Fascist symbol conviction: cassation limits and temporal application of lex mitior

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 129/20.03.2020, pronunţată de Judecătoria Alexandria, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de "incitare la ură (...), prev. de art. 369 teza I C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, în regim de detenţie (faptă din aprilie - mai 2015).

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de "confecţionarea (...) răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare sau xenofobe, prev. de art. 4 alin. (1) teza I, III şi IV din O.U.G. nr. 31/2002, aprobată prin L. nr. 107/2006, cu modificările şi completările ulterioare, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, în regim de detenţie (faptă din aprilie - mai 2015).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedepse complementare pe o perioadă de 5 ani, respectiv art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. - "dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, şi art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. - "dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,,.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. de la momentul rămânerii definitive a prezentei până când pedeapsa va fi executată sau considerată ca executată.

Conform art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., prima instanţă s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 (unu) ani închisoare, fiind astfel stabilită în final pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, în regim de detenţie, şi pedepse complementare pe o perioadă de 5 ani, respectiv art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. - "dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice", şi art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. - "dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat".

În temeiul art. 396 alin. (2) rap. la art. 393 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. art. 109 alin. (1) C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În baza art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale cu privire la un pistol tip Airsoft, fără inscripţii, ridicat de la inculpat şi introdus la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Teleorman, cu dovada seria x nr. x/01.07.2015.

În baza art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale cu privire la cască militară metalică culoare kaki, un bluzon material textil tip militar şi un caiet de matematică care are desenată zvastica fascistă şi emblema SS, ridicate de la inculpat şi introduse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Teleorman, cu dovada seria x nr. x/03.02.2016.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 17/A din data de 18.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către apelantul inculpat A. împotriva Sentinţei penale nr. 129/20.03.2020, pronunţată de Judecătoria Alexandria în Dosarul nr. x/2016.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare, s-a constatat că prin încheierea din data de 11.01.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de "confecţionarea (...) răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare sau xenofobe", prev. de art. 4 alin. (1) teza I, III şi IV din O.U.G. nr. 31/2002, aprobată prin Legea nr. 107/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, aprobată prin Legea nr. 107/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în forma existentă la momentul comiterii faptei - "Confecţionarea, punerea în circulaţie sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe".

În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de incitare la ură prev. de art. 369 teza I C. pen. (faptă din aprilie - mai 2015).

În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de confecţionare, punere în circulaţie sau deţinere în vederea punerii în circulaţie de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, prev. de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 (faptă din aprilie - mai 2015).

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea la care se adaugă o treime din cuantumul celeilalte pedepse).

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) lit. c), h) C. pen., au fost impuse inculpatului următoarele obligaţii:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e), se comunică serviciului de probaţiune.

În baza art. 86 alin. (2), (3) C. pen., supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. c) C. pen., se face de Serviciul de Probaţiune Bucureşti, care va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea acesteia într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., verificarea modului de îndeplinire a obligaţiei prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. h) C. pen., se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probaţiune cu privire la orice încălcare a acesteia.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligaţiilor impuse precum şi a săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

A fost menţinută măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, conform art. 109 C. pen.

S-a înlăturat aplicarea pedepselor complementare şi accesorii.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei din apel.

În esenţă, pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că în fapt, acuzaţia adusă inculpatului A. constă în aceea că în perioada aprilie - mai 2015 a postat pe pagina sa de socializare sub pseudonimul "B.", în reţeaua de socializare C., mai multe fotografii de promovare publică a unor însemne/simboluri fasciste/naziste, interzise de lege, însoţite de mesaje cu caracter discriminator şi ameninţător adresate persoanelor de etnie rromă şi persoanelor de sex feminin, instigând, totodată, la ură rasială împotriva minorităţii de etnie rromă. În drept, instanţa de apel a constatat că faptele inculpatului realizează tipicitatea infracţiunilor de incitare la ură prev. de art. 369 teza I C. pen. (faptă din aprilie - mai 2015) şi de confecţionare, punere în circulaţie sau deţinere în vederea punerii în circulaţie de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, prev. de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 (faptă din aprilie - mai 2015), săvârşite în concurs real.

Împotriva deciziei din apel, nr. 17/A din data de 18.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 16.04.2021, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, recurentul inculpat A. a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

În esenţă, în motivarea cererii de recurs în casaţie, în ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat că este incident acest caz de casare în situaţia în care fapta reţinută în sarcina inculpatului nu are corespondent în norma substanţială de drept penal. Sub acest aspect, apărarea recurentului a susţinut că norma de incriminare prevăzută de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 a fost modificată la data de 30.07.2015, ulterior comiterii presupuselor fapte, având următorul conţinut: alin. (1) "Confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi", spre deosebire de conţinutul normei de incriminare anterior modificării: art. 4 alin. (1) O.U.G. nr. 31/2002 "Confecţionarea, punerea în circulaţie sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă."

Astfel, apărarea inculpatului a solicitat a se constata că judecătorul de fond a reţinut întocmai cuprinsul adăugat al normei, fiind stabilită o pedeapsă de 3 ani cu închisoare pentru infracţiunea de "confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe", însă această faptă nu era prevăzută de legea penală la data săvârşirii activităţii infracţionale.

Pe cale de consecinţă, s-a precizat că lipsa de identitate dintre cerinţa normei ce sancţionează faptele de natură penală şi fapta concretă, efectiv reţinută în sarcina inculpatului, este echivalentă cu neincriminarea acesteia din urmă, pe considerentul că fapta concretă săvârşită de inculpat nu este prevăzută şi sancţionată de legea penală, precum şi aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute, cazuri care în opinia apărării recurentului se aplică în situaţia de faţă.

