Auxiliary judicial staff salary equalization: application of maximum sectoral reference values under O.U.G. 83/2014 and constitutional interpretation of equal pay principles

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 31.05.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 11 din 27 aprilie 2017 şi a Deciziei nr. 123 din 23 mai 2017 a Preşedintelui Curţii de Apel Suceava, în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială care a fost avută în vedere la stabilirea salariilor de bază brute lunare ale reclamanţilor şi data de la care s-a dispus aplicarea pentru reclamanţi a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 şi obligarea la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanţii, personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Judecătoriei Dorohoi prin care să se dispună ca stabilirea salariilor de bază brute lunare în ceea ce îi priveşte să se facă prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016, obligarea la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea prevederilor Legii nr. 71/2005 şi a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, respectiv la plata despăgubirilor reprezentând diferenţele salariate între veniturile ce le-ar fi obţinut prin aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 71/2015 şi a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 şi salariile efectiv încasate pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016, sumă care să fie actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4214 din 8 noiembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei.

A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Curţii de Apel Suceava în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect despăgubiri.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R.,în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava, şi Tribunalul Botoşani.

A anulat Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 11/27.04.2017 şi Decizia Preşedintelui Curţii de Apel Suceava nr. 123/23.05.2017.

A obligat pârâta Curtea de Apel Suceava prin preşedinte să emită reclamanţilor decizie de stabilire a drepturilor salariale individuale, astfel:- producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON;- producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON.

A obligat pârâtul Tribunalul Botoşani la plata către reclamanţi a diferenţelor salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii.

A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins capătul de cerere având ca obiect despăgubiri formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile recurate au formulat recurs pârâţii Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani.

Recuenta-pârâtă Curtea de Apel Suceava a criticat hotărârea recurată arătând că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la pct. 8 din cuprinsul alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., astfel încât, pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

A arătat recurenta că la nivelul Curţii de Apel Suceava, s-a făcut aplicarea Legii nr. 71/2015, sens în care pe data de 23 mai 2017 s-a emis Decizia nr. 123 prin care s-a asigurat o uniformizare de natură salarială pentru persoanele aflate din punct de vedere profesional în aceeaşi situaţie juridică (fiind încadrate în aceeaşi instituţie/instanţă de acelaşi grad, pe aceeaşi funcţie, aceleaşi grad/aceeaşi treaptă, aceeaşi gradaţie, aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii) la nivelul maxim al salariului de bază brut lunar şi al sporurilor din cadrul instanţelor aflate în circumscripţia Curţii de Apel Suceava.

A mai arătat recurenta că nivelul maxim al salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate şi conex la nivelul întregului sistem al justiţiei, la data de 9 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), este cel stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 305 RON, excepţie făcând specialiştii IT, ale căror salarii de bază sunt, începând cu data de 18 aprilie 2008, data intrării în vigoare a Legii nr. 97/2008, similare indemnizaţiilor de încadrare ale judecătorilor de judecătorie cu 3 ani vechime, stabilite prin înmulţirea coeficientului de multiplicare prevăzut la nr. crt. 28 lit. A) din anexa O.U.G. nr. 27/2006, respectiv 13,5 cu valoarea de referinţă sectorială.

Recurenta a făcut referire la O.G. nr. 13/2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008, arătând că, din punct de vedere juridic, de la data de 9 aprilie 2015, personalul auxiliar de specialitate a dobândit dreptul de a avea salariile de bază şi sporurile egalizate cu cele în plată pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie şi aceleaşi condiţii de muncă. Or, reclamanţii nu au făcut proba existenţei în plată la una dintre instanţele judecătoreşti/la una dintre unităţile de parchet a valorii de referinţă sectorială de 405 RON în perioada 9 aprilie 2015 -30 noiembrie 2015, respectiv de 445,5 RON în perioada 1 decembrie 2015 -30 septembrie 2016.

De asemenea, recurenta a făcut trimitere la Decizia nr. 123 emisă de preşedintele Curţii de Apel Suceava, pe data de 23 mai 2017, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31, alin. (12) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, arătând recurenta că, începând cu data de 1 octombrie 2016, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul instanţelor aflate în raza teritorială a Curţii de Apel Suceava beneficiază de salarii brute lunare stabilite conform grilei unice de salarizare aplicată la nivelul parchetelor, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

A susţinut recurenta că decizia Curţii Constituţionale nu are efecte retroactive.

