Challenge to prison sentence execution dismissed as untimely, upholding UK conviction enforcement.

Deliberând asupra contestaţiei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 599 alin. (1) cu referire la art. 598 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., deţinut în Penitenciarul pentru Minori şi de Tineri Tichileşti.

Pentru a pronunţa astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 33 C. civ. din data de 29.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti privind cererea de recunoaştere şi executare a hotărârilor judecătoreşti formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie.

În baza art. 165-166 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală republicată, s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a Hotărârii nr. x din data de 03.06.2016 pronunţată de Tribunalul penal Wolverhampton - Marea Britanie, rămasă definitivă la 03.06.2016, privind condamnarea cetăţeanului român A., la pedeapsa totală de 6939 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de "cauzarea de vătămare corporală cu intenţie" prevăzută de Legea britanică privind infracţiunile contra persoanei din 1861 şi "jaf" prevăzută de Legea cu privire la furt din 1968, având corespondent în infracţiunile de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. român, tentativă la infracţiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 rap. la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. şi tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. român.

S-a luat act că persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România.

Totodată, s-a dispus executarea pedepsei de 6939 zile închisoare într-un penitenciar din România.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală republicată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 6939 zile închisoare, conform C. proc. pen. român.

De asemenea, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 6939 (şasemiinouăsutetreizecişinouă) zile închisoare aplicată cetăţeanului român A., conform C. proc. pen. român, la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a dedus din pedeapsa de 6939 zile închisoare aplicată cetăţeanului român A. perioada arestării preventive de 1318 zile, respectiv de la 03.12.2015 la 12.07.2019, precum şi de la data de 12.07.2019, la zi.

La data de 9.03.2021, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, sub nr. x/2021, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. cu privire la pedeapsa stabilită prin Sentinţa penală nr. 33 C. civ. din data de 29.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2019.

Astfel, s-a solicitat deducerea din durata pedepsei de executat a duratei măsurile preventive dispuse de instanţele britanice (arestul la domiciliu) începând cu perioada 04.06.2015 până la data de 03.12.2015 dată de la care a început arestul preventiv, urmând a fi dedusă perioada solicitată din pedeapsa finală stabilită, apreciind că există un impediment la executarea hotărârii potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că în cuprinsul Certificatului cu referire la art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, la secţiune 2.3 nu se menţionează o altă perioadă spre a fi dedusă din pedeapsa aplicată, în afară de perioada de arest preventiv cuprinsă între 03.12.2015 şi 12.07.2019 şi de la 12.07.2019 la zi. Mai mult, susţinerea condamnatului conform căreia a fost plasat în arest la domiciliu de autorităţile din Marea Britanie, anterior dispunerii măsurii arestării preventive sus-enunţate nu este susţinută de niciun mijloc de probă.

De asemenea, cu privire la precizarea persoanei condamnate că s-a mai aflat în arest preventiv, dispus de autorităţile franceze, anterior pronunţării sentinţei penale din data de 18.09.2013, dosar x a Tribunalului pour Enfants de Paris - Franţa, Curtea a reţinut că persoana condamnată nu a formulat cerere de recunoaştere a acestei hotărâri pe cale incidentală.

Curtea a constatat că dispozitivul hotărârii contestate este precis, lipsit de echivoc, nefiind de natură să legitimeze contestaţia la executare formulată, în contextul în care, aşa cum rezultă din actele şi înscrisurile anexate cauzei, în mod corect numitului A. i-au fost deduse perioada arestării preventive de 1318 zile, respectiv de la 03.12.2015 la 12.07.2019, precum şi de la data de 12.07.2019, la zi, aceste perioade de privare de libertate fiind susceptibile de a fi deduse, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva Sentinţei penale nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie contestatorul condamnat A..

Examinând admisibilitatea contestaţiei formulate de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu (Titlul V - Executarea hotărârilor penale) pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Din verificarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că, la dosarul Curţii de Apel Ploieşti (Dosar nr. x/2021), se află dovada de comunicare a minutei Sentinţei penale nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti către condamnatul A., la Penitenciarul pentru minori şi tineri B., care, la data de 25 mai 2020, a semnat pentru primirea dovezii de comunicare şi a făcut menţiunea că "nu fac contestaţie".

Înalta Curte constată că termenul de 3 zile de la comunicarea minutei sentinţei a expirat la data de 1 iunie 2021.

Din înscrisul emis de Compartimentul Executări penale aflat la dosar curte de apel, se menţionează că hotărârea a rămas definitivă, la data de 1 iunie 2021, prin necontestare.

Ulterior, la data de 06 iunie 2021, apărătorul ales al contestatorului condamnat A. a transmis prin email cerere de apel împotriva Sentinţei penale nr. 61 din data de 19 mai 2021.

Astfel că, raportat la data de 6 iunie 2021, când apărătorul a exercitat în numele contestatorului condamnat A. contestaţie, Sentinţa penală nr. 61 din data de 19 mai 2021 era definitivă, prin necontestare, din data de 1 iunie 2021.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A., împotriva Sentinţei penale nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A., împotriva Sentinţei penale nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2021.

GGC - GV