Revision petition for contradictory administrative dismissal rulings dismissed for lack of triple identity between suspension and annulment claims

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Istoricul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018 la Tribunalul Vâlcea, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Oraşului Brezoi, judeţul Vâlcea, Oraşul Brezoi, Primarul Oraşului Brezoi, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să dispună: suspendarea executării actului administrativ individual reprezentat de Dispoziţia nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcţia publica deţinută; anularea Dispoziţiei nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcţia publică de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Primăriei Oraşului Brezoi, emisă de către Primarul Unităţii Administrativ-Teritoriale a Oraşului Brezoi; anularea Raportului nr. x/12.04.2018, întocmit de către Comisia de Disciplina din cadrul Unităţii Administrativ-Teritoriale Brezoi, privind cercetarea disciplinară şi propunerea aplicării sancţiunii "destituirea din funcţia publică"; obligarea pârâţilor la reintegrarea reclamantei în funcţia publică avută anterior, aceea de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Serviciului Buget, Contabilitate, Financiar, Investiţii, Venituri, Taxe din cadrul Primăriei Brezoi; obligarea pârâtului să-i achite, cu titlu de despăgubire, contravaloarea salariilor şi a celorlalte drepturi cuvenite, actualizate, indexate şi majorate, de la data de 18.04.2018 până la data reintegrării pe funcţia avută anterior.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 156 din data de 24 februarie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. şi de către pârâţii Primarul Oraşului Brezoi şi Oraşul Brezoi, Primăria Oraşului Brezoi, împotriva sentinţei nr. 901/24.06.2019 pronunţate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018.

3. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 6213 din 19 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 156/R-CONT din 24 februarie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa de revizuire a reţinut următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Cazul de revizuire menţionat vizează situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conţin toate elementele pentru a se reţine existenţa puterii de lucru judecat, întrucât obiectul litigiilor este diferit.

În practica judiciară s-a reţinut că instanţa învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuţia să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conţine soluţia corectă, ci doar să constate dacă, prin ultima hotărâre, s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Dispoziţiile art. 431 C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se, în alin. (1), la efectul negativ al lucrului judecat, iar, în alin. (2), la efectul pozitiv al lucrului judecat.

Constatând că instituţia autorităţii de lucru judecat protejează atât efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiaşi judecăţi, pentru a se statua în sens contrar), cât şi efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranşat jurisdicţional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), instanţa de revizuire a reţinut că motivul invocat pe calea cererii de revizuire este nefondat.

Instanţa de revizuire a apreciat că, pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca anumite considerente care dezleagă una şi aceeaşi chestiune litigioasă să intre în contradicţie, cu precizarea că, prin contrarietate, nu trebuie să se înţeleagă orice diferenţă de argumentare, ci doar că aceeaşi problemă litigioasă a primit, în cele două cauze, rezolvări opuse.

În cauză, revizuenta a invocat existenţa unei contrarietăţi, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între hotărârile pronunţate în două litigii care au vizat acelaşi act administrativ, respectiv Dispoziţia nr. 205/16.04.2018 emisă de Primarul Oraşului Brezoi, privind destituirea revizuentei din funcţia publică deţinută anterior.

Potrivit susţinerilor revizuentei, prin Decizia nr. 156/24.02.2020 a Curţii de Apel Piteşti a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri judecătoreşti, respectiv a Deciziei nr. 357/07.03.2019 pronunţate de aceeaşi instanţă. Instanţa de recurs nu a ţinut seama de Decizia nr. 357/07.03.2019 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în privinţa legalităţii cercetării sale disciplinare şi, implicit, a dispoziţiei de sancţionare.

Primul proces, soluţionat definitiv prin Decizia nr. 357 din 07 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a avut ca obiect suspendarea executării actului administrativ individual reprezentat de Dispoziţia primarului nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcţia publică de inspector superior în cadrul Primăriei Oraşului Brezoi, până la soluţionarea pe fond a cauzei privind anularea aceleiaşi dispoziţii.

Cel de-al doilea litigiu, soluţionat definitiv prin Decizia nr. 156/24.02.2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a avut drept obiect anularea Dispoziţiei nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcţia publică de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Primăriei Oras Brezoi, emisă de către Primarul Unităţii Administrativ-Teritoriale a Oraşului Brezoi; anularea Raportului nr. x/12.04.2018, întocmit de către Comisia de Disciplină din cadrul Unităţii Administrativ-Teritoriale Brezoi, privind cercetarea disciplinară si propunerea aplicării sancţiunii "destituirea din funcţia publică"; obligarea pârâtului la reintegrarea reclamantei în funcţia publică avută anterior, aceea de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Serviciului Buget, Contabilitate, Financiar, Investitii, Venituri, Taxe din cadrul Primăriei Brezoi; obligarea pârâtului să-i achite, cu titlu de despăgubire, contravaloarea salariilor şi a celorlalte drepturi cuvenite, actualizate, indexate şi majorate, de la data de 18.04.2018 până la data reintegrării pe funcţia avută anterior.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa disciplinară a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât cele două pricini nu au acelaşi obiect, neexistând astfel identitate de obiect şi cauză, ca elemente ale puterii de lucru judecat.

