Acquittals upheld in former mayor's corruption case after Constitutional Court narrowed abuse of office.

Deliberând asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 124 din data de 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpaţii A. şi B., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 124 din data de 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (20 acte materiale), prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

S-a luat act că persoana vătămată Comuna Şimnicu de Sus-prin primar nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a respins solicitarea privind confiscarea de la inculpata A. a sumei de 50.000 RON, pretins a fi fost dată cu titlu de mită inculpatei A. de către inculpatul B..

În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen., rap. la art. 255 din C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 158/P/2013 din data de 3.07.2017 a Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Craiova asupra autoturismului, marca x, serie şasiu x, proprietatea inculpatei A. şi dispune restituirea către inculpata A. a acestui autoturism.

În baza art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, inclusiv onorariile avocaţilor din oficiu, din faza urmăririi penale, a camerei preliminare şi a judecăţii, au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că la data de 13.12.2017, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x/2017, rechizitoriul nr. x/2013 din 11 decembrie 2017, emis de D.N.A - Serviciul Teritorial Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

A. - primar al com Şimnicu de Sus, jud. Dolj şi avocat suspendat în cadrul Baroului Dolj la data săvârşirii infracţiunilor, în prezent viceprimar al aceleiaşi localităţi, pentru comiterea infracţiunilor de: abuz în serviciu, în formă continuată (20 acte materiale) referitoare la încheierea şi ordonanţarea la plată a contractelor nr. x/15.03.2011, y/18.04.2011, z/24.06.2011 şi a facturii nr. x, nedatată, în sumă de 45.247,60 RON, operaţiuni încheiate cu S.C. C. S.R.L., a contractului nr. x/23.09.2011 încheiat cu S.C. D. S.R.L., a contractului nr. x/20.09.2011 încheiat cu S.C. E. S.R.L., încheierea şi ordonanţarea la plată a celor 13 contracte perfectate cu S.C. AC-DC S.R.L. precum şi lucrările de păşunat justificate prin factura nr. x/28.06.2010 emisă de S.C. F. S.R.L., cauzând un prejudiciu în cuantum de 298.836,03 RON), prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. o infracţiune de luare de mită (cu referire la suma de 50.000 RON pretinsă şi primită de la B.), prev. de art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., în final cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

