Non-reformatio in pejus: appellate authority to replace deferred with suspended imprisonment upon prosecution's limited appeal for additional community service

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 183 din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe:

Prin Sentinţa penală nr. 1362/2020 din 2.12.2020 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2020 s-a hotărât, printre altele:

I. În baza art. 396 alin. (1), alin. (4) şi alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit în sarcina inculpatului A.:

1. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.

2. pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. - 229 alin. (1) lit. e), cu) aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele indicate la pct. 1-2, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa de 11 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Bacău.

În temeiul art. 90 alin. (1) C. pen. inculpatului nu i se va mai aplica pedeapsa şi nu va fi supus niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită, dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării şi nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Potrivit art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen., în sensul revocării amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligaţiilor impuse sau în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 242 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat prin Ordonanţa din data de 06.08.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2020.

S-a luat act că inculpatul A. a fost reţinut la data de 05.08.2020.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

- la data de 02.06.2020, în jurul orei 19:20, inculpatul A. a pătruns în incinta magazinului B., ocazie cu care a sustras de la raionul scule electrice o şurubelniţă electrică marca x, în valoare de 679 RON, pe care a ascuns-o printre alte produse existente pe căruciorul de cumpărături, pentru a nu fi identificată la casa de marcat, după care a ieşit din incinta magazinului şi a plasat bunul în autoturismul cu nr. de înmatriculare x.

- la data de 02.06.2020, în jurul orei 19:39, s-a reîntors la raionul scule electrice, de unde a sustras o ruletă marca x de 7,5 m, în valoare de 44,85 RON şi un cutter marca x cu 5 lame de rezervă, în valoare de 27,99 RON, pe care, de asemenea, le-a ascuns printre alte produse existente pe căruciorul de cumpărături, pentru a nu fi identificate la casa de marcat, după care a ieşit din incinta magazinului şi a plasat bunul în autoturismul cu nr. de înmatriculare x.

- la data de 08.06.2020, în jurul orei 10:47, s-a deplasat cu autoturismul marca x, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare x la magazinul B., situat în mun. Bacău, str. x, jud. Bacău, ocazie cu care a sustras de la raionul scule electrice un C. marca x, pe care l-a ascuns printre alte produse pe căruciorul de cumpărături pentru a nu fi identificat la casa de marcat, după care a ieşit din incinta magazinului şi l-a plasat în autoturism, cauzând un prejudiciu în valoare de 422,26 RON.

- la data de 31.07.2020, în jurul orei 15:00, a fost depistat, în flagrant de organele de poliţie, la ieşirea din magazinul SC B. SRL situat în municipiul Bacău, strada x, nr. 5, judeţul Bacău, după ce a sustras, ascunzând, printre sacii de tencuială, de pe căruţul său, două carote pentru bormaşină, un set de 18 baterii "D." o daltă SDS, precum şi un burghiu cu 4 muchii, cauzând, prin neachitarea lor, la casa de marcat, un prejudiciu în valoare de 290,43 RON.

- la data de 30.07.2020, în jurul orei 14:00, s-a deplasat conducând autoutilitara marca x, înmatriculată cu numărul x, în parcarea magazinului SC B. SRL situat în municipiul Bacău, strada x, nr. 5, judeţul Bacău, după care a pătruns în incinta punctului de lucru al societăţii, din care a sustras, ascunzând, printre sacii de adeziv, de pe căruţul său, o pereche de pantaloni de protecţie, un cutter şi o nivelă laser cu linii marca x, scoţând în prealabil din funcţiune de siguranţă aferent acesteia, cauzând, prin neplata produselor, la casa de marcat, un prejudiciu în valoare 887,59 de RON.

