Inadmissibility of appeal against a final, non-appealable criminal judgment under the principle of unity of remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a Panel of Five Judges, dismissed as inadmissible the filer’s *contestație* (challenger’s objection) and ordered the filer to pay 200 RON in judicial costs to the state, leaving the prior decision of March 8, 2021, in force as final and unappealable. The dispute involved a procedural challenge where the filer attempted to appeal a lower-level decision that had already been rejected as inadmissible because it targeted a final judgment that was not susceptible to ordinary or extraordinary appeal. The Court held that the challenged decision was definitively final under the principle of the unity of appeals and the legal provision that no appeal lies against decisions rendered in *contestație* proceedings, which are themselves not subject to further appeal; citing Articles 425(1), 550(1), and 551(1)(1) of the Code of Criminal Procedure, the Court determined that exercising a remedy not expressly provided by law violates the principle of legality and that the filer lacked standing to attack a final judgment through a statutory mechanism that did not exist for that type of ruling.
Legislator headnote
AI generatedart. 4251 din C. proc. pen, art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against a final, non-appealable criminal judgment under the principle of unity of remedies: The dispute involved a procedural challenge where the filer attempted to appeal a lower-level decision that had already been rejected as inadmissible because it targeted a final judgment that was not susceptible to ordinary or extraordinary appeal. The Court held that the challenged decision was definitively final under the principle of the unity of appeals and the legal provision that no appeal lies against decisions rendered in *contestație* proceedings, which are themselves not subject to further appeal; citing Articles 425(1), 550(1), and 551(1)(1) of the Code of Criminal Procedure, the Court determined that exercising a remedy not expressly provided by law violates the principle of legality and that the filer lacked standing to attack a final judgment through a statutory mechanism that did not exist for that type of ruling.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the obligation imposed on the appellant to pay 200 RON in judicial costs to the state.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele
I. Prin decizia penală nr. 72 din 8 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, Penal 1-2021, în dosarul nr. x/2021 a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 132 din data de 7 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această hotărăre, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A., împotriva deciziei penale nr. 132 din data de 7 septembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
II. Împotriva deciziei penale nr. 72 din 8 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, Penal 1-2021, în dosarul nr. x/2021, petentul A. a exercitat calea de atac prezentă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători, Penal 2-2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 20 septembrie 2021.
Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători-P2-2021 constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Prin urmare, această cale de atac poate fi exercitată doar dacă legea o prevede expres, or, decizia pronunţată în contestaţie nu este supusă niciunei căi de atac, neputând fi cenzurată într-o altă cale de atac neprevăzută de lege.
Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
Cum în prezenta cauză petentul a formulat contestaţie împotriva unei decizii prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de acelaşi petent, cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri, prin care, de asemenea, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulată de acesta împotriva unei hotărâri definitive, prin care fusese soluţionată anterior contestaţia formulată, se constată că hotărârea atacată nu are natura şi aptitudinea de a fi atacată. Decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată, acesta exercitând o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei alte căi de atac ordinare sau extraordinare.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În raport cu considerentele anterior menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 72 din data de 8 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, Penal 1-2021, în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 72 din data de 8 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, Penal 1-2021, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2021.