B. - administrator de fapt al S.C. C. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. şi administrator de fapt şi de drept al S.C. D. S.R.L. pentru comiterea infracţiunii de: complicitate la abuz în serviciu în formă continuată (6 acte materiale) reprezentate de încheierea contractelor nr. x/15.03.2011, nr. y/18.04.2011, lucrări de păşunat pentru care a fost emisă factura nr. x, nedatată, cu o valoare de 45.247,6 RON şi nr. 4077/24.06.2011, încheiate cu S.C. C. S.R.L., contractul înregistrat cu nr. x/23.09.2011, încheiat cu S.C. D. S.R.L. şi plata facturii nr. x/25.05.2010 reprezentând lucrări de păşunat în valoare de 29.986,81 RON, emisă de S.C. F. S.R.L., modalitate prin care bugetul unităţii administrativ teritoriale Şimnicu de Sus a fost prejudiciat cu suma de 254.397,82 RON, reprezentând sumele încasate în mod nejustificat), prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen., în final cu aplic art. 5 alin. (1) din C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus: în temeiul art. 315 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. clasarea faţă de inculpata A. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la contractele încheiate de Primăria com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj cu S.C. G. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L., întrucât, din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că cele două societăţi au prestat activităţile decontate de instituţie, nefiind îndeplinită condiţia producerii unui prejudiciu în dauna UAT Şimnicu de Sus, jud. Dolj; în temeiul art. 315 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. clasarea faţă de inculpatul I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prev. de dispoziţiile art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din din C. pen. în final cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., întrucât, din probatoriul administrat în cauză rezultă că, societatea comercială al cărei administrator era I. (C. SRL) a fost administrată în fapt, cu privire la relaţiile comerciale cu Primăria com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj de către inculpatul B., I. neavând cunoştinţă de condiţiile certe în care s-a făcut achiziţia bunurilor şi serviciilor de către Primăria com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj, sumele de bani fiind însuşite în totalitate de inculpatul B.; în temeiul art. 315 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. clasarea faţă de inculpata J. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prev. de dispoziţiile art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen. . în final cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., întrucât, din probatoriul administrat în cauză rezultă că, societatea comercială al cărei administrator era J. (F. SRL) a fost administrată în fapt, cu privire la relaţia comercială cu Primăria com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj de către inculpatul B., J. neavând cunoştinţă de condiţiile certe în care s-a făcut achiziţia serviciilor de către Primăria com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj, sumele de bani fiind însuşite în totalitate de inculpatul B.; în temeiul art. 315 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. clasarea faţă de suspecta K. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen., în final cu aplic art. 5 alin. (1) din C. pen., întrucât, din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că faptele au fost comise fără vinovăţia prevăzută de lege, la solicitarea inculpatei A.; în temeiul art. 315 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. clasarea faţă de suspectul L. sub aspectul comiterii infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen. . cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. în final cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., întrucât, din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că acesta nu a efectuat acte de administrare care să-i atragă răspunderea penală şi l-a însoţit pe tatăl său I. sau pe inculpatul B., la Primăria com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj, întrucât cel din urmă nu poseda permis de conducere. În mai multe deplasări făcute la Calafat, întrucât acesta din urmă nu avea permis de conducere; în temeiul art. 315 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. clasarea faţă de suspectul M. sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 din din C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen., în final cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. (cu privire la actele materiale vizând contractele încheiate între S.C. G. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi Primăria Şimnicu de Sus), întrucât, din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că lucrările contractate de aceste societăţi cu Primăria com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj, au fost executate; în temeiul art. 315 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. clasarea faţă de suspectul O. sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 din C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen., în final cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. (cu privire la actele materiale vizând contractele încheiate între S.C. G. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi Primăria Şimnicu de Sus), întrucât, din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că lucrările contractate de aceste societăţi cu Primăria com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj, au fost executate; în temeiul art. 315 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit.

f) din C. proc. pen. clasarea faţă de S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic art. 35 alin. 1 din C. pen., în final cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., întrucât societăţile au fost radiate; în temeiul art. 315 alin. (1) lit.

b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit.

h) din C. proc. pen. rap. la art. 290 alin. (3) din C. pen., clasarea faţă de inculpatul B., sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpatul a denunţat fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la această faptă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 328 din C. pen. rap. la art. 290 alin. (5) din C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 50.000 RON, dată cu titlu de mită inculpatei A. de către inculpatul B., întrucât suma a fost dată înainte de efectuarea denunţului. În conformitate cu prevederile art. 63 din C. proc. pen. cu aplic. art. 46 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor în cadrul unui nou dosar penal cu privire la săvârşirea următoarele infracţiuni: luare de mită de către inculpata A. (cu referire la sumele pretinse şi primite de la P.), prev. de art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., dare de mită de către numitul P., prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. art. 35 alin. (1) din C. pen., în final cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. fapte comise de Q., cu privire la relaţia comercială dintre Primăria com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj şi S.C. E. S.R.L.. În conformitate cu prevederile art. 63 din C. proc. pen. cu aplic. art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., văzând şi dispoziţiile art. 35 din C. proc. pen., s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., de către fostul primar al com. Daneţi, jud. Dolj, R., fiind începută urmărirea penală în acuză prin ordonanţa nr. 2543/P/2013 din data de 6.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

