Motion to annul final decision rejected as improper re-litigation of prior ruling

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 175 din 10 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva Deciziei nr. 4399 din 16 septembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

În motivare, s-a reţinut că recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect recursul declarat împotriva sentinţei nr. 103 din 17 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a reţinut, în raport de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., că decizia recurată în cauză, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este o hotărâre definitivă, care nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau de alte dispoziţii legale speciale.

2. Contestaţia în anulare declarată în cauză

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, A. a formulat contestaţie în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

În motivare, a arătat că în mod eronat ar fi reţinut instanţa că hotărârea recurată este definitivă, fiind inserate texte de lege din afara cadrului legislativ.

A susţinut că, din probatoriul cauzei, ar rezulta că recursul ar fi fost declarat împotriva unei decizii ce a avut ca obiect apelul împotriva sentinţei nr. 103/2019 a Curţii de Apel Cluj.

Ca urmare, decizia recurată este hotărârea dată în apel, cum dispune art. 459 C. proc. civ. şi nu o hotărâre definitivă, acesta fiind şi motivul pentru care a fost soluţionată în complet de trei judecători.

Contestatorul a invocat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, de ordin procedural, întrucât instanţa a hotărât în mod eronat că decizia recurată este definitivă. Instanţa de recurs a confundat prevederile art. 417 alin. (1), art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În drept, au fost invocate prevederile art. 5 alin. (1), art. 13 alin. (3), art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

3. Apărările părţilor

Intimata Judecătoria Huedin nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea supusă analizei s-au invocat, ca temei de drept al contestaţiei în anulare, dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale.

Textul de lege vizează greşeli materiale cu caracter procedural, esenţiale, determinante pentru soluţia pronunţată, greşeli care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În această categorie intră greşeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei.

Din conţinutul deciziei contestate nu rezultă existenţa unor greşeli materiale, ]n sensul textului de lege mai sus citat, care să ducă la anularea acesteia. Când instanţa de judecată, cunoscând actele şi lucrările dosarului, realizează o apreciere, o interpretare proprie a normelor legale incidente în speţă, nu poate fi vorba de o greşeală materială în sensul textului legal, ci eventual o greşeală de judecată.

În speţă, contestatorul a formulat critici vizând eventuale greşeli de judecată, considerând că instanţa de recurs, în mod eronat, a apreciat că decizia recurată ar fi definitivă, ceea ce a dus la soluţia de respingere a recursului, ca inadmisibil. Contestatorul a apreciat că instanţa a greşit când a judecat în complet de 5 judecători pricina, câtă vreme recursul trebuie judecat în complet de 3 judecători.

În înţelesul normei prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greşeala materială care deschide calea contestaţiei în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deşi distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condiţiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi iniţiată pentru remedierea unor greşeli decurgând din aprecierea probelor sau a interpretării unor dispoziţii legale cu incidenţă în speţă ori din stabilirea eronată a situaţiei de fapt.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.

Or, împrejurările reclamate de contestator nu se circumscriu motivului de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. pentru promovarea căii extraordinare de atac, ci reprezintă, de fapt, adevărate motive de recurs, care au fost deja supuse analizei unei instanţe de recurs.

În consecinţă, aspectele prezentate în motivarea căii de atac nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestaţii în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluţionată, în conformitate cu opinia contestatorului.

Pentru considerentele expuse, constatând că, în cauză, criticile deduse judecăţi nu se circumscriu motivului de contestaţie în anulare reglementat de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 175 din 10 mai 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2021.