Robbery committed with a minor: statutory aggravation and individualized sentencing under Arts. 72 and 75

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1349 din 27 octombrie 2004, a condamnat pe inculpatul I.R. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

A dedus timpul deținerii preventive, începând cu 18 mai 2004 și a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 18 mai 2004, inculpatul I.R. a fost căutat la domiciliu de către celălalt inculpat, minorul T.M., pentru a merge în oraș să facă rost de bani din sustragerea de bunuri.

Au plecat amândoi în oraș iar pe str. Sf. Voievozi, inculpații, profitând că nu se află nimeni în zonă au hotărât, văzând două fete, să le deposedeze de un telefon mobil pe care îl avea una dintre ele în mână.

Inculpații s-au apropiat de cele două persoane de sex feminin, partea vătămată Ș.F. și martora M.A.M. venind din spate.

Inculpatul T.M. le-a cerut celor două să se oprească din mers, amenințându-le totodată că dacă nu fac acest lucru le taie, având asupra lui un obiect.

Deoarece fetele nu s-au oprit, inculpatul T.M. a încercat să o imobilizeze pe una dintre ele, M.A.M., ținând-o de mâini și trântind-o la pământ, în timp ce inculpatul I.R. a prins-o pe Ș.F. de mână încercând să-i smulgă telefonul din mână.

Partea vătămată a încercat să scape din strânsoare și l-a lovit pe inculpatul I.R., moment în care inculpatul T.M. care tocmai o pusese la pământ pe martoră, s-a repezit la partea vătămată și i-a smuls, cu forța, lanțul de aur de la gât.

După ce inculpatul T.M. a sustras lănțișorul, cei doi au luat-o la fugă, îndepărtându-se de locul faptei, ducându-se acasă la inculpatul T.M. pe str. Berzei București.

Aici, inculpatul T.M. i-a spus mamei sale că a găsit un lănțișor din aur și că vrea să-l amaneteze.

Mama inculpatului V.D. a fost de acord și s-a deplasat cu cei doi inculpați, în jurul orei 14,15, la o casă de amanet din zonă, aparținând SC A.G. SRL, unde a amanetat lănțișorul pentru o perioadă de 5 zile, primind conform contractului de împrumut pe amanet suma de 1.800.000 lei, sumă pe care a înmânat-o inculpaților și care au împărțit-o între ei în mod egal.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 963/ A din 16 decembrie 2004, a respins apelul inculpaților I.R. și T.M., prin care s-a solicitat redozarea pedepselor, cu motivarea că pedeapsa aplicată primului inculpat este în limitele prevăzute de lege.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul I.R., susținând că pedeapsa aplicată este prea mare.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, instanțele de fond și apel au interpretat și aplicat corect dispozițiile legale precizate, în sensul că au ținut seama de gradul de pericol social accentuat al faptei săvârșite, desprins din împrejurările și modul în care inculpatul a acționat, împreună cu un minor, ceea ce constituie circumstanță de agravare a pedepsei, potrivit art. 75 lit. c) C. pen., precum și de persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat (în minorat) pentru infracțiunea de furt.

În consecință, pedeapsa fiind stabilită în limitele prevăzute de lege, cu respectarea criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., se constată că este necesară pentru atingerea scopului acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.

Așa fiind, recursul este nefondat și urmează să fie respins, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare cuvenite statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr. 963/ A din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și Familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 18 mai 2004 la 14 februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2005.