În temeiul art. 330 din C. proc. pen., s-a solicitat instanţei de judecată menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse prin ordonanţa nr. 158/P/2013 din data de 3.07.2017, cu privire la autoturismul marca x astfel cum a fost identificat în cuprinsul ordonanţei, în temeiul art. 328 din C. proc. pen. rap. la art. 315 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. cu aplic. art. 249 alin. (5) din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului instituit prin ordonanţa nr. 158/P/2013 din data de 3.07.2017 cu privire la următoarele bunuri imobile aparţinând inculpatei A., întrucât s-a constatat că acestea au ieşit din patrimoniul inculpatei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP S., sub nr. x/12.04.2017, respectiv: imobil - clădire şi anexă gospodărească, cu valoarea impozabilă de 60.719 RON, deţinut în proprietate, de inculpata A., conform adresei nr. x din 12.12.2016, emisă de Primăria com. Şimnicu de Sus, situat în comuna Şimnicu de Sus, sat Albeşti, jud. Dolj; imobil - teren intravilan în suprafaţă de 1.000 mp, situat în comuna Şimnicu de Sus, sat Albeşti, jud. Dolj, deţinut în proprietate, de inculpata A., conform adresei nr. x din 12.12.2016 emisă de Primăria com. Şimnicu de Sus, dobândit conform contractului de întreţinere autentificat sub nr. x din 2.06.1998 la BNP T., cu o valoare de piaţă estimată la 15.000 EURO.

În temeiul art. 328 din C. proc. pen. rap. la art. 315 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen. cu aplic. art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului dispus prin ordonanţa nr. 158/P/2013 din data de 6.11.2017 a DNA-ST Craiova, asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului I., conform adresei nr. x/12.12.2016 a Primăriei Drăgăneşti Olt, respectiv: imobil - casă de locuit P+1, construit în anul 1985, cu suprafaţă desfăşurată de 808 mp şi valoare impozabilă de 959.904 RON, situat în oraşul Drăgăneşti-Olt, judeţul Olt, deţinut în proprietate de inculpatul I., conform adresei nr. x/12.12.2016 a Primăriei Drăgăneşti Olt, înregistrat din oficiu în evidenţele fiscale, pentru care nu există act de proprietate înregistrat, fiind edificat în mod abuziv, pe un teren ce aparţine domeniului privat la unităţii administrativ teritoriale; imobil - casă de locuit P+1, construit în anul 2015, cu o suprafaţă desfăşurată de 782 mp, cu o valoare impozabilă de 1.032.240 RON, deţinută în proprietate de inculpatul I., conform adresei nr. x/12.12.2016 a Primăriei Drăgăneşti Olt, înregistrată din oficiu în evidenţele fiscale, pentru care nu există act de proprietate înregistrat, construcţia fiind edificată în mod abuziv, pe un teren ce aparţine domeniului privat la unităţii administrativ teritoriale; autoturism U. cu nr. de identificare x şi serie motor x, deţinut în proprietate de inculpatul I., conform adresei nr. x/12.12.2016 a Primăriei Drăgăneşti Olt.

În fapt, prin rechizitoriu, s-au reţinut următoarele:

În esenţă, în calitate de primar al UAT Şimnicu de Sus, jud. Dolj şi ordonator principal de credite, în perioada 2010 - 2012, inculpata A., a determinat şi favorizat cumpărarea mai multor bunuri, produse şi servicii, de la S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. AC-DC S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., cu încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează achiziţiile publice şi la un preţ mult mai mare decât preţul pieţei, cauzând prin aceasta, unităţii administrativ teritoriale (UAT) un prejudiciu total de 298.836,03 RON.

Achiziţiile s-au realizat din fondurile autorităţii locale, prin procedura achiziţiei directe, cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, în ceea ce priveşte regulile de estimare a valorii contractului, în scopul de a evita aplicarea celorlalte proceduri.

