Inadmissibility of cassation appeal against a final definitive judgment where the extraordinary remedy is no longer provided by criminal procedure law

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 409 din data de 20 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019 a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 30/CP din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a constatat că hotărârea, prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a contestaţiei, ca inadmisibilă, împotriva încheierii nr. 148/CP/13 noiembrie 2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minută, cât şi în dispozitivul acesteia.

Aşadar, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 30/CP din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

II. Împotriva deciziei penale nr. 409 din data de 20 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 20 septembrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficienţă principiului dublului grad de jurisdicţie, prevăzut de art. 2 paragraful 1 al Protocolului 7 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casaţie"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 409 din data de 20 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019, hotărâre prin care a fost soluţionată contestaţia formulată contestatorul A. împotriva încheierii nr. 148/CP/13 noiembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. x/2019, prin care, în procedura prevăzută de art. 340 din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângere împotriva ordonanţei procurorului şef serviciu DIICOT - Serviciul teritorial Braşov nr. 5/II-2/17 iulie 2019 şi împotriva ordonanţei de clasare şi de declinare din data de 31 mai 2019 în dosarul de urmărire penală nr. 33D/P/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov.

Prin urmare, în cauză, petentul A. a exercitat o cale de atac care nu mai este prevăzută de legislaţia procesual penală împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 409 din data de 20 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 409 din data de 20 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2021.