A mai arătat recurenta că în ceea ce priveşte obligarea Curţii de Apel Suceava la plata diferenţelor dintre drepturile salariale recalculate potrivit sentinţei şi drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor, actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenţei diferenţelor salariale până la plata efectivă a acestora, modalitatea de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti având ca obiect acordarea de diferenţe salariale este reglementată pe cale legislativă, situaţie prev. de O.U.G. nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu privire la prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, la art. 13.

Recurentul Tribunalul Botoşani a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul neteminiciei şi nelegalităţii raportat la dispoziţiile legale incidente în cauză şi pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea recursului şi schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 4214/08.11.2017.

A arătat recurenta că după enumerarea modificărilor legislative intervenite începând cu anul 2014 şi până în prezent, cu privire la personalul plătit din fondurile publice, instanţa de fond a reţinut în motivarea hotărârii că, "Faţă de momentul de referinţă 09.04.2015, se confirmă la unul dintre ordonatorii principali de credite din familia ocupaţională"Justiţie",şi anume Consiliul Superior al Magistraturii, existenţa unui nivel de salarizare stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, ca efect al unei hotărâri judecătoreşti definitive ". Cuantumul valorii de referinţă sectorială de 405 RON, aşa cum a reţinut si prima instanţa, este cuantumul stabilit prin hotărâre judecătorească.

Recurentul -pârât Tribunalul Botoşani a făcut trimitere la, art. 31 alin, (1) şi art. 12 din O.U.G. nr. 57/2015, susţinând că, pronunţând o astfel de soluţie, instanţa de fond inlătură de la aplicare dispoziţiile exprese ale O.U.G. nr 57/2015 cu privire la data de la care beneficiază de salarizarea la nivel maxim al salariului de baza de incadrare personalul auxiliar şi conex din cadrul instanţelor judecătoreşti, respectiv luna august 2016, şi, totodat,ă dispoziţiile cu privire la drepturile salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

A accepta modul de interpretate şi aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 83/2014 şi O.U.G. nr. 57/2015, aşa cum a statuat prima instanţă, ar însemna, în fapt, să ignorăm dispoziţiile legii şi să extindem efectele acestora asupra unor categorii pe care nu le prevede în mod expres.

Intr-adevăr, reglementarea succesivă şi necorelată din domeniul salarizării a condus în ultimul timp la diferenţe salariale ce au determinat legiuitorul să intervină pentru înlăturarea inechităţilor. In acest scop, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, prin care s-a urmărit evitarea discriminărilor salariale între titularii funcţiilor publice salarizate potrivit Legii- cadru nr. 284/2010, cu consecinţa egalizării, la nivelul cel mai înalt în plată, a drepturilor salariale ale persoanelor aflate în situaţii similare în cadrul aceluiaşi ordonator însă, pentru perioada supusă judecăţii, dispoziţiile legale invocate de reclamanţi şi de către instanţa de fond, art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014 nu fac referire la personalul auxiliar si conex din cadrul instanţelor judecătoreşti, textul de lege vizează expres si limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de an cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Acordarea pe cale judecătorească în favoarea reclamanţilor a unor drepturi de natură salarială care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, constituie o încălcare a principiului separaţiei puterilor in stat, instanţa de judecată substituindu-se voinţei legiuitorului. Angajatorul nu poate fi obligat să plătească retroactiv şi în viitor alte drepturi salariale decât cele stabilite prin Legea cadru de salarizare.

În concluzie, a susţinut recurentul că drepturile salariale cuvenite reclamanţilor au fost stabilite cu luarea în considerare a dispoziţiilor legale, dispoziţii în temeiul cărora Curtea de Apel Suceava a emis Hotărârea nr. 11/27.04.2017 şi Decizia nr. 123 din 23.05.2017 pe care le consideră temeinice şi legale.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Suceava a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea pretenţiilor reclamanţilor ca fiind rămase fără obiect, întrucât Preşedintele Curţii de Apel Suceava a emis Decizia nr. 143/14 iunie 2018.