Din materialul probator administrat în cauză, a rezultat faptul că, în perioada 2010 - 2012, la iniţiativa primarului de la acea dată a comunei Şimnicu de Sus, inculpata A., UAT locală Şimnicu de Sus a încheiat mai multe contracte cu societăţi comerciale din Drăgăneşti-Olt sau Craiova, având ca obiect achiziţionarea de bunuri/lucrări/servicii, cu încălcarea obligaţiei utilizării eficiente a fondurilor (art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006) şi a unei bune gestiuni financiare prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public (art. 5 din O.G. nr. 119/1999) acţiuni materiale ce au avut drept rezultat prejudiciarea UAT, respectiv a Consiliului Local Şimnicu de Sus, cu suma totală de 298.836,03 RON.

Probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că, în realitate, primul contact între inculpata A. şi reprezentanţii societăţilor comerciale cu sediul în Drăgăneşti-Olt a avut loc în toamna anului 2009, când B., acţionar unic la S.C. D. S.R.L., s-a deplasat la Primăria Şimnicu de Sus şi a prezentat mai multe oferte de bunuri cu intenţia încheierii mai multor contracte de achiziţie directă.

Discuţia dintre cei doi a avut loc în biroul primarului A., aceasta din urmă, luându-şi angajamentul că va face toate demersurile necesare în vederea perfectării unor asemenea contracte, în schimbul remiterii de către B. a unei sume de bani, care să reprezinte un comision de 20% din valoarea însumată a contractelor, indicând în mod concret suma de 50.000 RON. Această promisiune a primarului în exerciţiu a fost asumată în condiţiile în care nu cunoştea dacă bunurile/serviciile oferite de B. erau necesare comunităţii şi dacă aceasta avea fondurile financiare pentru asemenea achiziţii.

Pentru a oferi lui B., în contul mitei primite de către A., în anul 2009, la domiciliul lui I. din Drăgăneşti-Olt, unde se afla şi sediul social al S.C. C. S.R.L., o certitudine în ceea ce priveşte perfectarea unor contracte de achiziţie bunuri/lucrări cu Primăria Şimnicu de Sus, primarul A. a încheiat spre finalul anului 2009, mai multe contracte cu S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., la preţurile avansate de aceste societăţi şi a dispus ordonanţarea la plată a acestora, în contextul în care, în realitate, achiziţiile nu se justificau în niciun fel şi unele bunuri nu fuseseră recepţionate.

Întrucât nu au existat fonduri în vederea efectuării plăţilor în baza documentelor justificative emise de societăţile comerciale mai sus menţionate, acestea, prin administratori, s-au îndreptat împotriva Primăriei Şimnicu de Sus şi au solicitat în instanţă obligarea la plată a Unităţii Administrativ Teritoriale (dosar x/2010, y/2011, z/2011, w/2011, t/2011, s/2011, q/2011, r/2011, p/207/2011, r/207/2011 şi o/207/2011), invocând contractele perfectate în anul 2009 şi clauzele acestora.

În apărarea formulată de primărie, prin întâmpinări, s-a invocat faptul că, bunurile/lucrările/serviciile, menţionate în contracte nu au fost remise şi predate UAT Şimnicu de Sus şi nu au existat procese-verbale de recepţie, astfel, cu o singură excepţie, toate acţiunile civile formulate de societăţile comerciale indicate fie au fost respinse, fie creditorii au renunţat la ele. Au existat şi situaţii în care, contractele ce au făcut obiectul acestor litigii au fost anulate. Deşi, aşa cum s-a susţinut în instanţă şi în întâmpinările formulate de Primăria Şimnicu de Sus, respectiv de inculpata A., prin avocaţi aleşi, UAT fusese în realitate "victima" societăţilor din Drăgăneşti Olt, în mod cu totul inexplicabil, după definitivarea proceselor şi revenirea la situaţia anterioară încheierii lor, în anul 2011, primarul A., din proprie iniţiativă, are din nou discuţii cu reprezentanţii aceloraşi societăţi comerciale (C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi S.C. F. SRL) cu care decide să încheie aceleaşi tipuri de contracte de achiziţie directă ca cele care formaseră obiectul judecăţii, pentru aceleaşi bunuri/lucrări ca cele care au făcut obiectul contractelor perfectate în anul 2009 (bănci stradale, europubele, pichete PSI, furtun PSI, coşuri de gunoi din fibră de sticlă cu suport din ţeavă).