Împotriva sentinţei primei instanţe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a criticat sentinţa apelată în ceea ce priveşte omisiunea de a impune inculpatului A. obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

II. Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia penală nr. 183 din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva Sentinţei penale nr. 1362 din 2.12.2020 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2020.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, în latura penală şi, rejudecând cauza, în aceste limite, s-a dispus cu privire la inculpatul A.:

În baza art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. civ..pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. civ..pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. - 229 alin. (1) lit. e), cu) aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 11 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii de 11 luni aplicate inculpatului A. sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă,

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost obligat inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Bacău - Căminul de Bătrâni Bacău sau în cadrul Primăriei Bacău - Serviciul Public de Salubritate şi Spaţii Verzi Bacău pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 242 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat prin Ordonanţa din data de 06.08.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 72 C. pen., s-a computat din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. durata reţinerii din data de 05.08.2020.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. civ..pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Curtea de apel a apreciat că, deşi prin apelul declarat în cauză parchetul a solicitat să se impună inculpatului A. obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, fiind un apel în defavoarea inculpatului, instanţa de control judiciar are îndrituirea de a pronunţa o soluţie şi mai severă faţă de inculpat decât cea invocată prin cererea de apel.

S-a reţinut că prima instanţă a cuantificat în mod corespunzător cele două pedepse stabilite faţă de inculpatul A., acestea fiind proporţionale cu gravitatea concretă a infracţiunilor săvârşite, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse şi persoana şi conduita inculpatului.

Instanţa de apel a constatat însă ca fiind netemeinică soluţia de amânare a aplicării pedepsei închisorii rezultante dispuse faţă de inculpatul A..

Având în vedere natura şi conţinutul concret al infracţiunilor săvârşite de inculpat, circumstanţele comiterii faptelor, urmările produse, persoana şi conduita inculpatului, instanţa de apel consideră ca fiind eronată aprecierea instanţei de fond potrivit căreia aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, fiind justificată amânarea aplicării pedepsei închisorii, în condiţiile art. 83 ş.u. din C. pen., aceasta fiind consecinţa unei evaluări necorespunzătoare a criteriilor de individualizare a pedepselor prevăzute la art. 74 C. pen.

În această privinţă, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond nu a dat relevanţa cuvenită gravităţii relativ ridicate a infracţiunilor comise de inculpat, reliefată în mod deosebit de faptul că inculpatul a comis un număr de cinci furturi într-un interval de timp destul de scurt, în dauna aceleaşi persoane juridice, prin moduri de operare similare, şi numai intervenţia de organelor de poliţie a pus capăt activităţii infracţionale prin prinderea în flagrant a inculpatului. De asemenea, a apreciat că valoarea destul de ridicată a bunurilor sustrase relevă gradul ridicat de pericol social generat prin fapta comisă de inculpat, iar faptul că furturile au fost comise în dauna unei mari şi importante societăţi comercială nu diminuează gravitatea infracţiunii.

Faţă de aceste argumente, Curtea de apel a considerat că inculpatul A. nu prezintă în opinia instanţei de control judiciar suficiente garanţii că se poate îndrepta şi fără aplicarea pedepsei. Pentru a da posibilitatea inculpatului să conştientizeze pe deplin gravitatea faptelor sale şi pentru a produce un puternic efect inhibitoriu asupra sa şi a altor persoane predispuse la comiterea de infracţiuni similare, instanţa de apel a apreciat că este pe deplin justificată condamnarea sa.

III. Hotărârea atacată cu recurs în casaţie

Împotriva Deciziei penale nr. 183 din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs în casaţie.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, aflată la dosar, a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., solicitându-se să se dispună admiterea recursului în casaţie, casarea Deciziei penale nr. 183 din 24.02.2021 a Curţii de Apel Bacău şi aplicarea unei pedepse legale inculpatului A., dispunându-se o soluţie de amânare a aplicării pedepsei închisorii, aşa cum a procedat prima instanţă.

S-a apreciat că în mod nelegal i s-a agravat situaţia inculpatului în apelul parchetului, în condiţiile în care în motivare s-a precizat, în mod clar, că individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia (amânată conform art. 83 din C. pen.) este una adecvată, raportat la gravitatea în concret a faptei săvârşite de către inculpat, la persoana acestuia şi la conduita avută de către el pe parcursul procesului penal.

