Territorial jurisdiction for tax evasion complaint: location of fictitious accounting entries in corporate seat determines competence

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 88 din 16 martie 2021 a Tribunalului Argeş, secţia penală, în temeiul art. 47 alin. (3), (4) C. proc. pen. rap. la art. 340 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 36 şi art. 41 alin. (1) lit. a) şi alin. (5) teza ultimă C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş, invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petentul Statul Român prin ANAF - reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva soluţiei de clasare dispusă prin Ordonanţa nr. 255/P/2016, din 6 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, în contradictoriu cu intimaţii A., B. şi C., în favoarea Tribunalului Suceava.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Argeş a constatat că la 11 ianuarie 2021 a fost înregistrată la Tribunalul Argeş, secţia penală, sub nr. x/2021, plângerea formulată de petentul Statul Român prin ANAF - reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva soluţiei de clasare dispusă prin Ordonanţa nr. 255/P/2016 din 6 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că organul de urmărire penală nu a analizat, în mod efectiv, argumentele Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Argeş, nu a procedat la o înlăturare, motivat şi argumentat, în mod explicit, a susţinerilor, şi nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, acesta limitându-se a concluziona faptul că, "în cauză, nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii, întrucât din probele existente la dosarul cauzei rezultă că nu se regăsesc documente care justifică provenienţa bunurilor închiriate de persoana suspectă, dar şi faptul că nu rezultă că S.C D. S.R.L să înregistreze în mod fictiv în contabilitatea societăţii contractul de închiriere, în acesta modalitate societatea putând să îşi diminueze baza impozabilă a profitului sau ar fi putut să justifice sume de bani retrase din societate, pentru care astfel ar fi plătit impozit pe dividende,,.

Petentul a mai arătat că din analiza ansamblul materialului probator administrat, contrar celor reţinute de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, rezultă că faptele reclamate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Astfel, în opinia petentului, suspectul A., în baza contractului de închiriere nr. x din 1 noiembrie 2012, încheiat între acesta şi S.C. D. S.R.L. a realizat o cifră de afaceri în suma de 300.000 RON, iar conform art. 152 alin. (6) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, republicată, avea obligaţia, la depăşirea plafonului special de scutire (65.000 euro), de a se înregistra ca plătitor de T.V.A., în termen de 10 zile de la data atingerii ori depăşirii plafonului.

A mai arătat petentul că din modul în care reprezentanţii societăţii S.C. D. S.R.L., precum şi numitul A. au derulat şi administrat activitatea, rezultă fără dubiu că aceştia au avut în permanenţă reprezentarea că acţionează cu intenţia de a eluda dispoziţiile legale privind plata impozitului pe profit şi T.V.A., cunoscând efectele operaţiunilor efectuate şi implicaţiile acestora.

Pentru aceste motive, petentul a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea soluţiei de clasare, şi să se constatate că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 R, iar drept urmare sa se dispună începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, întrucât există bănuiala rezonabilă că fapta a fost săvârşită în forma prevăzută de lege.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 340 C. proc. pen., Legea nr. 573/2003 R; Legea nr. 241/2005 R. În susţinerea plângerii, a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală.

La termenul de judecată 16 martie 2021, din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a invocat şi a pus în discuţie, excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Argeş şi a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra acesteia.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş, invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a reţinut din interpretarea coroborată a disp. art. 41 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., rezultă că întotdeauna, la sesizarea instanţei, organul de urmărire penală, trebuie să ţină cont de ordinea din alin. (1), ierarhie ce se impune a fi respectată şi în cazul prezentei cauze, în raport de disp. art. 340 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 36 alin. (1) lit. c)1 C. proc. pen.

Astfel, în speţă, competenţa teritorială va aparţine judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei competente să judece cauza în primă instanţă, în circumscripţia teritorială a căreia se presupune că s-a comis fapta vizată de soluţia de clasare atacată pe calea plângerii de faţă.

În acelaşi sens este şi doctrina în materie, precum şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cu titlu de exemplu, cu ocazia soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit într-o speţă similară, prin încheierea nr. 93/20.02.2020 (publicată în arhiva instanţei supreme), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa, prin raportare la disp. art. 340 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 41 alin. (1) C. proc. pen. în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei în circumscripţia teritorială a căreia se reclamase comiterea faptelor penale (în acelaşi sens a se vedea şi încheierea nr. 170/19.04.2019 tot a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în arhiva acesteia).

În speţă, prin Ordonanţa nr. 255/P/2016 din 06 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, în dosarul penal nr. x/2016, s-a dispus clasarea cauzei în care s-au făcut cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 privind pe suspecţii B. şi C. şi respectiv a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, privind pe suspectul A., motivat de împrejurarea că fapta nu e prevăzută de legea penală.

Situaţia de fapt supusă cercetării a constat în aceea că suspecţii C. şi respectiv B., în calitate de administrator de drept şi respectiv, în calitate de administrator de fapt, al S.C. D. S.R.L., au înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii, cu ajutorul suspectului A., cheltuieli fictive ocazionate de încheierea contractului de închiriere nr. x din 01 noiembrie 2012, perfectat între intimatul - suspect A. şi S.C. D. S.R.L..