Astfel, deşi potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din Anexa la H.G. nr. 1660 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice, din O.U.G. nr. 34/2006, UAT trebuia să interogheze baza de date din SEAP, care pune la dispoziţia autorităţilor contractante posibilitatea tehnică de a achiziţiona direct, prin intermediul unui catalog electronic, produse, servicii sau lucrări, a căror achiziţionare, intră sub incidenţa prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, scopul fiind acela de a identifica plaja de preţuri existente pe piaţă, şi în acest fel să se procedeze la o alegere corectă, care să asigure cheltuirea eficientă a fondurilor publice, această activitate nu s-a desfăşurat, întrucât primarul A., a acceptat, încheierea contractelor/ordonanţarea la plată la preţuri supraevaluate, pentru bunuri şi servicii care în realitate nu erau necesare, utilizând ineficient şi nejustificat fondurile publice. Concluzia ce a rezultat din analiza întregului probatoriu administrat în cauză este aceea că, pentru primarul în exerciţiu de la acea dată - A., motivul real al încheierii în anul 2011 al contractelor, cu aceleaşi societăţi comerciale şi pentru aceleaşi bunuri şi ordonanţării la plată a acestora este faptul că, pretinsese şi primise deja de la B. suma de 50.000 RON, împrejurare ce a determinat-o să achiziţioneze aceste bunuri/lucrări, pentru a doua oară, în mod nejustificat din punct de vedere al necesităţii lor pentru comunitate şi la preţurile avansate de comercianţi, mult mai mari decât cele practicate pe piaţă.

Din materialul probator administrat în cauză, a rezultat faptul că inculpata A., a încheiat următoarele contracte de achiziţii bunuri/servicii, cu încălcarea normelor legale în vigoare:

1. Contractul de furnizare nr. x/15.03.2011: furnizor S.C. C. S.R.L., valoare 61.250 RON (fără TVA), produse 35 buc. Bănci stradale x "Cozia" din stejar artizanal, preţ unitar produs 1.750 RON (fără TVA), factura nr. x/4.04.2011 în valoare totală de 75.950 RON, documentul de plată OP nr. x/7.04.2011;

2. Contractul de furnizare nr. x/18.04.2011: furnizor S.C. C. S.R.L., valoare 23.840 RON (fără TVA), produse 5 buc. Pichete PSI şi 140 ml furtun PSI tip C, preţ unitar produs 3.200 RON (fără TVA) respectiv 56 RON/ml (fără TVA), factura nr. x/22.04.2011 în valoare totală de 29.561,60 RON, documente de plată OP nr. x/28.04.2011 (10.000 RON), OP nr. x/29.04.2011 (5.000 RON), OP nr. x/2.05.2011 (10.000 RON), OP nr. x/3.05.2011 (4.561,60 RON);

3. Contractul de furnizare nr. x/24.06.2011: furnizor S.C. C. S.R.L., valoare 50.000 RON (fără TVA), produse 100 buc. Tomberon gunoi cu capac, preţ unitar produs 500 RON (fără TVA), factura nr. x/4.07.2011 în valoare totală de 62.000 RON, documentul de plată OP nr. x/6.07.2011;

4. Factura nr. x/FD (fără dată) emitent S.C. C. S.R.L. pentru "Lucrări de păşunat conform situaţiei anexă" în valoare de 45.247,60 RON. Lucrările menţionate au fost recepţionate, în baza Procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/9.05.2011 şi au fost achitate integral de UATC Şimnicu de Sus cu OP nr. x/24.05.2011;

