Fraud conviction upheld: Cassation excludes factual re-examination in "unforeseen fact" challenge to typicity

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1034 din data de 10.07.2020, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 205 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 4 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă continuată (faptă din perioada noiembrie 2015 - ianuarie 2019, p.v. C.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

2. În baza art. 205 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă continuată (faptă din perioada august - septembrie 2018, p.v. D.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de aceasta, pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de aceasta, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

3. În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 2 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune (faptă din data de 07.09.2018, p.v. D.).

4. În baza art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din data de 30.09.2018, p.v. D.).

5. În baza art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din data de 30.09.2018, p.v. E.).

6. În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.",la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat (faptă din septembrie 2018, p.v. D.).

7. În baza art. 335 alin. (2) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unul vehicul fără permis de conducere în formă continuată (6 acte materiale din datele de 05.10.2018, 06.10.2018, 07.10.2018, 19.10.2018, 20.10.2018 şi 21.10.2018).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani, 3 ani, 2 ani, 1 an, 1 an, 1 an, 1 an închisoare aplicate în prezenta cauză, aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care o va spori cu 3 ani închisoare, reprezentând o treime din celelalte pedepse, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi n) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi n) C. pen., în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, reţinerea şi arestul la domiciliu din data de 29.01.2019 până la data de 25.09.2019.

S-a dispus emiterea mandatului de executare la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 399 C. proc. pen. s-a menţinut măsura controlului judiciar cu privire la inculpatul A..

S-a menţinut măsura sechestrului asiguratoriu instituit asupra următoarelor bunuri: autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, culoare albastru, serie şasiu x, an de fabricaţie 2004, în valoare de aproximativ 4.500 de euro, ce prezintă avarii vizibile, introdus la Camera de Corpuri Delicte a I.J.P. Prahova, conform dovezii de introducere seria x, nr. x/12.02.2019; autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, culoare negru, serie şasiu x, an de fabricaţie 2006, în valoare de aproximativ 2.000 de euro, km. înregistraţi în bord - 222.721, ce prezintă avarii vizibile, introdus la Camera de Corpuri Delicte a I.J.P. Prahova, conform dovezii de introducere seria x, nr. x/12.02.2019; autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, culoare negru, serie şasiu x, an de fabricaţie 2001, în valoare de aproximativ 1.000 de euro, km. înregistraţi în bord -385.998, ce prezintă avarii vizibile, introdus la Camera de Corpuri Delicte a I.J.P. Prahova, conform dovezii de introducere seria x, nr. x/12.02.2019.

S-a luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 C. proc. pen., cu aplic.art. 1357 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă D., şi obligă inculpatul A. la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune materiale şi 20.000 euro, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 C. proc. pen., cu aplic.art. 1357 C. civ. s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă E., ca tardiv formulată.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A..

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligă pe inculpatul A. la plata sumei de 31.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .

În esenţă s-au reţinut următoarele:

În perioada noiembrie 2015 - ianuarie 2019., în mai multe rânduri, inculpatul A. prin exercitarea de agresiuni fizice şi presiuni psihice, a lipsit de libertate persoana vătămată C. căreia i-a interzis să părăsească imobilul situat în mun. Ploieşti, strada x, nr. 92, jud. Prahova, fiindu-i astfel restrânsă libertatea de mişcare.

În perioada august - septembrie 2018, în mai multe rânduri, inculpatul A., prin exercitarea de agresiuni fizice şi presiuni psihice, a lipsit de libertate persoana vătămată D. căreia i-a interzis să părăsească diferite locaţii în care se aflau, situate în jud. Prahova; hotelul F. din mun. Ploieşti, respectiv apartamentul situat pe strada x din mun. Ploieşti.

La data de 07.09.2018, cu ocazia vânzării - cumpărării unui imobil deţinut în coproprietate de persoana vătămată D., inculpatul A., a indus-o în eroare şi a determinat-o să-1 mandateze pentru a o reprezenta la perfectarea contractului, ocazie cu care în calitatea sa de mandatar al acesteia, a stipulat un preţ nereal în contractul de vânzare -cumpărare, respectiv 30.000 euro în condiţiile în care preţul real a fost de 40.000 euro, inculpatul însuşindu-şi diferenţa de 10.000 euro, faptă în urma căreia persoana vătămată a fost prejudiciată patrimonial.

