Jurisdiction over complaint against criminal dismissal where accused is lawyer but investigation not initiated in personam

Asupra conflictului de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penala nr. 819 din data de 15 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2019, în baza art. 38 rap. la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală - de soluţionare a plângerii împotriva soluţiei de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2013, formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - invocată de intimaţii A. şi B., prin apărător ales.

A fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii împotriva soluţiei de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2013, formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995:

"Calitatea de avocat este suspendată în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenţa acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor.".

S-a apreciat că, din actele depuse la dosar rezultă că sesizarea formulată vizează între altele şi presupuse fapte penale imputate numitului A. care, conform, înscrisurilor depuse la dosar are calitatea de avocat. Împrejurarea că această calitate este în prezent suspendată, astfel cum rezultă din aceleaşi înscrisuri, nu este de natură să o înlăture, şi pe cale de consecinţă, să atragă competenţa unei alte instanţe, art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., nefăcând o atare distincţie.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019.

Prin încheierea/F/CP din data de 8 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a fost admisă excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Bucureşti cu privire la soluţionarea cauzei având ca obiect plângerea formulată de Statul Roman prin A.N.A.F. împotriva ordonanţei nr. 5866/P/2013 din data de 12.11.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În baza art. 51 din C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală pentru soluţionarea acestuia.

Analizând excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în privinţa soluţionării plângerii împotriva soluţiei de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2013, formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, judecătorul de camera preliminară a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală la data de 29.01.2019 sub nr. de dosar x/2019, petentul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti la data de 12.11.2018 în dosarul nr. x/2013, soluţie menţinută prin ordonanţa nr. 376/II-2/2018 dispusă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti la data de 03.01.2019.

Prin ordonanţa din data de 12.11.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus clasarea cauzei cu privire la sesizarea ANAF referitoare la săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, spălare de bani, faptă prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, spălare de bani, faptă prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma în vigoare la data sesizării) şi folosirea cu rea - credinţă a bunurilor sau creditului societăţii, faptă prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a), e) din C. proc. pen.

Pentru a dispune în acest sens procurorul de caz a arătat că la data de 16.12.2013 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti dosarul penal disjuns şi declinat prin ordonanţa DNA, secţia de combatere a corupţiei nr. x/P/2013 din 29.11.2013.

În fapt, sub nr. x/2013 se înregistrase la data de 05.06.2013 la Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei sesizarea Gărzii Financiare - Comisariatul General cu privire la săvârşirea infracţiunilor de "evaziune fiscală", faptă prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, "spălare de bani", faptă prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare la data sesizării) şi "folosirea cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului societăţii", faptă prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, de către C. (administrator la D. S.R.L. în perioada 01.02.2014 - 19.10.2012), A. (administrator la aceeaşi societate în 20.10.2012 - 24.01.2013), B. (asociat unic al aceleiaşi societăţi din 25.01.2013) şi E. (administrator la G. S.A. începând din 21.08.2007).

Urmare a unor verificări pe care le-a efectuat la D. S.R.L. şi G. S.A. (înscrisurile ataşate sesizării învederând că verificările au avut loc la 14.05.2013 Comisariatul Gărzii Financiare a constatat că între cele două societăţi a fost încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. x/15.08.2009. La încheierea acestuia, D. S.R.L. a fost reprezentată de administratorul C..

Mai departe în sesizare au fost redate cvasifidel (în ciuda folosirii semnelor de citare) din contract articolele 1.2 (intenţia G. SA), 2.1 (obiectul contractului), 2.2 (aportul G. S.A. şi destinaţia pe care D. S.R.L. trebuia să i-o dea), 2.5 (caracteristica imobilului de a rămâne în proprietatea D. SRL), 2.6 (beneficiile G. SA), 4.1.2 şi 4.1.3 (două obligaţii asumate de G. SA).

S-a mai învederat că prin patru acte adiţionale la contract (din perioada 15.08.2009 - 01.08.2012) părţile au decis "suplimentarea contribuţiei" G. S.A. la asociere, cu mărirea procentului pe care aceeaşi societate urma să-1 primească "anual din profitul net", dar şi că în termen de 4 luni de la 01.08.2012 să fie stabilite materialele de promovare şi locaţiile de amplasare a acestora, urmând ca eventualele taxe de publicitate pentru viitoarea promovare "să fie suportate de G.".

Autorităţii i-a fost prezentat procesul-verbal încheiat la terminarea lucrărilor de amenajare a imobilului şi procesul-verbal de constatare a modificării construcţiei şi începere a exploatării în care se preciza că de la 27.10.2011 va începe să curgă perioada contractuală de 3 ani în care G. S.A. va beneficia de drepturile prevăzute în contract.

În baza acestui contract G. S.A. a achitat către D. S.R.L. în 18.08.2009 - 10.05.2011 suma totală de 3.100.000 euro (13.059.290 Iei), sumă despre care a arătat că a fost identificată ca înregistrată în contabilitatea ambelor societăţi ca decontări din operaţiuni în participaţie.