5. Contractul de furnizare nr. x/20.09.2011: furnizor S.C. E. S.R.L., valoare 23.300 RON (fără TVA), produse 14 buc. Coş gunoi din fibră de sticlă cu suport metalic, preţ unitar produs 1.450 RON (fără TVA), factura nr. x/20.10.2011 în valoare totală de 25.172 RON, documentul de plată OP nr. x/31.10.2011;

6. Contractul de furnizare nr. x/23.09.2011: furnizor S.C. D. S.R.L., valoare 55.000 RON (fără TVA), produse 50 buc. Coş cu suport din ţeavă şi fibră sticlă, preţ unitar produs 1.100 RON (fără TVA), factura nr. x/3.10.2011 în valoare totală de 68.200 RON, documentul de plată OP nr. x/24.10.2011;

7. Factura nr. x/25.05.2010: emitent S.C. F. S.R.L. pentru "Lucrări pentru păşunat executate conform devizului"… anexat în valoare de 29.986,81 RON. Lucrările menţionate au fost achitate integral de UATC Şimnicu de Sus, cu OP nr. x/28.06.2010, fără existenţa unui document care să confirme execuţia acestora;

8. Din documentele puse la dispoziţie a rezultat că Unitatea Administrativ Teritorială Comuna (UATC) Şimnicu de Sus a achiziţionat de la S.C. AC-DC S.R.L., în perioada 2011 - 2012, servicii de calculaţie a costurilor (13 contracte) după cum urmează: Contractul de prestări servicii nr. x/27.01.2011 - devizele şi anexele pentru lucrări de "Decolmatare canale colectare ape pluviale sat Mileşti Izlaz şi sat Deleni" Contractul de prestări servicii nr. x/21.03.2011 - devizele şi anexele pentru lucrări de "Fertilizare, împrăştiere azot, comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. x/10.05.2011 - devizele, situaţiile şi anexele pentru lucrări de "Decolmatare canale colectare ape pluviale sat Duţuleşti, sat Mileşti şi sat Lesile" Contractul de prestări servicii nr. x/22.06.2011 - devizul, situaţiile şi anexele pentru lucrări "Cişmea publică sat Mileşti" Contractul de prestări servicii nr. x/31.08.2011 - devizul, situaţiile şi anexele pentru lucrări "Decolmatări sat Deleni" Contractul de prestări servicii nr. x/18.11.2011 - devizul, situaţiile şi anexele pentru "Lucrări reabilitare Cămin Cultural Floreşti" Contractul de prestări servicii nr. x/7.12.2011 - devizul, situaţiile şi anexele pentru "Reparaţii cişmea Albeşti" Contractul de prestări servicii nr. x/20.02.2012 - devizele şi anexele pentru lucrări de "Deszăpezire comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. x/20.04.2012 - devizele şi anexele pentru lucrări de "Defrişare în suprafaţă de 4 ha, comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. x/20.04.2012 - devizele şi anexele pentru "Lucrări de fertilizare teren, comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. x/20.06.2012 - devizele şi anexele pentru "Lucrări decolmatări, sat Floreşti comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. x/2.10.2012 - devizele şi anexele pentru "Situaţie de lucrări întreţinere păşune comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. FN/FD (fără număr/fără dată) - caietele de sarcini pentru "Lucrări de reparaţii cişmea Albeşti", "Lucrări de reparaţii cişmea Şimnic" şi "Lucrări de reparaţii cişmea Floreşti".

Pentru a se stabili dacă preţurile menţionate mai sus au condus la utilizarea eficientă a fondurilor, în procesul de atribuire, s-a procedat la obţinerea de informaţii direct de la furnizori, precum şi la interogarea bazei de date cu ofertele postate în SEAP.