În concluzie, pentru motivele expuse în scris în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, apărătorul inculpatului A. a solicitat admiterea recursului în casaţie şi să se dispună una dintre soluţiile prevăzute de art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) şi b) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data 19.05.2021, fiind fixat termen la data de 22.06.2021, în vederea examinării, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 22 iunie 2021, constatând că prezenta cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acesteia.

Cu prilejul dezbaterilor de la termenul din 21.09.2021, s-au luat concluziile recurentului şi parchetului, acestea fiind pe larg redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speţă, inculpatul A. a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

1. În ceea ce priveşte cazul de casare invocat prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte subliniază că acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Critica formulată de recurentul A., în sensul că fapta reţinută în sarcina sa nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 este analizată, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că în cauză, prin recursul în casaţie formulat, recurentul inculpat A. a invocat împrejurarea că fapta pentru care a fost condamnat, reglementată de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002, nu este prevăzută de legea penală, în concret, critica inculpatului vizând reţinerea în sarcina sa a acestei infracţiuni într-o modalitate care nu era prevăzută de legea penală la data săvârşirii faptei.

Examinând acest motiv de recurs în casaţie, contrar susţinerilor recurentului inculpat, Înalta Curte constată că prin încheierea din 11.01.2021, pronunţată de instanţa de apel, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de "confecţionarea (...) răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare sau xenofobe", prev. de art. 4 alin. (1) teza I, III şi IV din O.U.G. nr. 31/2002, aprobată prin Legea nr. 107/2006, modificată şi completată, în infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 aprobată prin Legea nr. 107/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în forma existentă la momentul comiterii faptei - având următorul conţinut normativ: "Confecţionarea, punerea în circulaţie sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".

Prin urmare, analiza condiţiilor de tipicitate prin raportare la textul normativ criticat reliefează că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile ce vizează neprevederea faptei pentru care a fost condamnat inculpatul, ci modul în care a fost interpretată situaţia de fapt prin raportare la textul de lege în baza căruia acesta a fost condamnat.

Or, în condiţiile în care prin decizia atacată instanţa de apel a reţinut varianta normativă de la momentul săvârşirii faptei şi a dispus condamnarea recurentului pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 - în forma existentă la momentul comiterii faptei deduse judecăţii, astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin încheierea din data de 11 ianuarie 2021, criticile recurentului inculpat formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate.

În concluzie, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpat, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Analiza motivelor de recurs în casaţie nu vizează practic raportarea situaţiei de fapt reţinută la condiţiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancţionează penal infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002, ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare şi valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate.

Aşadar, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii şi din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

2. În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul inculpat A. întemeiate pe cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs în casaţie vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, făcându-se referiri la cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicate acestuia prin hotărârea instanţei de fond pentru fapta prevăzută de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002, susţinându-se totodată că, în raport de modalitatea normativă reţinută de instanţe în ceea ce priveşte fapta în discuţie rezultă, în opinia apărării, că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte subliniază că în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a greşitei stabiliri a încadrării juridice a faptelor, excedând controlului jurisdicţional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Conform jurisprudenţei referitoare la cazul de casare prevăzut de pct. 12 al art. 438 alin. (1), instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

În consecinţă, evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 reţinute în sarcina inculpatului, "Confecţionarea, punerea în circulaţie sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".

Prin urmare, Înalta Curte constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată recurentului inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 îndeplineşte condiţia de legalitate, situându-se în limitele prevăzute de lege, motiv pentru care criticile recurentului formulate sub acest aspect sunt apreciate ca fiind neîntemeiate.

Referitor la celelalte susţinerile ale apărării recurentului inculpat formulate cu prilejul dezbaterilor în sensul că pedeapsa aplicată încalcă dispoziţiile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 31/2002, care prevăd faptul că nu constituie infracţiune fapta săvârşită în interesul artei sau ştiinţei ori că au fost stabilite limite de pedepse în mod eronat în raport de modul de săvârşire a faptelor şi de conduita recurentului, precum şi de faptul că nu au fost reţinute circumstanţe atenuante în ceea ce îl priveşte pe inculpat, Înalta Curte constată că aceste susţinerile nu au fost invocate prin motivele scrise ce au făcut obiectul analizei în procedura de admisibilitate în principiu a recursului în casaţie.

Motivele de recurs completate oral în faţa instanţei vizează aceleaşi critici aduse situaţiei de fapt reţinută în cauză şi nu prin raportare la aspecte de drept ce se impun a fi analizate în calea de atac a recursului în casaţie, astfel că analiza criticilor apărării sub acest aspect cu referire la starea de fapt reţinută în cauză şi interpretarea dată probatoriului de către instanţe, presupune, în mod implicit, reevaluarea elementelor de fapt reţinute cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea penală definitivă.

Prin astfel de susţineri ceea ce se critică este încadrarea juridică dată faptelor în cauză, precum şi modalitatea de individualizare a pedepsei, solicitându-se reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea recurentului inculpat, însă aceste critici nu pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie.

În concluzie, instanţa de casaţie constată că motivele invocate de recurentul inculpat A., aşa cum au fost formulate, nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile legale în materie şi că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din data de 18 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Având în vedere soluţia dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din data de 18 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.

GGC - GV