Solicitarea de a i se stabili obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., nu poate duce la concluzia că apelul a fost declarat în defavoarea inculpatului, iar instanţa de control judiciar ar avea îndrituirea de a pronunţa o soluţie şi mai severă faţă de inculpat decât cea invocată prin cererea de apel.

Procedând în acest fel, instanţa de judecată a încălcat şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane la un proces echitabil. În accepţiunea Convenţiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente şi anume: accesul liber la justiţie; examinarea cauzei în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparţial, stabilit prin lege; publicitatea pronunţării hotărârilor judecătoreşti. Cerinţa din art. 6 pct. 1 al Convenţiei, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înţeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces şi anume, principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces.

În virtutea contradictorialităţii, părţile îşi aduc reciproc la cunoştinţă pretenţiile, apărările şi probele de care înţeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanţei, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părţile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuţie de instanţă, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviinţarea probelor se face în şedinţă publică, după prealabila lor discutare de către părţi, iar hotărârile judecătoreşti sunt comunicate părţilor, în vederea exercitării căilor legale de atac, consacrări indirecte ale manifestărilor principiului contradictorialităţii, aşa cum au fost ele anterior redate, respectând înţelesul art. 6 pct. 1 din Convenţie.

Dreptul la un proces echitabil înseamnă şi posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare. Părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

În sensul material, acest drept include toate drepturile şi garanţiile procesuale, care asigură părţilor posibilitatea de a-şi apăra interesele, iar în sens formal el include dreptul părţilor de a-şi angaja avocat.

Realizarea dreptului la apărare este asigurată şi prin modul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti, la baza căruia stau principiile legalităţii, egalităţi părţilor, gratuităţii, colegialităţii, publicităţii, controlului judiciar, imutabilităţii şi rolului activ al instanţei.

În situaţia de faţă, în condiţiile în care prin motivele de apel nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău şi nici procurorul de şedinţă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu au solicitat o pedeapsă mai aspră sau o altă modalitate de individualizare a pedepsei, procedând în acest fel, instanţa de judecată a încălcat principiile mai sus menţionate, atât inculpatul, cât şi avocatul acestuia neputând face apărări, propune probe care să fie puse în discuţia contradictorie a părţilor, inculpatul fiind pus în imposibilitatea de a-şi apăra interesele.

În susţinerea recursului în casaţie, s-a menţionat şi Decizia nr. 459 din 21.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în motivarea căreia se precizează că, având în vedere că în apel s-a schimbat modalitatea de individualizare a executării pedepsei, din suspendarea sub supraveghere în privarea de libertate şi s-a stabilit un tratament sancţionator mai sever (...), această situaţie se subsumează conceptului de pedeapsă nelegală. Conceptul de pedeapsă în alte limite decât în cele prevăzute de lege poate să includă şi situaţia în care pot fi încălcate condiţiile în care se poate accede la o anumită modalitate de individualizare.

IV. Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta este nefondat.

Analizând recursul în casaţie, din perspectiva motivului de recurs în casaţie privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Examinarea unei cauze în recurs în casaţie nu poate conduce la reformarea situaţiei de fapt reţinută de către instanţele care au soluţionat fondul acuzaţiilor penale, instanţa de recurs putând verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, cu consecinţa redozării pedepselor.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituţiilor penale sau procesual penale reţinute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei acestor instituţii, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

În cauză, prin decizia instanţei de apel, a fost condamnat inculpatul A.:

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. şi art. 396 alin. (1), (2), (10) din C. proc. pen.

- la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. - 229 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. şi art. 396 alin. (1), (2), (10) din C. proc. pen.

S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, sporită cu o treime din pedeapsa care nu se mai execută, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 11 luni închisoare, în condiţiile art. 91 din C. pen., pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. pentru faptele deduse judecăţii în prezenta cauză au fost stabilite cu respectarea dispoziţiilor legale, iar procedeul de contopire al acestora a fost realizat, de asemenea, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.

