RCA coverage: whether compensation requires adherence to authorized-service prices or reflects actual repair costs under ASF Norm 23/2014

Şedinţa publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2017 din 23.05.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitând anularea Deciziei nr. 5660/02.05.2017, recunoaşterea dreptului pretins prin cererea de daună, în sensul obligării Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 2.016,49 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată în dosarul de daună nr. x şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4375 din 15 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor;

- a anulat parţial Decizia nr. 5660/02.05.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asigurărilor, în ceea ce priveşte soluţia de la art. 2 de respingere a cererii de plată formulată de reclamantă referitoare la suma de 2016,49 RON;

- a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să dispună plata către reclamantă şi a sumei de 2016,49 RON;

- a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei civile recurate, respingerea contestaţiei, ca nefondată, şi, pe cale de consecinţă, menţinerea deciziei nr. 5660/02.05.2017.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul - pârât a relevat scurt istoric în fapt al cauzei şi a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, ca fiind rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a legii de către instanţa de fond, invocând, în esenţă, următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/2015 si ale Normei ASF nr. 16/2015, Fondul de garantarea asiguraţilor este constituit cu scop si destinaţie specifice, nu se substituie asigurătorului aflat in insolvenţă si nu preia obligaţiile asigurătorului asumate în urma încheierii contractului de asigurare de răspundere civila pentru accidente produse de vehicule.

Potrivit art. 2 din Legea 213/2015 dispune la alin. (1) ca: Fondul, ca schema de garantare in domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolventei unui asigurător.

FGA nu preia ope legis, obligaţiile vreunui asigurător in faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecinţele insolvenţei unui asigurător si FGA funcţionează in baza unor dispoziţii legale a analizat cererea si a aplicat întocmai dispoziţiile legale.

Recurentul a susţinut că instrumentarea dosarului de daună s-a făcut conform condiţiilor de asigurare şi nu în afara acestora.

In analizarea cererilor de plata Fondul de Garantare al Asiguraţilor se raportează la preturile unităţilor service de reprezentanta pentru autoturismele avariate, pentru a evita discrepante intre sumele solicitate de creditori de asigurări pentru servicii similare si pentru a asigura respectarea principiului echităţii in ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de plata formulate de aceştia.

In acest sens, se considera un preţ serios cel practicat de unităţile service de reprezentanta.

In ceea ce priveşte: suma de 228 RON reprezintă manopera vopsitorie panou lat stg., suma de 180 RON, reprezentând materiale vopsitorie panou lat stg neconstatata si, suma de 24,49 RON, reprezentând diverse piese nejustificate tehnologic, respinse de asemenea la plata, s-au avut in vedere prevederile art. 41 si art. 42 din Norma ASF 23/2014 - privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, prin care: art. 41 din Normal 23/2014.

In speţa s-a constatat aplicabil acest articol, iar eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la prejudiciile constatate precum si a soluţiile tehnice adoptate se menţionează in procesul-verbal, in lipsa acestora considerându-se ca procesul-verbal de constatare a fost însuşit astfel cum a fost întocmit.

Aşa fiind, suma solicitată de petent in cuantum de 432,49 RON (materiala si manopera vopsitorie panou lat stg si diverse piese mici) reprezintă o suma necuvenita, având in vedere ca acestea nu au fost menţionate in procesul-verbal

În opinia recurentului, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că nu se poate de trage concluzia că nu a fost necesară şi manopera de reparaţie, ci doar de vopsitorie, atâta timp cât astfel de lucrări sunt precizate în documentele emise de unitatea de service care a efectuat reparaţia.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond a apreciat greşit că panoul lateral spate stânga este element inclus în aripa stânga spate, fiind evident că acest panou lateral este un element separat, element care nu a fost inclus în nota de evaluare a avariilor autovehiculului.

Fondul de garantare a asiguraţilor acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii, obligaţia fiind născută din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asiguratorul şi de aceea plăţile făcute de către Fond reprezintă obligaţii ale asigurătorului în faliment, fiind achitate sau acoperite în numele şi pe seama acestuia exclusiv în cadrul îndeplinirii procedurii administrative necontencioase reglementată de dispoziţiile Legii nr. 213/2015 şi ale Normei ASF nr. 16/2015 cu denumire omonimă legii.

Totodată, trebuie reţinut că Fondul de garantare a asiguraţilor acoperă creanţele de asigurări in vir principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii, obligaţia fiind născută din raportul contractual al asiguratului cu asigurătorul. FGA nu plăteşte în baza unei răspunderi contractuale, FGA neavând niciun raport contractual cu creditorul de asigurare.

Totodată, trebuie avut în vedere faptul că despăgubirea ce se poate plăti asiguratului nu poate depăşi cuantumul pagubei suferite, întrucât despăgubirea are doar caracter reparator şi nu este menită a aduce o îmbogăţire fără justa cauză asiguratului.