Totodată, Comisariatul Central al Gărzii Financiare a arătat că D. S.R.L. i-a prezentat un număr de trei deconturi de venituri şi cheltuieli ale asocierii, aferente fiecare unuia dintre anii 2009, 2010 şi 2011, din care a rezultat că asocierea a avut profit abia în ultimul an, când a şi fost repartizată către G. S.A. cota contractuală din profitul net.

Mai departe în sesizare au fost redate ca atare punctele 1 - 5 din OMFP nr. 3512/2008 privitor la decontul pentru operaţiuni în participaţie şi dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 571/2003 şi s-a subliniat necesitatea ca veniturile şi cheltuielile înregistrate să fie atribuite fiecărui asociat corespunzător cotei de participare.

Comisariatul Central al Gărzii Financiare a învederat că a observat la deconturile ce i-au fost prezentate faptul că au fost emise anual şi nu lunar, că nu conţin elementele minimale obligatorii, precum şi faptul că în deconturi "nu se face referire la atribuirea fiecărui asociat de venituri şi cheltuieli corespunzător cotei de participare prin contractul de asociere în participatiune nefiind stabilită cota de participare a asociat". A fost redată apărarea invocată de administratorul C. (în care se menţionează întocmirea lunară a decontului, iar deconturile întocmite au fost însuşite G. SA), fără a se exprima o opinie legat de aceasta.

Mai departe Comisariatul Central al Gărzii Financiare a concluzionat pur şi simplu "faţă de cele menţionate mai sus considerăm faptul că suma încasată de S.C. D. S.R.L. de la S.C. G. S.A. reprezintă venit", aşa că a estimat un prejudiciu ce ar fi adus bugetului de stat de 16% din suma totală virată de G. S.A. către S.C. D. S.R.L. în baza contractului, obţinând reclamatul prejudiciu de 2.089.486 Iei.

Sesizarea a mai arătat că "S.C. G. S.A. are obiect principal de activitate "activităţi de telecomunicaţii prin reţele de cabluri", iar contractul încheiat cu S.C. D. S.R.L. nu are prin obiectul lui un caracter obişnuit raportat la activitatea acestei societăţi."

Procurorul a arătat, în continuare, că toate aspectele sesizate au fost evidenţiate în situaţia de fapt expusă în rechizitoriul nr. x/2016 din 21.08.2017 al DNA, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie (în continuare, DNA - SCIAIC) care, spre acest final, a analizat nu numai contractul de asociere în participaţiune, ci şi relaţiile contractuale derulate anterior, concomitent şi ulterior contractului de asociere între G. S.A. şi F. condusă în perioada faptelor de:

a) B. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită;

b) C., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la luare mită şi spălare de bani;

c) A. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la luare de mită şi complicitate la spălare de bani;

d) D. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la luare de mită şi spălare de bani, respectiv

e) E. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită şi complicitate la spălare de bani;

f) G. S.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită şi spălare de bani.

Procurorul a menţionat că se remarcă deja: coincidenţa persoanelor implicate, cu precizarea clară a rolului jucat de D. S.R.L. şi G. S.A., coincidenţa sumei de 3.100.000 euro, a sursei sale, a modului în care a fost mascată plata sa, a traseului prin care a ajuns de la cel care a dat mita la cel care a primit-o. Totodată, la diverse alte file ale rechizitoriului se explică de ce a fost încheiat contractul de asociere în participaţiune.

S-a arătat că una şi aceeaşi sumă de 3.100.000 euro, primită la acelaşi momente şi prin aceeaşi metodă nu poate constitui, atât o mită, cât şi un venit taxabil.

În consecinţă, atât timp cât a existat o urmărire penală cu privire la provenienţa şi destinaţia sumei de 3.100.000 euro, referitor la circumstanţele transferului acestei sume, la natura sa infracţională în baza unei înţelegeri specifice infracţiunilor de dare-luare de mită, care se întemeiază pe verificări ce dau un sens cel puţin credibil fragmentului de situaţie de fapt sesizat de Comisariatul Central al Gărzii Financiare, cât timp pe baza acestei urmăriri aceleaşi persoane sunt judecate pentru aceeaşi situaţie de fapt, sub o altă încadrare juridică, se constată că în prezenta cauză lipseşte o condiţie prevăzută de lege şi care este necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale (art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.).

