Inadmissibility of ordinary appeal against final decision in special procedure on criminal trial duration
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court, sitting as a Panel of Five Judges, dismissed as inadmissible the appeal filed by the claimant against a prior Supreme Court ruling that had already rejected his appeal as inadmissible, upholding the lower appellate court’s dismissal and ordering the appellant to pay 200 RON in judicial costs to the state. The dispute concerned a procedural challenge regarding the duration of criminal proceedings, where the appellant attempted to exercise an ordinary appeal (recurs) against a final decision rendered by the Supreme Court’s Criminal Section under the special procedure for contesting trial durations. The decisive legal basis was the principle of legality of legal remedies under Article 129 of the Romanian Constitution, which prohibits the exercise of any appeal not expressly provided for by law; the court held that the current Code of Criminal Procedure does not provide for an ordinary appeal remedy, rendering the challenged decision final and unchallengeable through ordinary or extraordinary means, thus violating the coherent system of judicial remedies if such an appeal were admitted.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen, art. 3 din Legea nr. 255/2013, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Inadmissibility of ordinary appeal against final decision in special procedure on criminal trial duration: The dispute concerned a procedural challenge regarding the duration of criminal proceedings, where the appellant attempted to exercise an ordinary appeal (recurs) against a final decision rendered by the Supreme Court’s Criminal Section under the special procedure for contesting trial durations. The decisive legal basis was the principle of legality of legal remedies under Article 129 of the Romanian Constitution, which prohibits the exercise of any appeal not expressly provided for by law; the court held that the current Code of Criminal Procedure does not provide for an ordinary appeal remedy, rendering the challenged decision final and unchallengeable through ordinary or extraordinary means, thus violating the coherent system of judicial remedies if such an appeal were admitted.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to order the appellant to pay 200 RON in judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 31 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal formulată de contestatorul A. vizând dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.
Împotriva încheierii nr. 31 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 15 martie 2021, contestatorul A. a formulat "plângere (...) împotriva tuturor soluţiilor pronunţate în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2021", pentru motivele expuse pe larg, în scris, la dosarul cauzei.
Prin încheierea nr. 359 din data de 13 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 31 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţia României, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege." În acest context, s-a reţinut că, în aplicarea acestor dispoziţii constituţionale, legiuitorul a stabilit regulile aplicabile procesului penal, inclusiv regimul exercitării căilor de atac, dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
În aceste condiţii, instanţa supremă a reţinut că, din reglementarea principiului legalităţii căilor de atac, atât în cuprinsul art. 129 din Constituţie, cât şi în al art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, reiese că o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi exercitată decât în condiţiile prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii. Prin urmare, declararea unei căi de atac care nu este prevăzută de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o cerere inadmisibilă.
Totodată, s-a constatat că încheierea nr. 31 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ce face obiectul prezentei căi de atac, este pronunţată într-o cauză având ca obiect contestaţia declarată de contestatorul A. privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, întemeiată pe dispoziţiile art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen.
În acest context, s-a reţinut că în procedura specială a contestaţiei privind durata procesului penal, reglementată de dispoziţiile art. 4881 - 4886 din C. proc. pen., legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea obţinerii unei hotărâri definitive prin care să se dispună accelerarea procedurii judiciare atât pentru cauzele aflate în faza de urmărire penală, cât şi pentru cauzele aflate în faza judecăţii, hotărârile pronunţate în materie fiind definitive, conform dispoziţiilor art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen. care prevăd că:
"Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac."
Prin urmare, instanţa supremă a apreciat că A. a învestit secţia penală a Înaltei Curţi cu soluţionarea unei căi de atac îndreptate împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de reformare, context în care demersul său judiciar nu este admisibil.
Împotriva încheierii nr. 359 din data de 13 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 6 septembrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că actualul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicţie.
În cauză, recurentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv încheierea nr. 359 din data de 13 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 359 din data de 13 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 359 din data de 13 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 septembrie 2021.