Finality of judgment-completion decisions under CPC art. 446 precludes appeal to the five-judge panel as a non-hierarchical superior instance

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 941 din 22 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă: (i) a admis cererea formulată de intimata A., privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 648 din 25 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020; (ii) a dispus completarea dispozitivului Deciziei nr. 648 din 25 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, în sensul obligării contestatoarei B. la plata către intimata A. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; (iii) a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a aceleiaşi decizii, în ceea ce priveşte aplicarea amenzii judiciare contestatoarei.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa de revizuire a reţinut considerentele ce vor fi redate în cele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii".

a) Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.

Acest drept este recunoscut părţii, atunci când aceasta a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat că, prin întâmpinarea formulată de intimata A., s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, ataşându-se chitanţa seria x nr. x din 18 martie 2021, în sumă de 500 RON.

Aşa fiind, s-a reţinut că, deşi petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată şi a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, această cerere nu a fost soluţionată prin dispozitivul deciziei pronunţate în cauză.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanţa trebuie să se pronunţe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării benevole sau silite.

Prin Decizia nr. 648 din 25 martie 2021, al cărei dispozitiv s-a solicitat a fi completat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 2313 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2019.

Faţă de soluţia adoptată şi faţă de solicitarea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, s-a reţinut faptul că devin incidente, în cauză, dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părţii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, solicitate şi dovedite de partea care a câştigat procesul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie, secţia I civilă a admis cererea A. şi a dispus completarea dispozitivului Deciziei nr. 648 din 25 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul obligării contestatoarei B. la plata către intimata A. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, menţiunea urmând a se face pe ambele exemplare ale deciziei.

b) Cu referire la cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 648/25.03.2021 în ceea ce priveşte aplicarea amenzii judiciare contestatoarei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a reţinut că cererea este inadmisibilă, întrucât măsura aplicării amenzii judiciare nu constituie o soluţie dată unei cereri principale, accesorii ori incidentale, astfel că nu se poate reţine că, prin hotărârea dată, instanţa ar fi omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, în sensul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

2. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 941 din 22 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, a formulat recurs contestatoarea B..

Recursul nu este întemeiat în drept şi nu cuprinde critici cu privire la hotărârea atacată, care să poată fi circumscrise motivelor de recurs reglementate prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

3. Întâmpinarea

Prin întâmpinarea depusă, intimata A., str. x, Bucureşti a invocat: (i) excepţia netimbrării cererii de recurs, solicitând anularea recursului ca netimbrat; (ii) excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 457 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (1) şi alin. (2) teza finală şi art. 460 C. proc. civ. (iii) excepţia nulităţii recursului, pentru neindicarea hotărârii atacate (art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.) şi pentru neindicarea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.), cerinţe prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în conformitate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ. (iv) respingerea recursului ca neîntemeiat şi introdus cu rea-credinţă şi amendarea contestatoarei în conformitate cu prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., cu amenda judiciară în cuantum maxim de 1.000 RON; (v) obligarea recurentei B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor anexate întâmpinării.

II. Considerentele Înaltei Curţi

În temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 446 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, dat fiind faptul că, în caz de admitere, această excepţie de procedură, face inutilă, în tot, cercetarea altor excepţii, precum şi a fondului cauzei.

Analizând recursul în condiţiile textelor legale menţionate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, prezentul recurs a fost exercitat împotriva Deciziei nr. 941 din 22 aprilie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis cererea formulată de intimata A., în temeiul art. 444 alin. (1) C. proc. civ., privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 648 din 25 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 şi a dispus, în consecinţă, completarea dispozitivului deciziei sus-menţionate, în sensul obligării contestatoarei B. la plata către intimata A. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 446 C. proc. civ. "Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea".

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri pronunţate de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care această din urmă instanţă a admis o cerere de completare a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, formulate în temeiul art. 444 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea astfel pronunţată fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat.

Hotărârea cu privire la care a fost formulată cererea de completare a dispozitivului, respectiv Decizia nr. 648 din 25 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020 - în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de B. împotriva deciziei civile nr. 2313 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2019 -, este o hotărâre definitivă, neputând fi atacată cu recurs.

Prin urmare, date fiind dispoziţiile imperative exprese ale art. 446 C. proc. civ., care reglementează calea de atac împotriva hotărârii pronunţate în condiţiile art. 444 C. proc. civ., rezultă faptul că Decizia nr. 941 din 22 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis cererea formulată de intimata A., este una definitivă.

În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Conform art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formaţiuni de judecată cu o competenţă specifică, nefiind o instanţă ierarhic superioară secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Un argument în acest sens, îl reprezintă şi faptul că, atunci când a reglementat competenţa Completului de 5 Judecători în materie civilă în soluţionarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legiuitorul a făcut-o în mod expres şi limitativ (spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.), ipoteza dedusă judecăţii nefiind însă reglementată.

În considerarea argumentelor expuse, potrivit cărora partea nu are deschisă calea de atac exercitată, este întemeiată excepţia peremptorie a inadmisibilităţii recursului, ce primează, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu celelalte excepţii invocate şi apărări formulate, care nu se mai impun a fi analizate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 446 C. proc. civ., coroborate cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ., art. 129 din Constituţia României şi art. 24 din Legea nr. 304/2004, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. împotriva Deciziei nr. 941 din 22 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.