Astfel, s-a reţinut că revizuenta circumscrie noţiunii de contrarietate modalitatea diferită de soluţionare a cererii de suspendare a executării unui act administrativ faţă de cea a cererii în anulare a aceluiaşi act administrativ, cereri întemeiate pe temeiuri juridice diferite şi cu motivări diferite, deci, în dosare având obiect şi cauză diferite.

Scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, pronunţate între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Aşadar, instanţa de revizuire a reţinut că, pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire nu poate fi primită, atât din perspectiva îndeplinirii cerinţelor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât şi în raport de raţiunea avută în vedere de legiuitor la edictarea textului legal, aceea de a evita pronunţarea de hotărâri între aceleaşi părţi, în aceeaşi cauză, având acelaşi obiect, în dosare diferite, care bucurându-se ambele de autoritate de lucru judecat, dar având dispozitive contradictorii, să nu poată fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite - ceea ce nu este cazul în speţă -, motiv pentru care, Înalta Curte a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

4. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 6213 din 19 noiembrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2020, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs revizuenta A..

Prin cererea formulată, recurenta solicită: 1) admiterea recursului; 2) desfiinţarea: Deciziei nr. 708/R-cont/17.07.2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, şi a Deciziei nr. 709/R-cont/17.07.2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ambele cu depăşirea limitelor competenţei; 3) casarea Deciziei nr. 6213/19.11.2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020; 4) în principal, anularea Deciziei nr. 156/R-cont pronunţate la 24.02.2020, în dosarul nr. x/2018, ca fiind contrară primei decizii pronunţate, respectiv Deciziei nr. 357/R-cont/07.03.2019, în dosarul nr. x/2018 şi, rejudecând, admiterea recursului formulat de A. împotriva sentinţei nr. 901/2019 pronunţate la 24.06.2019 de către Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018, casarea sentinţei menţionate şi, rejudecând cauza, admiterea, în tot, a cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2018

În drept, cererea de recurs a fost întemieată pe dispoziţiile art. 513 alin. (1) şi (6) din C. proc. civ., nefiind indicată încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ulterior, în cadrul răspunsului la întâmpinare formulat de recurentă, aceasta a precizat că cererea de recurs a fost formulată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., fără a exista însă o încadrare a criticilor formulate în motivele de recurs invocate.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, recurenta formulează o serie de apărări de fond, precum şi critici cu privire la hotărârile pronunţate de Tribunalul Vâlcea şi Curtea de Apel Piteşti în soluţionarea dosarului nr. x/2019 (fond şi recurs), precum şi cu privire la Decizia nr. 708/R-cont pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2020, şi la Decizia nr. 709/2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020 (n.n.: rezultat ca urmare a disjungerii cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal).

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentă împotriva Deciziei nr. 6213 din 19 noiembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, atacate prin prezentul recurs, acestea vizează aspectele de mai jos.

Instanţa de revizuire nu s-a pronunţat, în mod concret, şi nu a statuat cu privire la depăşirea limitelor învestirii asupra a ceea ce nu s-a cerut (transformarea sancţiunii disciplinare aplicate netemeinic şi nelegal prin Dispoziţia nr. 205/16.04.2018) pe fondul cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 şi asupra existenţei evidente a hotărârilor potrivinice pronunţate în cauza dedusă judecăţii. În fapt, instanţa de revizuire nu s-a pronunţat asupra cererii de revizuire formulate în data de 18.05.2020, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nici asupra criticilor de nelegalitate aduse Deciziei nr. 156/2020 pronunţate la 24 februarie 2020, în dosarul nr. x/2018, formulate de A..

Instanţa de revizuire a reţinut, în mod eronat, la pagina a doua din hotărârea atacată faptul că "în dosarul nr. x/2018 nu a fost analizată şi legalitatea actului administrativ, ci doar condiţiile pentru a se dispune suspendarea efectului actului contestat", însă a omis, netemeinic şi nelegal, să reţină că una dintre aceste condiţii prevăzute de legiuitor este tocmai ca "Existenţa cazului bine justificat presupune existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare în condiţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 se cere".

Instanţa de revizuire a statuat, în mod netemeinic şi nelegal, cu privire la neîndeplinirea condiţiei triplei identităţi şi a inexistenţei contrarietăţii de hotărâri, în ceea ce priveşte dosarul nr. x/2018 şi nr. y/2018, în condiţiile în care, în ambele dosare civile, obiectul dedus judecăţii a fost reprezentat de acelaşi coflict de muncă, au fost verificate aceleaşi acte administrative individuale emise de Unitatea Administrativ-Teritorială Oraş Brezoi, respectiv Dispoziţia nr. 205/16.04.2018 şi, implicit, Raportul Comisiei de disciplină nr. x/12.04.2018, iar litigiile au fost între aceleaşi părţi procesuale, respectiv A., în calitate de reclamantă, şi Unitatea Administrativ-Teritorială Oraş Brezoi şi Primarul Unităţii Administrativ-Teritorială Oraş Brezoi, dl. B..

