Pre-trial detention upheld for robbery defendant; appeal dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the defendant’s appeal and upheld the lower court’s order of 2 February 2005, which maintained the defendant’s pre-trial detention; the detention therefore remained in force. The defendant, convicted at first instance for robbery, challenged the continuation of his preventive arrest, requesting release and reclassification of the offense as theft. The Court held that the grounds for arrest under Article 148(h) of the Criminal Procedure Code were cumulatively met: the gravity of the offense (committed with a minor’s assistance) posed a concrete danger to public order, and continued detention was necessary to ensure the proper conduct of the proceedings and prevent flight. The defendant was ordered to pay 800,000 lei in judicial costs, including the ex officio counsel’s fee advanced from the Ministry of Justice fund.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 148 lit. h) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Pre-trial detention upheld for robbery defendant; appeal dismissed as unfounded: The defendant, convicted at first instance for robbery, challenged the continuation of his preventive arrest, requesting release and reclassification of the offense as theft. The Court held that the grounds for arrest under Article 148(h) of the Criminal Procedure Code were cumulatively met: the gravity of the offense (committed with a minor’s assistance) posed a concrete danger to public order, and continued detention was necessary to ensure the proper conduct of the proceedings and prevent flight. The defendant was ordered to pay 800,000 lei in judicial costs, including the ex officio counsel’s fee advanced from the Ministry of Justice fund.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 377/2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și Familie, verificând legalitatea măsurii preventive a inculpatului T.V.I., în conformitate cu dispozițiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea acestei măsuri, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea lui de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul T.V.I., care a solicitat prin memoriul înaintat, în scris, din penitenciar, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt și a solicitat punerea sa în libertate, considerând că a executat pedeapsa pentru infracțiunea pe care a săvârșit-o, iar oral, în ședința publică de judecată, prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și să se dispună judecarea lui în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Se reține astfel că, inculpatul T.V.I. a fost trimis în judecată și condamnat într-o primă fază, prin sentința penală nr. 1572 din 10 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Analiza actelor și probelor din dosar atestă faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în cauză neexistând temeiuri care să justifice revocarea acestei măsuri, fiind întrunite cumulativ dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanță, raportat la gravitatea faptei comise și persoana inculpatului, care a săvârșit fapta fiind ajutat de o persoană minoră.
De asemenea, menținerea acestei măsuri este justificată de necesitatea asigurării desfășurării în bune condiții a procesului penal și a împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată.
În consecință, recursul declarat de inculpatul T.V.I. nefiind fondat, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge, ca atare și îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus și onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V.I., împotriva încheierii din 2 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și Familie, pronunțată în dosarul nr. 377/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2005.