Soluţia de clasare s-a dispus şi cu privire la prezumtiva infracţiune de spălare de bani sesizată de Comisariatul Central al Gărzii Financiare. Astfel, din filele x ale rechizitoriului x al DNA - SCIAIC rezultă că spălarea sumei de 3.100.000 euro a fost comisă în perioada 29.12.2015 - 31.03.2016, aşadar mult după înregistrarea sesizării ce formează obiectul prezentei cauze. În consecinţă, la data sesizării nu existase (art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.) o spălare a sumei de 3.100.000 euro, ceea ce explică de ce Comisariatul Central al Gărzii Financiare nu a putut să descrie o situaţie de fapt care să corespundă textului art. 23 alin. b) din Legea nr. 656/2002 (în forma în vigoare la acel moment). Trebuie menţionat că spălarea de bani are ca situaţie preexistenta unei alte infracţiuni, anume cea din care provin valorile spălate, iar încheierea contractului de asociere în participaţiune (15.08.2009) a fost evident anterioară momentului la care trebuia emis primul decont al asocierii, celui la care a fost primită prima tranşă a sumei de 3.100.000 euro şi, în general, oricărui alt moment la care organul fiscal ar putea considera că a început în cauză obligaţia de a evidenţia în actele contabile suma de 3.100.000 euro, deoarece obligaţia înregistrării ei ca venit nu putea apare decât după încheierea actului juridic apreciat ca dându-i caracteristica de venit.

Comisariatul Central al Gărzii Financiare conştientizează faptul că nu descoperise comiterea unor fapte de tipul celor sesizate (evaziune fiscală), ci săvârşirea unor infracţiuni de dare-luare de mită. Această conştientizare a fost deja confirmată cu caracter definitiv prin decizia penală nr. 236/A din 28 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Soluţia de clasare a fost menţinută prin ordonanţa nr. 376/II-2/2018 dată de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, fiind respinsă plângerea formulată de ANAF.

Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen.:

"persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.".

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.:

"Curtea de apel judecă în primă instanţă: infracţiunile săvârşite de avocaţi".

Este adevărat ca A. are calitatea de avocat însă, din analiza actelor dosarului nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti rezultă că acesta nu a fost pus sub acuzare, urmărirea penală desfăşurându-se in rem fără a fi declanşată urmărirea penală in personam.

Mai mult, din analiza actelor dosarului rezultă că nu au fost efectuate cercetări împotriva lui A..

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti.

În acest sens, se constată, astfel, cum au stabilit ambele instanţe între care s-a ivit conflictul de competenţă negativ, că dosarul are ca obiect plângerea formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva soluţiei de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2013.

În concret, incidentul procedural asupra căruia instanţa supremă este chemată a se pronunţa pe calea regulatorului de competenţă este determinat de dezacordul dintre Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti cu privire la faptul că, deşi, A. are calitatea de avocat, însă, din analiza actelor dosarului nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti rezultă că acesta nu a fost pus sub acuzare, urmărirea penală desfăşurându-se in rem fără a fi declanşată urmărirea penală in personam.

Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., "curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi."

Aceste dispoziţii legale instituie competenţa personală de primă instanţă a curţii de apel în cazul infracţiunilor săvârşite de avocaţi, care derogă de la competenţa materială de primă instanţă a aceleiaşi instanţe, recunoscută prin dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. a) şi b) din C. proc. pen.

Raportat la prezenta cauză, Înalta Curte constată că plângerea penală introdusă de petent are ca obiect presupuse fapte care ar fi fost săvârşite de avocatul A.. Calitatea de avocat trebuie să existe pentru persoana împotriva căreia se face plângerea la data depunerii plângerii penale, nefiind necesar ca aceasta să fi dobândit calitatea de suspect sau inculpat în cauză.

Împrejurarea că într-o cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale in personam ori efectuarea în continuare a urmăririi penale nu presupune în mod automat faptul că în respectiva cauză verificările nu vizează o anumită persoană, fiind cunoscut faptul că obiectul şi exercitarea acţiunii penale sunt afectate scopului de a trage la răspundere penală persoanele care au săvârşit infracţiuni.

În acest sens este şi practica Înaltei Curţi, care prin încheierea nr. x/25.03.2016 I.C.C.J., secţia Penală, fiind sesizată cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă s-a arătat că, în speţă, petenta a formulat plângere penală împotriva intimatei, în calitate de executor judecătoresc, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu. Astfel, s-a menţionat că, competenţa curţii de apel este atrasă de calitatea subiectului activ al infracţiunilor menţionate, cea de executor judecătoresc. Împrejurarea că în cauză nu s-a dispus începerea acţiunii penale in rem şi nici efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de o persoană determinată nu este de natură a înlătura competenţa personală a curţii de apel, atât timp cât conform actelor de cercetare efectuate în cauză este cunoscută identitatea şi calitatea specială a persoanei vizate prin plângerea formulată, respectiv cea de executor judecătoresc.

În cauza de faţă, una dintre persoanele împotriva căreia s-a formulat plângere penală, respectiv A. avea calitatea de avocat la momentul săvârşirii presupusei infracţiuni, iar, deşi, nu a dobândit calitatea de suspect sau inculpat, soluţia de clasare fiind dată în condiţiile în care urmărirea penală s-a efectuat doar in rem, competenţa de a se pronunţa cu privire la plângerea formulată conform art. 340 din C. proc. pen. revine Curţii de Apel Bucureşti, aceasta fiind instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în prima instanţă.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare dispusă în cauză, competenţa revine judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 noiembrie 2021.

GGC - MM