La data de 30.09.2018, în timp ce se aflau în zona Sălii Sporturilor din mun. Ploieşti, inculpatul A. a lovit cu pumnii şi cu picioarele persoana vătămată D., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile de îngrijiri medicale.

La data de 30.09.2018, în timp ce se aflau în zona staţiei peco G. situată pe strada x din mun. Ploieşti, inculpatul A. a lovit cu pumnii persoana vătămată E., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile de îngrijiri medicale.

În cursul lunii septembrie 2018, pe timpul nopţii, inculpatul A., a sustras un televizor tip led marca x, o maşină de spălat marca x şi un dozator de apă, bunuri aparţinând persoanei vătămate D., cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de aproximativ 3.000 de RON, recuperat în totalitate.

La datele de 05.10.2018, 06.10.2018, 07.10.2018, 19.10.2018, 20.10.2018 şi 21.10.2018, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe mai multe drumuri publice din mun. Ploieşti, deşi avea exercitarea dreptului de conducere suspendată.

Împotriva sus menţionatei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Prin Decizia penală nr. 376 din data de 26 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel, Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosar nr. x/2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 1034 din 10 iulie 2020 pronunţată de Judecătoria Ploieşti.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a constatat încetată măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpat la data pronunţării prezentei decizii.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, Curtea de Apel a constatat că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru aceea că la data de 07.09.2018, cu ocazia vânzării-cumpărării unui imobil deţinut în coproprietate de persoana vătămată D., cu premeditare, a indus-o în eroare şi a determinat-o să îl mandateze pentru a o reprezenta la perfectarea contractului, ocazie cu care a stipulate un preţ nereal în contractual de vânzare cumpărare, inculpatul însuşindu-şi suma de 10 000 euro.

Împotriva Deciziei penale nr. 376 din data de 26 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosar nr. x/2019, la data de 23 aprilie, prin avocat H., inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cererii sale, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" numai cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (faptă din data de 07.09.2018, persoană vătămată D.).

În motivele scrise inculpatul a arătat că preţul de vânzare a fost fixat de persoana vătămata şi cumpărător, la momentul vizionării apartamentului, în cuantum de 40.000 euro, sumă care a fost menţinută până la semnarea actului de vânzare.

Părţile s-au înţeles ca în actul notarial să se treacă numai 30.000 euro în loc de 40.000 euro, ceea ce denotă faptul că persoana vătămata ştia, din moment ce fusese de faţă la discuţii, că 1/2 din sumă se va vira în cont şi cealaltă o va primi mandatarul sau, în numerar, ceea ce s-a întâmplat.

Prin urmare toate aceste operaţiuni reprezintă voinţa părţilor iar rolul inculpatului a fost conform procurii speciale prin care l-a împuternicit persoana vătămată, respectiv de a încasa şi preţul sau o parte din preţ.

Inculpatul, prin apărător susţine că atât raţionamentul instanţei cât şi situaţia de fapt reţinută în motivarea deciziei sunt greşite, fiind evident contrare probelor administrate în cauză şi, în special, declaraţiilor date în proces, de persoana vătămata D..

Prin urmare, apărătorul arată că inculpatului nu i se poate imputa decât faptul ca nu a restituit suma de 10.000 euro încasată ca mandatar, de la cumpărătorul I., reprezentând o încălcare a unei obligaţii contractuale, adică a aceleia de a da socoteala pentru modul de îndeplinire a mandatului său, încălcare care atrage o răspunderea civilă contractuală, fiind exclusă răspunderea penală pentru infracţiunea de înşelăciune.

Aşadar, instanţa de apel ca şi instanţa de fond, au comis o eroare gravă de fapt, reţinând o situaţie de fapt contrară probelor cauzei, dând conotaţie penală faptei inculpatului de a nu achita o suma de bani încasată în numerar în calitate de mandatar al vânzătorului, adică al persoanei vătămate D..

În concluzie, apărătorul a arătat că fapta imputată inculpatului nu este prevăzută de legea penală, iar acţiunea civilă exercitată în procesul penal este inadmisibilă, persoana vătămata ar fi trebuie să se adrese instanţei civile.

