Revision petition rejected for failure to establish extra petita ruling where appellate court correctly analyzed both control report and complaint decision as non-administrative acts.

Şedinţa publică din data de 3 martie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 993 din 28 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-au admis recursurile declarate de Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională şi de Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 245 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a casat sentinţa recurată şi, rejudecând în fond, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Caraş-Severin ca inadmisibilă.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile nr. 993 din 28 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, a fost formulată cerere de revizuire de către Unitatea Administrativ Teritorială Caraş-Severin, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează situaţia în care instanţa competentă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

A susţinut revizuenta că, urmare a soluţionării recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia civilă nr. 993/28.02.2019, a admis recursurile formulate de către pârâţi, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând în fond, a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

În motivarea acestei decizii, instanţa de recurs a reţinut în mod greşit faptul că reclamanta a atacat doar raportul de control, act ce reprezintă o simplă operaţiune tehnico-administrativă şi nu a reţinut aspectul cel mai important, şi anume că, prin cererea de chemare în judecată (petitul nr. 2) s-a cerut anularea Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 20361/22.12.2015 emisă de către Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale.

A solicitat revizuenta ca instanţa de judecată învestită cu soluţionarea revizuirii să aibă în vedere faptul că în considerentele hotărârii judecătoreşti pronunţate de către Curtea de Apel Timişoara, instanţa de fond a analizat atât Raportul de control nr. x/06.11.2015 privind contractul de finanţare nr. x/06.12.2013 - SMIS 48365, cât şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 20361/22.12.2015.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru următoarele considerente:

Revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Caraş-Severin a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv de revizuire care reglementează un caz de reformare a hotărârii definitive, determinat de împrejurarea că instanţa de judecată "s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

În sensul dispoziţiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilităţii, pretinsa pronunţare a instanţei extra petita/minus petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Din considerentele de fapt şi de drept ale deciziei criticate, rezultă fără echivoc faptul că instanţa de recurs a analizat motivele de recurs invocate de recurenţi, precum şi întreg materialul probator administrat în cauză, esenţial de reţinut fiind faptul că instanţa de control judiciar s-a pronunţat în limitele învestirii sale.

Verificarea legalităţii hotărârii recurate a implicat stabilirea naturii actelor contestate din perspectiva dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 care definesc actul administrativ, iar considerentele primei instanţe, pentru care s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, au fost înlocuite cu cele ale instanţei de recurs.

Astfel, din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa de control judiciar, rejudecând în fond cauza, a reţinut că, întrucât actele atacate nu cuprind măsuri apte de a fi puse în executare, acestea nu sunt acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În mod evident, Înalta Curte nu a avut în vedere doar Raportul de control privind Contractul de finanţare nr. x/06.12.2013- SMIS 48365 înregistrat la Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale sub nr. x/06.11.2015 ci şi Decizia privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale sub nr. x/22.12.2015.

Soluţia pronunţată concordă cu argumentele avute în vedere la adoptarea respectivei soluţii din decizia atacată.

În atare condiţii, nu se poate vorbi despre incidenţa ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în care instanţa de recurs s-ar fi pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, se va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată în prezenta cauză de către revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Caraş-Severin.

Pentru considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 513, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Caraş-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Unitatea Administrativ Teritorială Caraş-Severin împotriva Deciziei nr. 993 din 28 februarie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2020.