A solicitat respingerea pretenţiilor reclamanţilor personal auxiliar de specialitate, ca fiind rămase fără obiect, întrucât Preşedintele Curţii de Apel Suceava a emis Decizia nr. 143 din 14 iunie 2018, prin care s-a decis că personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate în raza teritorială a Curţii de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că dobânda legală şi actualizarea cu indicele inflaţiei sunt accesorii debitului principal, rezultă că şi capătul de cerere cu privire la această solicitare rămâne fără obiect.

Drept pentru care a solicitat admiterea recursului declarat, casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor personal auxiliar de specialitate şi conex ca fiind rămasă fără obiect.

A anexat, în copie, Decizia nr. 143 din 14 iunie 2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Suceava.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând recursurile formulate, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate şi le va respinge pentru următoarele considerente:

Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că prin Decizia nr. 34/02.02.2017 emisă de preşedintele Curţii de Apel Suceava s-a dispus ca, începând cu data de 01.10.2016, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Curţii de Apel Suceava şi instanţelor arondate să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază, calculat prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate.

Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat contestaţie administrativă, sub aspectul modului de calcul al drepturilor salariale, solicitând ca nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare brută să fie stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, majorată cu 10%, de la data de 01.12.2015

Contestaţia a fost admisă în parte prin Hotărârea nr. 11/27.04.2017, adoptată de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava, în sensul că s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale întregului personal auxiliar de specialitate şi conex, ale specialiştilor IT din cadrul Curţii şi al instanţelor din circumscripţia acesteia, începând cu data de 01.08.2016, conform grilei unice de salarizare aplicată la nivelul parchetelor, contestaţia fiind respinsă în rest.

Prin Decizia nr. 123/23.05.2017 emisă de către preşedintele Curţii de Apel Bacău s-a dispus ca, începând cu data de 9 aprilie 2015, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor aflate pe raza teritorială a Curţii de Apel Suceava, care beneficia la acea dată de un cuantum al salariului de bază brut lunar şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie grad/treaptă, gradaţie şi vechime în funcţie, să se recalculeze la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. De asemenea, s-a dispus ca, începând cu data de 1 august 2016, salariile brute lunare să se stabilească conform grilei unice de salarizare aplicată la nivelul parchetelor, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, în cazul personalului auxiliar de specialitate şi conex. şi la o valoare de referinţă de 381,823 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 în cazul specialiştilor IT, iar începând cu data de 1 octombrie 2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Înalta Curte reţine că nu poate fi reţinută încălcarea principiului neretroactivităţii câtă vreme, pentru a pronunţa soluţia atacată, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, potrivit căruia:

"(1) în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca modificările ulterioare. (2) In anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...) (51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îsi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

În considerarea efectului obligatoriu al dezlegării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23/2016, în mod corect a constatat instanţa de fond că dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, se aplică şi reclamanţilor din prezenta cauză, în condiţiile în care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, astfel că sunt îndreptăţiţi la emiterea ordinelor de încadrare salarială cu luarea în considerare a nivelului maxim al salariilor de bază şi al sporurilor pentru funcţii similare.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 31alin. (1^2) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

A reţinut Curtea Constituţională, ca efect al neconstituţionalităţii art. 31alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că revine Curţii de Apel Suceava prin Preşedinte obligaţia de a proceda, din data de 09.04.2015, la o încadrare la nivel maxim sub aspectul indemnizaţiei cuvenite, respectiv prin recunoaşterea unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, majorată cu 10% în condiţiile Legii nr. 293/2015).

Cum, prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstituţionale, instanţa de fond a reţinut considerentele acestei decizii în motivarea hotărârii, acest aspect subliniind temeinicia raţionamentului juridic folosit în aplicarea textelor de lege aplicate, cu respectarea perioadei de reglementare a fiecărui text citat, fără a se face aplicarea acestora înaintea intrării în vigoare a legii aplicabile.

Nu se poate reţine că instanţa de fond a pronunţat hotărârea întemeindu-se pe dispoziţii legale adoptate ulterior datei de 09.04.2015, apreciindu-se în mod greşit de către recurenţi că a fost, astfel, încălcat principiul neretroactivităţii legii.