În urma analizării informaţiilor primite sau obţinute prin analizarea bazei de date SEAP, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 05.07.2016 s-au determinat următoarele diferenţe între preţurile de achiziţie decontate şi preţurile maximale practicate pe piaţă: Contractul nr. x/15.03.2011 - Bănci stradale tip Cozia: 58.449,82 RON (cu TVA), Contractul nr. x/18.04.2011 - Pichete PSI: 12.784,40 RON (cu TVA), Contractul nr. x/24.06.2011 - Tomberoane gunoi cu capac: 48.099,60 RON (cu TVA), Contractul nr. x/23.09.2011 - Coşuri gunoi: 59.830 RON (cu TVA), Contractul nr. x/20.09.2011 - Coşuri gunoi: 22.828,40 RON (cu TVA), în total 201.992,22 RON.

Prin achiziţionarea de produse la preţuri supraevaluate, s-a încălcat un principiu foarte important care stă la baza atribuirii contractului de achiziţie publică prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv principiul "eficienţa utilizării fondurilor".

Obligaţia de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor este prevăzută şi la art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare "În cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidenţa prevederilor ordonanţei de urgenţă, autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor în procesul de atribuire, de a promova concurenţa dintre operatorii economici, precum şi de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă şi tratamentul egal al operatorilor economici care participă la atribuirea contractelor."

De asemenea, prin achiziţiile menţionate mai sus au fost încălcate şi prevederile art. 14 alin. (3) (Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială) şi art. 23 alin. (1) (ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale) din Legea nr. 273/2006 şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 republicată.

În ceea ce priveşte factura nr. x/25.05.2010 emisă de S.C. F. S.R.L. pentru "Lucrări pentru păşunat executate conform devizului", în valoare de 29.986,81 RON, achitată integral cu OP nr. x/28.06.2010 şi factura nr. x/FD (fără dată) emisă de S.C. C. S.R.L. pentru "Lucrări de păşunat conform situaţiei anexă" în valoare de 45.247,60 RON, achitată integral cu OP nr. x/24.05.2011, s-a constatat că lucrările în cauză nu au fost executate, UATC Şimnicu de Sus fiind prejudiciată cu suma de 75.234,41 RON. În acest sens s-a menţionat şi faptul că nota justificativă pentru efectuarea lucrărilor de către S.C. F. S.R.L., care a stat la baza achiziţiei directe, este întocmită la 11.10.2010, la mai bine de patru luni de la momentul emiterii facturii şi a ordinului de plată, respectiv 25.05.2010 şi 28.06.2010.

În ceea ce priveşte cealaltă achiziţie, respectiv "Lucrări de păşunat conform situaţiei anexă" în valoare de 45.247,60 RON încheiată cu S.C. C. S.R.L., s-a constatat faptul că dispoziţia de lucru nr. x/15.05.2011 are o dată ulterioară procesului-verbal de recepţie nr. x/9.05.2011, deşi succesiunea încheierii acestor documente ar fi trebuit să fie următoarea: dispoziţia de lucru urmată de încheierea procesului-verbal de recepţie.

S-a reţinut că s-au încălcat prevederile art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (3) şi art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006 şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, precum şi prevederile art. 155 alin. (19) din Codul fiscal adoptat prin Legea nr. 571/2003.

În ceea ce priveşte serviciile de calculaţie a costurilor achiziţionate de UATC Şimnicu de Sus de la S.C. AC-DC S.R.L., în perioada 2011 - 2012 (13 contracte), s-a constatat faptul că au fost decontate nejustificat cheltuieli suplimentare în sumă totală de 21.610 RON, reprezentând servicii de calculaţie lucrări, în condiţiile în care întocmirea devizelor de lucrări, situaţiilor de lucrări şi a anexelor (documente justificative de plată) pentru lucrările efectuate de S.C. G. S.R.L. reveneau în exclusivitate executantului, fiind nesocotite astfel prevederile art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (3) şi art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006 şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

Cu încălcarea prevederilor art. 61 alin. (2) şi art. 63 alin. (1) lit. c), alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, care-i confereau funcţia de ordonator principal de credite şi obligaţia de a asigura punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local, A., primar al com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj, a coordonat utilizarea în mod discreţionar a veniturilor U.A.T. Şimnicu de Sus, în interesul său personal şi al persoanelor apropiate acesteia, încălcând flagrant şi obligaţiile sale prev. de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, în sensul de a asigura o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice.

