procesului-verbal contestat nu s-a dat naştere la niciun drept şi la nicio obligaţie din sfera dreptului administrativ, fiind vorba despre un simplu acte premergător emiterii actelor administrativ fiscale, respectiv raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere, care constituie titlu de creanţă conform art. 85 din Codul de procedură fiscală şi este susceptibilă de a fi contestată de contribuabil potrivit procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, împrejurarea că, în baza acestui proces-verbal s-a emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-AFR 20543/09.09.2016, nu îi conferă Procesului-verbal nr. x/19.09.2016 caracterele juridice ale actului administrativ, întrucât acesta nu produce efecte juridice prin el însuşi, ci dovedeşte doar faptul că procesul-verbal contestat este un act premergător emiterii unui act administrativ-fiscal, ce poate fi contestat în baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, numai odată cu actul administrativ pe care îl precedă. Emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nu conferă acestuia natura unui titlu de creanţă.
Referitor la susţinerile potrivit cărora procesul-verbal în discuţie produce efecte juridice, se constată că prima instanţă în mod judicios, a stabilit că procesul-verbal de control atacat în prezentul litigiu constituie o operaţiune administrativă, respectiv un act premergător care nu produce efecte juridice prin el însuşi, ci pregăteşte emiterea unui act administrativ propriu-zis, iar o atare operaţiune nu poate fi atacată separat în justiţie, ci numai odată cu actul administrativ pe care l-a precedat
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, iar susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4013 din 30 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2020.