Enforced Belgian rape sentence upheld; execution challenge dismissed as merits-based re-litigation barred by res judicata.

Deliberând asupra contestaţiei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 68/PI/2021 din data de 08 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 597 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., încarcerat în Penitenciarul Oradea.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 313 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, avocat B. (delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 2731 din 25.06.2021 emisă de Baroul Bihor) să se plătească din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la instanţă, A. a formulat contestaţie la executare împotriva Deciziei nr. 159 din 05 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2020 şi a Deciziei penale nr. 135 din 24 mai 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2021.

În drept, contestatorul A. a invocat prin contestaţia la executare temeiul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Prezent la instanţă, prin intermediul videoconferinţei, la termenul de judecată din data de 02 iulie 2021, contestatorul A. a arătat că este nemulţumit de hotărârea pe care o execută în prezent, respectiv sentinţa prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare de către autorităţile judiciare belgiene şi care a fost recunoscută de autorităţile judiciare române şi a precizat că pedeapsa este mult prea mare, precum şi faptul că a fost condamnat la această pedeapsă fără a exista probe care să susţină vinovăţia sa şi consideră că, de fapt, a fost victima unor interese politice, iar dosarul din Belgia în care a fost condamnat este un scenariu.

Prin memoriul înregistrat la instanţă la data de 06 iulie 2021, contestatorul A. a reiterat aspectele arătate în scris în cererea de contestaţie, precum şi pe cele susţinute oral în faţa instanţei de judecată la termenul de judecată din data de 02 iulie 2021.

Contestatorul a mai arătat că pe tot parcursul anchetei şi-a susţinut neimplicarea cu privire la cele două acuzaţii ce i-au fost aduse, că nu i s-a acordat dreptul la apărare decât în mod formal, că nu i-au fost administrate probele propuse şi, deşi a solicitat rejudecarea dosarului, această cerere a fost respinsă de către autorităţile judiciare străine, precum şi faptul că arestarea sa este ilegală şi fără probe şi că nu a fost transmis autorităţilor judiciare române rechizitoriul împreună cu tot dosarul în care a fost cercetat.

Din actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autorităţile judiciare belgiene de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării într-un penitenciar din România şi, în baza art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. 2019/247 pronunţate de Curtea de Apel din Bruxelles la data de 18 ianuarie 2019, definitivă la data de 19 februarie 2019, prin care s-a dispus condamnarea persoanei condamnate A., încarcerat în Penitenciarul Leuze - en - C., Belgia, la o pedeapsă privativă de libertate de 15 ani (echivalentul a 5475 zile) închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzute de art. 375 C. pen. belgian şi a infracţiunii de vătămare corporală, prevăzute de art. 392 C. pen. belgian, cu referire la art. 399 din acelaşi cod (acuzaţiile de la pct. B şi D), respectiv a infracţiunii de viol, prevăzute de art. 375 C. pen. belgian, cu referire la art. 376 din acelaşi cod şi a infracţiunii de vătămare corporală, prevăzute de art. 392 C. pen. belgian, cu referire la art. 400 din acelaşi C. pen. (acuzaţiile de la pct. A şi C), infracţiuni care au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul infracţiunii de viol, prevăzute de art. 218 alin. (1) şi (2) C. pen. şi a infracţiunii de lovirea sau alte violenţe, prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen. (acuzaţiile de la pct. B şi D), precum şi a infracţiunii de viol în formă agravată, prevăzute de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. (acuzaţiile de la pct. A şi C).

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adaptat pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autorităţile judiciare din Belgia, în sensul reducerii acesteia la pedeapsa de 12 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. român. S-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 12 ani închisoare, din pedeapsa de 12 ani închisoare deducându-se perioada executată de 669 de zile închisoare, calculată de autorităţile belgiene la data de 24.10.2019 şi în continuare perioada executată de la 24.10.2019 la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A., la data rămânerii definitive a sentinţei.

Prin Decizia penală nr. 43/A din 13 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinţei penale nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, care a fost desfiinţată în parte în sensul că s-a înlăturat dispoziţia privind adaptarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. de către autorităţile judiciare din Belgia, s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. şi s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare.

De asemenea, s-a dedus din pedeapsa recunoscută perioada executată de 669 de zile închisoare, calculată de autorităţile belgiene la 24 octombrie 2019, şi cea executată în continuare până la zi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva aceleaşi sentinţe.

Prin Decizia nr. 159 din 05 octombrie 2020 - Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din 13 februarie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019.

Prin Decizia penală nr. 135 din 24 mai 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 05 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.

Prin Sentinţa penală nr. 103/PI/2020 din 26 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 459 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 5/PI/2020 din 30.01.2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2019 formulată de revizuentul condamnat A..

Prin Decizia penală nr. 32/A din 29 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 103/PI din data de 26 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea.

Curtea, analizând contestaţia la executare, pe baza actelor şi lucrărilor cauzei, a constatat următoarele:

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În cauză, contestatorul A. nu a invocat în mod real niciun motiv de contestaţie la executare din cele arătate mai sus şi prevăzut de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Susţinerile contestatorului relative la faptul că este nevinovat, respectiv la faptul că a fost condamnat fără a exista probe, că nu este de acord cu pedeapsa de 15 ani închisoare, întrucât tot dosarul în care s-a pronunţat sentinţa de condamnare de către autorităţile belgiene, hotărâre recunoscută prin Sentinţa penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Oradea şi modificată prin Decizia penală nr. 43/A din 13 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au bazat pe "un suport şi un scenariu politic" şi s-a apreciat că nu constituie un temei de admisibilitate a contestaţiei la executare formulate în cauză, ci o chestiune legată de fondul cauzei dedus judecăţii în faţa autorităţilor judiciare străine, aceasta neputând constitui obiect de analiză nici măcar în cadrul procedurii de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii străine de condamnare.