Recurenta critică, deopotrivă, caracterul eronat al considerentelor de la punctul 3 al hotărârii pronunţate de instanţa de revizuire, prin care instanţa ar fi reţinut "cum că am susţinut în esenţă că există contrarietate între hotărârea primei instanţe şi decizia ce face obiectul revizuirii, când în fapt eu am susţinut că între Decizia nr. 156/R-cont/24.02.2020 ce face obiectul revizuirii pronunţate în dos 1356/90/2019 şi hotărârile civile pronunţate în dosar civil nr. x/2018 există contrarietate".

De asemenea, considerentele Deciziei nr. 156/R-cont/24.02.2020 şi ale sentinţei civile nr. 901/2019/24.06.2019, pronunţate în dosarul nr. x/2018, sunt contrarii autorităţii de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 357/R-cont/03.07.2019 şi din sentinţa civilă nr. 1330/28.09.2018, pronunţate în dosarul nr. x/2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi, prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând criticile din recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta a înţeles să-şi întemeieze cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., precizare făcută în cadrul răspunsului la întâmpinare formulat în cauză, criticile formulate de recurentă se circumscriu doar motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De esenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora să existe tripla identitate - părţi, obiect, cauză - pentru a putea fi examinată respectarea autorităţii de lucru judecat.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se susţine că prin Decizia nr. 156 din 24 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 357 din 7 martie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei nr. 1330 din 28 septembrie 2018 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2018, sub aspectul celor arătate, fiind îndeplinite condiţiile triplei identităţi cerute de normele legale, odată ce şi hotărârile anterioare au avut ca obiect aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, astfel că se impune anularea hotărârii pronunţate ulterior.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că primul proces, soluţionat definitiv, prin Decizia nr. 357 din 07 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a avut ca obiect suspendarea executării actului administrativ individual reprezentat de Dispoziţia primarului nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcţia publică de inspector superior în cadrul Primăriei Oraşului Brezoi, până la soluţionarea pe fond a cauzei privind anularea aceleiaşi dispoziţii.

Cel de-al doilea litigiu, soluţionat definitiv, prin Decizia nr. 156/24.02.2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a avut drept obiect anularea Dispoziţiei nr. 205/16.04.2018 privind destituirea din funcţia publică de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Primăriei Oras Brezoi, emisă de către Primarul Unităţii Administrativ Teritoriale a Oraşului Brezoi; anularea Raportului nr. x/12.04.2018, întocmit de către Comisia de Disciplină din cadrul Unităţii Administrativ-Teritoriale Oraş Brezoi, privind cercetarea disciplinară si propunerea aplicării sancţiunii "destituirea din funcţia publică"; obligarea pârâtului la reintegrarea reclamantei în funcţia publică avută anterior, aceea de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, în cadrul Serviciului Buget, Contabilitate, Financiar, Investitii, Venituri, Taxe din cadrul Primăriei Brezoi; obligarea pârâtului să-i achite reclamantei, cu titlu de despăgubire, contravaloarea salariilor şi a celorlalte drepturi cuvenite, actualizate, indexate şi majorate, de la data de 18.04.2018 până la data reintegrării pe funcţia avută anterior.

Prin urmare, se constată că instanţa de revizuire a reţinut, în mod întemeiat, faptul că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect, cauză şi părţi, nefiind, astfel, îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de revizuire.

Contrar susţinerilor din recurs, instanţa de revizuire, în cercetarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu avea competenţa de a efectua o examinare a legalităţii şi temeiniciei hotărârilor potenţial potrivnice în opinia revizuentei, pentru a decide care este cea corectă, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este de a corecta eventuale greşeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorităţii de lucru judecat.

Împrejurarea că litigiile au privit, în esenţă, acelaşi act administrativ individual nu reprezintă o condiţie suficientă pentru a se putea tranşa asupra îndeplinirii condiţiei identităţii de obiect şi cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reţine autoritatea de lucru judeca, şi deci a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Toate argumentele pentru care cererea de revizuire a fost respinsă se regăsesc expuse amplu şi corect în considerentele deciziei atacate, instanţa de revizuire analizând temeinic argumentele expuse de revizuentă şi prezentând pe larg, în mod clar şi detaliat, motivele pentru care condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză.

Prin criticile formulate, recurenta expune, însă, aspecte referitoare la modalitatea de soluţionare de către instanţa de fond şi instanţa de apel a cererilor ce au format obiectul dosarului nr. x/2018 şi tinde să obţină o reevaluare a litigiului din această perspectivă, analiză care excede cadrului procesual al căii de atac extraordinare a revizuirii, în cadrul căreia, în virtutea principiului res judicata, instanţa de revizuire nu procedează la o evaluare a legalităţii ori temeiniciei hotărârii a cărei revizuire se cere.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […] (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 6213 din 19 noiembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2021.