Totodată, s-a reţinut că din actele dosarului rezultă că perfectarea contractului de închiriere nr. x/1 noiembrie 2012, încheiat între intimatul - suspect A. şi S.C. D. S.R.L., cu sediul în localitatea Marginea, nr. 2140, Jud. Suceava, administrată în drept de intimata - suspectă C., a avut loc la sediul societăţii S.C. D. S.R.L., contractul respectiv fiind înregistrat în evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L..

În contextul celor expuse, rezultă că locul presupusei comiteri a faptei de către autori este sediul S.C. D. S.R.L., unde, de altfel, a şi fost încheiat contractul, şi ulterior, evidenţiat în contabilitatea societăţii.

Astfel, s-a apreciat că, faţă de faptul că soluţia de clasare atacată vizează infracţiuni ce intră în competenţa materială a tribunalului, în raport şi de locul comiterii faptelor - localitatea Marginea, nr. 2140, Jud. Suceava, competenţa de judecată în primă instanţă aparţine judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava.

Prin sentinţa penală nr. 237 din 15 iunie 2021 a Tribunalului Suceava, secţia penală s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Suceava invocată din oficiu de către instanţă.

A fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petentul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, DGRFP Ploieşti, AJFP Argeş, împotriva ordonanţei din 06 octombrie 2020 dată în dosarul nr. x/2016, intimaţi fiind B., C. şi A., în favoarea Tribunalului Argeş.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Argeş şi Tribunalul Suceava în soluţionarea plângerii formulată de petentul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, DGRFP Ploieşti, AJFP Argeş.

În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

La termenul de judecată din data de 31 mai 2021, s-a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava şi s-a pus în discuţie declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

În opinia judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Suceava, competenţa teritorială aparţine judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei competente să judece cauza în primă instanţă, în circumscripţia teritorială a căreia se presupune că s-a comis fapta vizată de soluţia de clasare atacată pe calea plângerii de faţă.

Instanţa a reţinut că în cursul urmăririi penale a fost invocată excepţia necompetenţei teritoriale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş prin ordonanţa din 26 martie 2019, prin care s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava. Tribunalul Suceava a dispus prin ordonanţa nr. 240/P/2019 declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş.

Prin ordonanţa din 15 mai 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost soluţionat conflictul negativ de competenţă şi s-a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, faţă de împrejurarea că s-ar fi efectuat acte de participare, respectiv complicitate la evaziune fiscală cu referire la activitatea numitului A. din jud. Argeş, acte ale căror consecinţe s-ar fi produs pe raza judeţului Suceava.

Prin urmare, instanţa a apreciat că revine judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Argeş competenţa de judecată în primă instanţă a prezentei cereri, motiv pentru care s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Suceava invocată din oficiu de către instanţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la 26 noiembrie 2021, fiind stabilit termen pentru soluţionare la 7 decembrie 2021.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că revine Tribunalului Suceava competenţa să soluţioneze prezenta cauză, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze, solicitând unei a treia instanţe stabilirea competenţei de soluţionare a respectivului dosar.

Determinarea competenţei teritoriale a instanţelor de judecată se realizează în funcţie de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României, competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea;

b) locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul săvârşirii faptei;

d) locuinţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Prin "locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte ori locul unde s-a produs urmarea acesteia [art. 41 alin. (2) C. proc. pen..].

Dispoziţiile art. 41 din C. proc. pen. instituie o ordine de preferinţă pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal, stabilind criterii pentru determinarea competenţei teritoriale.

În acest context, în cauza de faţă Înalta Curte reţine că petentul Statul Român prin ANAF - reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin Ordonanţa nr. 255/P/2016 din 6 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş.

Se constată că prin Ordonanţa nr. 255/P/2016 din 6 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş s-a dispus clasarea cauzei în care s-au făcut cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 privind pe B. şi C. şi respectiv, a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, privind pe A.. S-a reţinut că C. şi B., în calitate de administrator de drept şi respectiv, în calitate de administrator de fapt, al S.C. D. S.R.L., au înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii, cu ajutorul suspectului A., cheltuieli fictive ocazionate de încheierea contractului de închiriere nr. x din 1 noiembrie 2012, perfectat între A. şi S.C. D.. S-a reţinut că sediul S.C. D. S.R.L. este în localitatea Marginea, nr. 2140, Jud. Suceava, iar contractul a fost înregistrat în evidenţa contabilă a acestei societăţi comerciale.

Din perspectiva primului criteriu enumerat de legiuitor, se constată că sub aspectul locului săvârşirii, infracţiunile pentru care s-a dispus soluţia de clasare se presupune că au fost comise pe raza judeţului Suceava unde are sediul S.C. D. S.R.L. (localitatea Marginea, nr. 2140, Jud. Suceava), astfel încât, competent să judece în primă instanţă plângerea formulată de petentul Statul Român prin A.N.A.F. - reprezentat prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş este judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava.

Drept urmare, văzând criteriile legale reglementate de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., în cauză, competenţa de soluţionare va reveni judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei competente să judece cauza în primă instanţă, respectiv Tribunalul Suceava.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - ANAF- DGRFP Ploieşti, Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi pe intimaţii C., B. şi A. în favoarea Tribunalului Suceava, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - ANAF- DGRFP Ploieşti, Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi pe intimaţii C., B. şi A. în favoarea Tribunalului Suceava, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 decembrie 2021.

GGC - MM