Qualified attempted murder and recidivism: sufficiency of sentencing individualization against statutory minimums

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 216 din 26 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, secția penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la o pedeapsă de 9 ani închisoare.

În baza art. 11 alin. (1) din Legea 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă timpul executat în arest preventiv de la 24 martie 2004.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.A.S. Olt, despăgubiri civile în sumă de 1.876.710 lei, cu titlul de despăgubiri civile plus dobânzile legale, calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea întregii sume.

A mai fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.S., suma de 50.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

De asemenea, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.900.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut în esență că, în noaptea de 21 iunie 2003, în jurul orei 1,30, în timp ce se aflau în discoteca de pe raza comunei Vădăstrița, județul Olt, inculpatul și partea vătămată, pe considerent că C.S. îi refuzase împrumutarea unui radio-casetofon, și pe care o amenințase că o va agresa, acesta, s-a apropiat de ringul de dans și i-a aplicat fără nici un motiv, o lovitură cu un cuțit în abdomen, cauzându-i o plagă care i-a pus viața în pericol.

Partea vătămată a fost internată în spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate și viața i-a fost salvată.

În contextul situației de fapt expusă și reținută, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzut de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului de a purta fără drept un cuțit în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, discotecă, a fost încadrată în prevederile art. 61 art. 11 pct. 1 din Legea 61/1991.

Față de conținutul fișei de cazier, din care rezultă că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 150/1999 a Tribunalului Olt, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la tâlhărie în formă calificată, a fost reținută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Prin urmare, inculpatul a fost condamnat la două pedepse pentru fapte comise în concurs real, care au fost contopite și cu reținerea stării de recidivă post executorie, astfel că s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea.

La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a arătat că s-au avut în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen.

Latura civilă a cauzei s-a menționat că a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise în art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri civile în limita sumelor arătate în prima parte a considerentelor deciziei și dovedite cu probatoriul de la dosar.

Reținând că se mențin în continuare temeiurile de la art. 143 și art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen., i s-a depus din pedeapsă, timpul executat preventiv.

Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel numai de către inculpat pe aspecte de netemeinicie, vizând greșita individualizare a pedepsei ca fiind mare, exagerată, solicitând redozarea acesteia.

Curtea de Apel Craiova, a examinat apelul inculpatului în raport de motivul invocat, de actele și lucrările de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 562 din 20 decembrie 2004, a respins apelul ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În considerente, s-a motivat că nu sunt temeiuri, care să justifice reducerea pedepsei față de gradul de pericol social concret al faptelor comise și de datele personale ale inculpatului, instanța de fond, făcând o justă și corectă individualizare a pedepsei, ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În temeiul art. 3853 C. proc. pen., în termen legal a declarat recurs inculpatul, invocând aceeași critică ca și în apel și vizează greșita individualizare a pedepsei ca fiind mare, exagerată și nu reflectă gravitatea faptelor și poziția sa sinceră în cadrul procesului penal, astfel că, se justifică să i se reducă pedeapsa rezultantă.

Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, care a constituit critică și în apel, de actele și dovezile de la dosar, de sentința și decizia pronunțate în cauză, de cazul de casare prevăzut la pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de față, este nefondat și se va respinge.

În cauză, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conform cu prevederile legii, nu numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, dar și din punct de vedere a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile înscrise la art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și care sunt cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare, precum și datele personale ale inculpatului care este recidivist.

Față de gradul de pericol social mărit al faptei comise și de împrejurarea că inculpatul, fără motiv a înjunghiat-o pe partea civilă cu cuțitul în abdomen, punându-i viața în primejdie, că este recidivist, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că pedeapsa aplicată nu este mare, exagerată și ea reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Ca atare, motivul invocat nu constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., și în consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv de la 24 martie 2004 la 15 februarie 2005.

Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul penal declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr. 562 din 12 decembrie 2004, a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 24 martie 2004, la 15 februarie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 februarie 2005.