Raportat la aceste aspecte, faţă de faptul că FGA nu este un asigurător si FGA-ul nu preia ope legis obligaţiile vreunui asigurător in faliment ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecinţele insolvenţei unui asigurător, a faptului că FGA este obligat să se comporte ca un profesionist în ceea ce priveşte utilizarea resurselor financiare din care este constituit şi a faptului că, legiuitorul a obligat FGA să analizeze şi să instrumenteze dosarele de daună, pe cale de consecinţă apreciază că FGA a procedat în baza legii la analizarea şi instrumentarea dosarului de daună în cauză şi a acordat despăgubiri în baza unei atente analize astfel că, între valoarea prestaţiei executate şi preţul plătit să existe un echilibru, pe cazuri similare şi având în vedere preţurile agreate de reprezentanţele mărcilor autovehiculelor, solicită admiterea recursului, în temeiul art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, prima instanţă făcând o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 21 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 5 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta A. a solicitat anularea Deciziei nr. 5660/02.05.2017şi recunoaşterea dreptului pretins prin cererea de daună, în sensul obligării Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 2.016,49 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată în dosarul de daună nr. x şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

Prin Decizia nr. 5660/02.05.2017 s-a constatat faptul că, nu se justifică acordarea sumei în cuantum de 2016,49 RON reprezentând: 1584 RON aferente 13,2 ore manoperă reparaţie elemente neconstatate, 228 RON manoperă vopsitorie panou lateral stânga neconstatat, 180 RON materiale vopsitorie panou lateral stânga necuvenit, 24,49 RON diverse piese nejustificate. Ori, aşa cum se poate observa din cuprinsul devizului de reparaţie efectuat de S.C. B. S.R.L. pe pagina 3 din 8 secţiunea C. totalitatea orelor de manoperă însumează valoarea de 1510 RON fără TVA.

Curtea de Apel a admis acţiunea şi a anulat parţial Decizia nr. 5660/02.05.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asigurărilor, în ceea ce priveşte soluţia de la art. 2 de respingere a cererii de plată formulată de reclamantă referitoare la suma de 2016,49 RON, obligând pârâtul să emită o nouă decizie prin care să dispună plata către reclamantă şi a sumei de 2016,49 RON, opinie împărtăşită de Înalta Curte.

Astfel, în legătură cu criticile aferente motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 pct. 6 teza a doua din C. proc. civ. (când hotărârea cuprinde motive contradictorii), Înalta Curte apreciază că acestea au fost încadrate greşit, în realitate susţinându-se încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că, urmează să fie analizate în cadrul criticilor expuse pentru pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile circumscrise acestui motiv de casare.

Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 51 din Norma ASF nr. 23/2014:

"(3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 53.

(...)

(6) Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi de materiale pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi de reparaţie la vehicule.

(7) Costul reparaţiilor efectuate la vehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate".

Din interpretarea logică şi sistematică a acestor norme rezultă că valoarea despăgubirilor se stabileşte pe baza documentelor justificative eliberate de unitatea de specialitate care a efectuat reparaţiile necesare, şi nu de o preţurile practicate de unităţile service agreate.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar, în acord cu opinia judecătorului fondului, reţine că în lipsa unui temei legal, instanţa nu poate valida decizia autorităţii pârâte de a reduce cuantumul despăgubirii cu suma de 2016,49 RON, pe motiv că această sumă este reprezentată de lucrări şi materiale ce nu au fost determinate de repararea avariilor menţionate în Nota de evaluare a avariilor întocmită de inspectorul de daune al asigurătorului.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, respectiv a notei de constatare a avariilor, a facturilor emise de unitatea service care a realizat reparaţia şi a înscrisurilor aflate la dosarul de daună, rezultă că manopera şi materialele precizate în factura în valoare de 6163,74 RON au fost necesare pentru remedierea avariilor produse autoturismului reclamantei în accidentul de circulaţie din 29.07.2016.

Prin urmare, câtă vreme manopera reparaţiei pentru elementele capac bară faţă, aripă faţă stânga, uşă stânga, prag exterior stânga se referă la elemente menţionate în nota constatatoare, Înalta Curte reţine că nu se justifică respingerea la plată a sumei de 2016,49 RON.

Nu pot fi reţinute alegaţiile recurentului în sensul că panoul lateral spate stânga este un element separat, element care nu a fost inclus în nota de evaluare a avariilor autovehiculului, având în vedere că acest panou lateral este elementul din aripă situat deasupra roţii din spate, fiind inclus în aripa stânga spate.

Contrar susţinerilor recurentului, nu se poate reţine că suma solicitată de petent în cuantum de 432,49 RON (materiala si manopera vopsitorie panou lat stg si diverse piese mici) reprezintă o suma necuvenită, câtă vreme din înscrisurile aflate la dosar, respectiv înscrisul constatator al avariilor, a facturii fiscale emisă de unitatea service care a realizat reparaţia, a calculaţiei, a celorlalte documente din dosarul de daună, manopera şi materialele precizate au fost necesare pentru remedierea avariilor.

De asemenea, chiar dacă nu au fost indicate în concret şi detaliate diversele piese mici incluse în suma de 24,49 RON, este evident aşa cum a stabilit şi prima instanţă că şi acestea au fost folosite pentru aceeaşi reparaţie.

Totodată, reţine Înalta Curte că art. 48 din Norma ASF nr. 23/2014 prevede că "la stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de persoanele păgubite, ţinându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăşi valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi nici limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA".

Prin urmare, limitele despăgubirilor se stabilesc în funcţie de valoarea pagubelor de la momentul producerii accidentului şi de limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA.

Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul factual anterior redat, Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor recurentului, că în cauză nu poate fi vorba de îmbogăţire fără justă cauză, având în vedere că despăgubirea ce trebuie plătită intimatei-reclamante reprezintă cuantumul pagubei suferite, respectiv costul reparaţiilor efectuate la o unitate de specialitate şi probat de reclamantă cu documente justificativ.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 4375 din 15 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 4375 din 15 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2020.