Pedepsele principale de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. şi de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. - 229 alin. (1) lit. e) din C. pen. sunt legale şi se încadrează în limitele minimului şi maximului pedepsei prevăzute de textul de lege [conform art. 228 alin. (1), luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, conform art. 229 alin. (1) lit. e) furtul săvârşit prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani], având în vedere faptul că, limitele de pedeapsă după reducerea cu 1/3 se situează între 4 luni - 2 ani închisoare şi, respectiv, 8 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare.

Procedeul de contopire al pedepselor a fost realizat cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la pedeapsa principală în cazul concursului de infracţiuni, sporul reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel încât pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat în limitele prevăzute de lege.

Din analiza deciziei instanţei de apel, se constată că pedeapsa la care a fost condamnat recurentul inculpat, prin raportare la încadrarea juridică reţinută în cauză, este în limitele legii.

În ce priveşte critica formulată în recurs de către parchet, în sensul că deşi nu s-a solicitat prin apelul exercitat în cauză o pedeapsă mai aspră sau o altă modalitate de individualizare a pedepsei, instanţa de apel a agravat situaţia inculpatului A., se reţin următoarele:

Din interpretarea dispoziţiilor art. 85 din C. pen., rezultă că, odată cu dispunerea amânării aplicării pedepsei, instanţa trebuie să dispună pe durata termenului de supraveghere, cu titlu imperativ, măsurile de supraveghere indicate expres la alin. (1) lit. a) - e), iar, potrivit alin. (2), poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la lit. a) - j), la lit. b) figurând obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În aplicarea principiului non reformatio in pejus consacrat legislativ de dispoziţiile art. 418 alin. (2) din C. proc. pen., în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

Din interpretarea textului de lege, rezultă că, în apelul declarat de procuror în defavoarea unei părţi, instanţa de apel poate agrava situaţia acesteia.

În cauză, în contextul exercitării acestei căi de atac de către procuror, care - deşi a precizat că individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia (amânată conform art. 83 din C. pen.) este una adecvată - a solicitat impunerea în plus, în sarcina inculpatului, a unei obligaţii facultative (de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii), cu privire la care prima instanţă a apreciat în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepsei că nu se justifică, se constată că situaţia recurentului inculpat putea fi agravată, în baza efectului devolutiv al apelului declarat de parchet.

Este adevărat că încălcarea principiului non reformatio in pejus se subsumează conceptului de pedeapsă nelegală, însă, în cauză, apelul declarat de parchet - chiar dacă nu a criticat felul sancţiunii dispuse de prima instanţă - constituie tot un apel în defavoare, în contextul în care prin intermediul căii de atac exercitate se critica omisiunea de impunere a unei obligaţii, de întregire a unor obligaţii care puteau fi sau nu, stabilite în sarcina inculpatului, prin hotărârea primei instanţe.

În concepţia C. proc. pen., apelul declarat de parchet poate fi în favoare sau în defavoare, iar, în condiţiile în care prin exercitarea căii de atac nu se solicita uşurarea situaţiei juridice a inculpatului, apelul formulat nu putea fi calificat decât ca o cale de atac în defavoare, oricât de puţin oneroasă părea critica invocată.

Prin urmare, instanţa de apel, examinând legalitatea sentinţei penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate de Parchet, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., a apreciat, în analiza operaţiunii de individualizare a pedepsei, că aceasta nu este corespunzătoare sub aspectul modalităţii de executare a acesteia, prin raportare la criteriile de individualizare a pedepselor, fără ca prin aceasta să se nesocotească dispoziţiile art. 418 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte argumentul referitor la încălcarea principiului contradictorialităţii, prin faptul că nu a fost pusă în discuţie de către instanţa de apel reindividualizarea pedepsei, fiind astfel încălcat dreptul la apărare şi art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte reţine că această critică excedează cenzurii pe calea recursului în casaţie al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept ale instanţelor de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 183 din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 183 din data de 24 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

GGC - GV