Eligibility for free railway travel permits: irrelevance of prior disciplinary dismissal in continuous employment

Şedinţa publică din data de 3 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, (în urma declinării competenţei materiale de către Tribunalul Teleorman, prin sentinţa civilă nr. 1019/11.10.2016), reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Calatori "C.F.R. Calatori" S.A., solicitând obligarea pârâtei să acorde reclamantului (în calitate de pensionar) şi soţiei sale (în calitate de membru de familie) permise de călătorie gratuită pe calea ferată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 471 din 15 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Calatori CFR - Calatori S.A. şi a obligat pârâta să aprobe cererea reclamantului (în calitate de pensionar) şi a soţiei sale (în calitate de membru de familie) de acordare de permise de călătorie gratuită pe calea ferată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Calatori CFR - Calatori S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta - pârâtă a susţinut că permisele de călătorie reprezintă o facilitate acordată pentru specificul activităţii feroviare şi în concordanţă cu activitatea desfăşurată şi nu ca o dovadă a fidelităţii salariatului, indiferent de felul în care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Totodată, reîncadrarea în sistemul feroviar, după desfacerea disciplinară a contractului de muncă, nu concluzionează faptul că la stabilirea anumitor drepturi, conform legislaţiei în vigoare, nu se ţine cont de sancţiunea respectivă.

A precizat recurenta că intimatul-reclamant, după desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a fost reangajat şi, ulterior desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, a beneficiat de permise de călătorie gratuită în calitate de salariat.

Obiectul cererii introductive este dreptul intimatului - reclamant de a beneficia de permise de călătorie gratuită în calitate de pensionar.

Ori, conform art. 8 alin. (3) din ordonanţă "pensionarii care îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de permise de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit au dreptul anual la 24 de file de permise de călătorie, iar membrii lor de familie la 12 file de permise de călătorie", prin urmare pot beneficia de permise de călătorie doar "pensionarii care îndeplinesc condiţiile".

Analizând această cerinţă prin prisma prevederilor art. 6 alin. (2) lit. a) din ordonanţa, conform căruia "pierderea dreptului de călătorie pe bază de autorizaţii sau permise are loc în următoarele cazuri: a) desfacerea disciplinară a contractului de muncă", rezultă că pensionarul căruia, salariat fiind, i s-a aplicat sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de permise de călătorie.

Legea nu face nicio distincţie între pensionarul provenit din salariatul care a fost reangajat ulterior unei desfaceri disciplinare şi pensionarul provenit din salariatul care nu a mai fost angajat.

De asemenea, în ceea ce priveşte fondul dreptului, recurenta, invocând prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 112/1999, a susţinut că intimatul reclamant a fost reangajat la data de 19.06.1982 şi a încetat raporturile de muncă la data de 14.12.2005, vechimea cumulata în acest interval de timp fiind de numai 22 ani 5 luni şi 12 zile, vechime insuficientă pentru a beneficia de permise de călătorie gratuită pe căile ferate române.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul - reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, în raport de considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Curtea constată corecte statuările primei instanţe atât cu privire la situaţia de fapt, cât şi cu privire la aplicarea dispoziţiilor legale în cazul particular al intimatului-reclamant, argumente pe care şi le însuşeşte.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat acordarea, lui (în calitate de pensionar) şi soţiei sale, permisele de călătorie gratuită pe calea ferată.

Acordarea permiselor de călătorie pe căile ferate române este reglementată prin O.G. nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal, aprobată prin Legea nr. 210/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 8 din O.G. nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, în forma în vigoare la data înregistrării prezentei cauze, prevede că "(1) Pensionarii şi membrii lor de familie beneficiază de 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple pe căile ferate române, în mod gratuit, dacă la data pensionării persoana care se pensionează îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

a) este salariată într-o unitate prevăzută la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 3 sau, după caz, a fost concediată de la aceste unităţi în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu condiţia să nu se fi angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la alte unităţi până la data pensionării, şi are cel puţin o vechime de 10 ani în aceste unităţi sau în cadrul persoanelor juridice din care aceste unităţi au rezultat prin reorganizare;

b) este salariată la altă unitate decât cele prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 3 sau, după caz, nu este salariată la data pensionării şi are o vechime de 25 de ani, bărbaţii, şi 20 de ani, femeile, în unităţile prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi b), art. 3 şi art. 4 alin. (2) pentru salariaţii încadraţi la aceste unităţi la data privatizării, precum şi în unităţile desprinse din cadrul fostului Departament al căilor ferate şi fostei Societăţi Naţionale a Căilor Ferate Române, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 570/1991 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 235/1991 şi reorganizarea activităţii transporturilor feroviare, cu modificările ulterioare;

c) vechimea în muncă se calculează prin cumularea perioadelor în care salariatul a lucrat ca angajat pe durată nedeterminată în unităţile menţionate la lit. a) şi b).

(2) Pensionarii pentru invaliditate de orice grad, cauzată de accidente de muncă sau de evenimente de cale ferată, proveniţi din salariaţii unităţilor prevăzute la art. 1-3, precum şi membrii lor de familie beneficiază de 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple pe căile ferate române, în mod gratuit, indiferent de vechimea avută în aceste unităţi.

(3) Pensionarii care îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de permise de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit au dreptul anual la 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, iar membrii lor de familie la 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple."

Art. 6 din O.G. nr. 112/1999 prevede cazurile în care se pierde dreptul invocat în cauză printre care "…(2) Pierderea dreptului de călătorie pe bază de autorizaţii sau permise are loc în următoarele cazuri: a) desfacerea disciplinară a contractului de muncă."

Cu privire la dreptul de mai sus invocat de reclamant, pârâta invocă pierderea acestuia ca urmare a unei concedieri disciplinare care a intervenit în anul 1981.

Concedierea a fost întemeiată pe art. 130 lit. i) din Codul Muncii, în vigoare la acea dată.

Ulterior acestei concedieri, reclamantul a fost reangajat la aceeaşi unitate, unde a continuat să lucreze, timp în care a beneficiat de permise de călătorie gratuite în virtutea calităţii de salariat al unei unităţi feroviare.

Înalta Curte apreciază că desfacerea disciplinară a unui contract individual de muncă anterior celui din care partea s-a pensionat şi care a avut continuitatea de cel puţin 10 ani cerută de lege este nerelevantă în cauză sub aspectul dreptului substanţial invocat.

Sensul reglementării este acela de a gratifica sub forma călătoriilor gratuite pe foştii angajaţi, acum pensionaţi, care au avut o anumite continuitate şi fidelitate în muncă în pre-momentul pensionării.

Concedierea intervenită la începutul unei cariere în domeniul de activitate al pârâtei B. S.A. nu poate lipsi partea de dreptul invocat aceasta cu atât mai mult cu cât a intervenit anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 112/1999 care este în vigoare de la data de 31 august 1999.

Ca o concluzie, instanţa de recurs reţine că prin concedierea invocată s-a finalizat un raport de muncă ce a fost urmat de un altul, acesta din urmă având durata şi continuitatea care a dat naştere dreptului pretins în patrimoniul reclamantului.

Pentru toate considerentele de mai sus, apreciind că partea îndeplineşte condiţiile legale pentru recunoaşterea dreptului pretins, în mod corect instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Calatori CFR - Calatori S.A. să aprobe cererea reclamantului (în calitate de pensionar) şi a soţiei sale (în calitate de membru de familie) de acordare de permise de călătorie gratuită pe calea ferată.

Pentru considerentele expuse, găsind nefondate criticile din recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR-Călători S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR-Călători S.A. împotriva sentinţei nr. 471 din 15 februarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2020.