S-a apreciat că nici aspectele invocate de contestator referitoare la modul de instrumentare a dosarului de către autorităţile judiciare străine, la faptul că pedeapsa pe care o execută este prea mare, nu se încadrează în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, instanţa de fond a precizat că prin contestaţia la executare nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută ori piedici în calea punerii ei în executare şi nici nu au intervenit modificări, în sensul micşorării cuantumului pedepsei ce se execută.

Curtea a reţinut că, în faza de executare a pedepsei, persoana condamnată poate să conteste hotărârea de condamnare şi pedeapsa pe care o execută, dar numai pentru motivele legale strict prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.

În fapt, instanţa a considerat că este pusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoaşterea pedepsei aplicate contestatorului de autorităţile judiciare belgiene.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul A., solicitând admiterea contestaţiei, apreciind că pedeapsa pe care o execută este prea mare, iar pe de altă parte că a fost condamnat fără a exista probe în susţinerea vinovăţiei sale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 16 iulie 2021, sub nr. x/2021.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele motive:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele ivite în cursul executării hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să fie vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

Din perspectiva dreptului la un proces echitabil, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia, pe calea contestaţiei la executare nu se poate solicita reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa.

Înalta Curte aminteşte că pe calea unei contestaţii la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

În speţă, contestatorul condamnat A. a solicitat diminuarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată de către autorităţile judiciare din Belgia, ca urmare a adaptării acesteia, precum şi a altor aspecte ce ţin de netemeinicie în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat şi că nu există probe în susţinerea vinovăţiei sale.

În cauză, critica contestatorului condamnat A. priveşte pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare belgiene, prin Sentinţa penală nr. 2019/247 pronunţată de Curtea de Apel din Bruxelles la data de 18 ianuarie 2019, definitivă la data de 19 februarie 2019, pentru comiterea infracţiunilor de viol şi vătămare corporală, care a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 5/PI din 30 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 43/A din 13 februarie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, apreciind că se impune diminuarea pedepsei prin adaptare. Totodată, a susţinut că vinovăţia sa nu este dovedită.

Amintim că infracţiunile pentru care a fost judecat condamnatul constituie în legislaţia română viol calificat, viol şi lovire şi alte violenţe, infracţiuni pentru ca pedepsele prevăzute de lege sunt 12, 10 şi 5 ani închisoare, situaţie ce a exclus adaptarea pedepsei rezultante de 15 ani închisoare, aplicată de autorităţile judiciare belgiene, la momentul recunoaşterii hotărârii de condamnare, decizia din apel nr. 43/A din 13 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conţinând argumentele ce au condus la această soluţie - faptele pentru care a fost condamnat, prin Sentinţa penală nr. 2019/247 pronunţată la data de 18 ianuarie 2019 de Curtea de Apel din Bruxelles, cetăţeanul român A. au corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (2) C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani, şi lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. şi sancţionată cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani (acuzaţiile de la pct. B şi D), precum şi ale infracţiunii de viol în formă agravată, prevăzută de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 5 ani la 12 ani (acuzaţiile de la pct. A şi C), săvârşite în concurs, conform art. 38 C. pen. (...) privinţa persoanei condamnate sunt incidente şi dispoziţiile art. 77 lit. b) C. pen., respectiv săvârşirea infracţiunii prin cruzimi, circumstanţă agravantă ce are ca efect, conform art. 78 alin. (1) C. pen., posibilitatea adăugării la maximul special prevăzut pentru infracţiunea reglementată de art. 218 alin. (3) lit. e) C. pen. a unui spor de 2 ani, rezultând, astfel, o pedeapsă de cel mult 14 ani închisoare.

În aceste condiţii, se observă că, potrivit legii române, persoanei condamnate A. i s-ar putea aplica, conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de maxim 5 ani închisoare (1/3 din 15 ani închisoare), rezultând o pedeapsă finală de până la 19 ani închisoare.-

Indiferent de jurisprudenţa dezvoltată în jurul admisibilităţii contestaţiei la executare în situaţia adaptării pedepsei în cursul executări, faţă de persoana condamnată, nu ar fi fost incidentă instituţia, aspect deja evaluat în calea de atac a apelului.

În procedura contestaţiei la executare, care nu are natura juridică a unei căi de atac, nu se poate modifica pe fond o hotărâre rămasă definitivă şi nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei ori la reevaluarea vinovăţiei, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele pe care se fundamentează prezenta contestaţie nu se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susţinerile contestatorului nu vizează modificări ce au intervenit ulterior pronunţării hotărârii de recunoaştere şi transfer, care să aibă drept consecinţă micşorarea cuantumului pedepsei ce se execută, după cum nu se circumscrie niciunui alt caz dintre cele prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată.

În temeiul art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A., împotriva Sentinţei penale nr. 68/PI/2021 din data de 08 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2021.

GGC - GV