Prin încheierea din data de 13 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 376 din data de 26 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel, Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosar nr. x/2019 cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., numai cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 10 noiembrie 2021, cu citarea părţilor.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, concluziile părţilor nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 376 din data de 26 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., referitor la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

De asemenea, cazul de casare menţionat nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

Ca situaţie de fapt, cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a reţinut că, la data de 07.09.2018, cu ocazia vânzării - cumpărării unui imobil deţinut în coproprietate de persoana vătămată D., inculpatul A., a indus-o în eroare şi a determinat-o să-1 mandateze pentru a o reprezenta la perfectarea contractului, ocazie cu care în calitatea sa de mandatar al acesteia, a stipulat un preţ nereal în contractul de vânzare -cumpărare, respectiv 30.000 euro în condiţiile în care preţul real a fost de 40.000 euro, inculpatul însuşindu-şi diferenţa de 10.000 euro, faptă în urma căreia persoana vătămată a fost prejudiciată patrimonial.

În recursul în casaţie de faţă, inculpatul A. susţine că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea de înşelăciune, întrucât fapta sa de a nu restitui suma de 10.000 euro către persoana vătămată D., reprezentă o încălcare a unei obligaţii contractuale, adică a aceleia de a da socoteală pentru modul de îndeplinire a mandatului sau, încălcare care atrage o răspundere civilă contractuală.

Potrivit art. 244 C. pen. infracţiunea de înşelăciune constă în:

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Infracţiunea de înşelăciune este o infracţiune de rezultat aşa cum prevede art. 244 C. pen., inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase constituie infracţiune numai dacă este realizată în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, iar condiţia pagubei reprezintă un element de tipicitate al infracţiunii de înşelăciune şi este totodată un element determinant în privinţa stabilirii momentului consumării infracţiunii.

Din actele dosarului reiese că, prin Încheierea nr. 1471 din data de 06.09.2018 a B.N.P. J., a fost autentificată procura notarială încheiată între persoana vătămată D. şi inculpatul A., prin care persoana vătămată l-a împuternicit pe inculpat "să facă toate demersurile necesare şi legale pentru a vinde oricui va crede de cuviinţă, la preţul cel mai convenabil pentru mine, sau prin credit ipotecar, respectiv Programul Guvernamental Prima Casă, cota ce mi se cuvine din apartamentul nr. x, situate în mun. Ploieşti, str. x, jud. Prahova".

În ziua perfectării contractului de vânzare cumpărare persoana vătămată D. s-a prezentat împreună cu celelalte părţi contractuale atât la unitatea bancară, cât şi la sediul biroului notarial, unde, la solicitarea inculpatului A., a aşteptat în exteriorul biroului notarial perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.

Aşa cum este stipulat şi în contractul de vânzare-cumpărare, suma de bani obţinută ca urmare a vânzării trebuia distribuită în mod egal între cei doi coproprietari, D. şi soţ, în cauză nefiind încheiată nicio altă convenţie matrimonială privind regimul separaţiei de bunuri.

S-a constatat, astfel, că inculpatul A. cu premeditare, a determinat persoana vătămată să-l mandateze şi s-a folosit de contractul de vânzare-cumpărare în care a fost prevăzut un preţ fictiv, ca mijloc fraudulos de a obţine în mod injust folosul patrimonial. Procura notarială, de fapt, nici nu era necesară, persoana vătămată nu era în imposibilitate de prezentare la termenul vânzării, acesta chiar prezentându-se în ziua perfectării contractului de vânzare-cumpărare.

Scopul ilicit urmărit de inculpat se reflectă şi în conduita adoptată de acesta în raport de modul de efectuare a plăţii reprezentând contravaloarea imobilului.

Prin urmare, în speţa de faţă, Înalta Curte constată că inducerea în eroare a părţii vătămate D. a constat în menţionarea în cadrul contractului de vânzare nr. x din data de 07.09.2018 autentificat B.N.P. J. a unui preţ nereal de 30.000 euro, în loc de 40.000 euro tocmai pentru a avea posibilitatea de a reţine pentru sine suma de 10 000 euro.

Apărările inculpatului, în sensul că reţinerea sumei de 10.000 euro reprezintă în fapt o neexecutare corespunzătoare a contractului de mandat putând fi atrasă cel mult răspunderea contractuală, în mod corect au fost apreciate ca fiind nefondate de instanţa de fond şi apel.

Recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care este prevăzută de legea penală, fapta întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, realizându-se o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 376 din data de 26 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 376 din data de 26 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.

GGC - GV