Lack of interest in appeal to Insurance Guaranty Fund compensation order following fulfillment of insurer's liability

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2016, sub numărul x/2016, reclamanţii A., B., C. - prin reprezentant legal A., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire înregistrată la data de 4.05.2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4430 din 20 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanţii A., B., C. prin reprezentant A., D., E., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A obligat pârâtul să soluţioneze cererea de despăgubire formulată de reclamanţi şi înregistrată la data de 06.05.2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs pârâtul, invocând motivele de recurs prev. de art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia netimbrării şi excepţia tardivităţii recursului. Pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Intimaţii-reclamanţi au formulat note scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca rămas fără obiect, întrucât la data de 20.07.2018, recurentul-pârât a efectuat plata despăgubirilor la care a fost obligat asigurătorul F. .

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţiile invocate constată următoarele:

Cu privire la excepţia de netimbrare invocată de intimaţii reclamanţi prin întâmpinare, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Recurentul-pârât a invocat cazurile de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 C. proc. civ.

Potrivit disp. art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/22013: "recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Din ordinul de plată nr. x din data de 14.02.2018, rezultă că recurentul a achitat taxa judiciară de timbru în cuanum de 200 RON, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul fiind legal timbrat.

Cu privire la excepţia tardivităţii invocată de intimaţii-reclamanţi, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

În raport cu dispoziţiile art. 487 C. proc. civ., se constată că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 485 din C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

În raport cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte", ultima zi în care se putea înregistra prezenta cerere de recurs a fost data de 15 ianuarie 2018.

Or, din înscrisurile de la dosarul cauzei, rezultă că hotărârea instanţei de fond a fost comunicată pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 28.12.2018, iar pârâtul a formulat recursul la data de 05 ianuarie 2018 .

Prin urmare, cererea de recurs a fost formulată în termenul legal prevăzut de dispoziţiile legale prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Cu privire la excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte urmează a o admite, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor fiind lipsit de interes, pentru următoarele considerentele:

Reclamanţii A., B., C. - prin reprezentant legal A., D. Şi E. au depus la Fondul de Garantare a Asiguraţilor o cerere prin care au solicitat să fie despăgubiţi pentru prejudiciul material şi moral suferit prin decesul lui G., survenit ca urmare a evenimentului rutier petrecut la 20.09.2015.

Autoturismul condus de persoana vinovată de producerea acestui accident era asigurat la F. S.A., conform poliţei RCA seria x/02/X1/SP nr. x, emisă la 08.05.2015, având valabilitate până la data de 08.11.2015. Prin încheierea pronunţată la data de 03.12.2015 în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucuresti-Sectia a VII-a civilă a dispus intrarea F. S.A. în faliment. Această hotărâre a devenit definitivă la 28.04.2016.

Prin cererea de despăgubire înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, sub nr. x/06.05.2016 (f 81 dosar fond), reclamanţii au solicitat plata daunelor materiale şi morale ca urmare a producerii riscului asigurat prin decesul victimei G., astfel: A. - mama defunctei, suma de 3.385,34 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 446.614,66 RON cu titlu de daune morale; B. - tatal defunctei, suma de 450.000 RON cu titlu de daune morale; C. - reprezentată legal de A. (mamă), sora defunctului, suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către D., bunicul defunctei, suma de 300.000 RON cu titlu de daune morale; E. - bunica defunctei, suma de 300.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin notele scrise transmise la dosarul cauzei de către intimaţii-reclamanţi la data de 17.02.2020, aceştia au arătat că, la data de 20.07.2018, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a efectuat plata despăgubirilor la care a fost obligat asigurătorul F., prin lichidator judiciar, prin decizia penală nr. 321/14.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2016.

Atasat notelor scrise, intimaţii-reclamanţi au depus la dosarul cauzei înscrisuri privind cele susţinute.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurentul pârât nu mai justifică un folos practic, legitim şi actual în susţinerea recursului, faţă de împrejurările de fapt anterior menţionate, referitoare la plata despăgubirilor la care a fost obligat asigurătorul prin decizia penală nr. 321/14.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2016, motiv pentru care recursul este lipsit de interes.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţiile netimbrării şi tardivităţii şi va respinge recursul ca lispit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile netimbrării şi tardivităţii recursului.

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 4430 din 20 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2020.