De asemenea, se constată că instanţa de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, anulând în parte Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 11/27.04.2017 şi Decizia Preşedintelui Curţii de Apel Suceava nr. 123/23.05.2017, reţinând obligaţia Curţii de Apel Suceava, prin preşedinte, să emită reclamanţilor o nouă decizie de stabilire a drepturilor salariale individuale, astfel: producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015-30.09.2016 (obligaţia a fost recunoscută de pârât începând cu data de 01.10.2016), cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON (valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% în condiţiile Legii nr. 293/2015).

De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Botoşani să achite reclamanţilor diferenţele dintre, pe de o parte, drepturile salariale recalculate prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, şi prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, pentru perioada 01.12.2015- 30.10.2016, iar pe de altă parte, drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor începând cu data de 09.04.2015.

Aplicarea corectă a legii reiese şi din faptul ca instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei si a respins acţiunea formulată de reclamanti în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemeena, a reţinut prima instanţă că, potrivit art. 36 şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, "Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică, (…).", "Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, (…)" (art. 36), respectiv "Preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar preşedinţii tribunalelor au calitatea de ordonator terţiar de credite" (art. 44).

Astfel, pentru că reclamanţii fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Judecătoriei Dorohoi, calitatea de ordonator terţiar de credite şi debitor al plăţii drepturilor salariale invocate de acestea se găseşte la nivelul Tribunalului Botoşani, faţă de care reclamanţii se află în raport de serviciu.

În aceste condiţii, în cauza de faţă nu este justificată calitatea procesuală pasivă în ceea ce o priveşte pe pârâta Curtea de Apel Suceava referitor la capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, astfel că instanţa a admis excepţia în discuţie şi a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Nu în ultimul rând, în mod corect instanţa de fond a avut în vedere că, potrivit art. 11din Legea nr. 293/2015, prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexele acestei legi, respectiv anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie", se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

În raport cu prevederile citate, Înalta Curte constată că prima instanţă în mod corect a reţinut că valoarea sectorială în raport cu care trebuie calculate drepturile salariale ale reclamanţilor este producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, precum şi producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON, şi a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava la plata către reclamanţi a diferenţelor salariale, actualizată cu indicele de inflaţie pozitiv.

Instanţa de fond a avut în vedere situaţia de fapt existentă la data pronunţării hotărârii, raportându-se la familia ocupaţională "Justiţie" reglementată de Anexa VI a Legii - cadru nr. 284/2010 şi la ordonatorii principali de credite indicaţi în normele juridice respective, reţinându-se că, în cauză, faţă de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, se confirmă la unul dintre ordonatorii principali de credite din familia ocupaţională "Justiţie" - Consiliul Superior al Magistraturii - existenţa unui nivel de salarizare stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON ca efect al unei hotărâri judecătoreşti.

În acest sens, prima instanţă a avut în vedere că prin sentinţa civilă nr. 48/13.01.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia la data de 22.06.2017, Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat «să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015».

În consecinţă, la data pronunţării hotărârii primei instanţe atacată cu prezentul recurs, sentinţa nr. 48/2017, definitivă, producea efecte juridice, atestând astfel la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 o valoare maximă de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON în familia ocupaţională "Justiţie".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte nu poate primi critica recurenului-pârât Tribunalul Botoşani potrivit căreia acordarea pe cale judecătorească în favoarea reclamanţilor a unor drepturi de natură salarială care nu sunt prevăzute de nici un act normativ constituie o încălcare a principiului separaţiei puterilor in stat, instanţa de judecată substituindu-se voinţei legiuitorului. Angajatorul nu poate fi obligat să plătească retroactiv şi în viitor alte drepturi salariale decât cele stabilite prin Legea cadru de salarizare.

Toate aceste drepturi salariale ale reclamanţilor sunt acordate conform normelor legale în materie arătate mai sus, instanţa de fond arătând în concret dispoziţiile legale precum şi dispoziţiile Deciziei nr. 23/26.09.2016 a ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale a României, care au condus la stabilirea acestor drepturi.

Aşa fiind, toate aceste aspecte au fost analizate în mod corect de către instanţa de fond, astfel încât Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâţii Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 4214 din 8 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2020.