O obligaţie similară în sarcina primarului com. Şimnicu de Sus, este prevăzută şi de art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 273/2006, care stipulează că autorităţile administraţiei publice locale au competenţe şi responsabilităţi în ceea ce priveşte finanţele publice locale, fiind menţionată expres administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de eficienţă. În calitate de ordonator principal de credite, inculpata A. a încălcat de asemenea prevederile art. 22 din Legea nr. 273/2006 care reglementează că ordonatorii principali de credite aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale.

În realizarea aceleiaşi activităţi infracţionale, primarul com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj, a încălcat şi prevederile art. 23, privind obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale, sens în care răspunde de angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate şi a veniturilor bugetare posibil de încasat, precum şi de organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi a execuţiei bugetare.

De asemenea, în calitate de autoritate executivă a administraţiei publice locale, conform prevederilor art. 23 şi art. 61 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj, inculpata A. a încălcat în totalitate prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în sensul denaturării scopului ordonanţei de urgenţă, astfel cum este prev. la art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) privind asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică şi asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante, dispunând plata, fără respectarea prevederilor legale, fără emiterea unei Hotărâri de Consiliu Local prin care să se aprobe realizarea achiziţiei, prevederi bugetare distincte cu privire la achiziţie/programul de achiziţii, contract - angajament legal din care să rezulte achiziţia de bunuri, servicii sau lucrări în interesul U.A.T.C. Şimnicu de Sus, procese-verbale sau note de recepţie şi note contabile de înregistrare şi legal întemeiate, care să confirme executarea prestaţiilor de către persoanele juridice agreate.

În acest sens, primarul com. Şimnicu de Sus a încălcat şi prevederile art. 3 lit. ş) din O.U.G. nr. 34/2006 care defineşte expresia procedură de atribuire ca "etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă şi de către candidaţi/ofertanţi pentru ca acordul părţilor privind angajarea în contractul de achiziţie publică să fie considerat valabil, procedurile de atribuire fiind licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluţii", astfel cum sunt detaliate în art. 18 alin. (1) lit. a) - e), respectiv art. 19 care reglementează achiziţia directă de produse, servicii sau lucrări.

Prevederile din Legea nr. 273/2006 menţionate mai sus ca fiind încălcate de către inculpată sunt dezvoltate în Ordinul nr. 1792/2002 al Ministerului Finanţelor Publice privind aprobarea normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale. Potrivit ordinului menţionat, instituţiile publice - în speţă Primăria com. Şimnicu de Sus, aveau obligaţia să respecte procedurile privind parcurgerea celor 4 faze ale execuţiei bugetare a cheltuielilor, respectiv angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, precum şi să organizeze, să conducă evidenţa şi să raporteze angajamentele bugetare şi legale începând cu anul bugetar 2003 - prevederi care au fost încălcate în totalitate de către inculpată.

Ordonatorii de credite ai bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 sunt autorizaţi să angajeze, să lichideze şi să ordonanţeze cheltuieli pe parcursul exerciţiului bugetar, în limita creditelor bugetare aprobate, iar plata cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii, poartă denumirea generică de contabil. Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza propunerilor compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice.

Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi potrivit destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice şi cu respectarea dispoziţiilor legale şi nu interesul exclusiv al primarului com. Şimnicu de Sus, din materialul probator administrat în cauză rezultând faptul că angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata bunurilor şi serviciilor au fost făcute la solicitarea expresă a inculpatei A., fără a exista viză de control financiar preventiv, hotărâri de consiliu local, o analiză a bugetului de venituri şi cheltuieli, documentele justificative nefiind întocmite corespunzător, sau fiind întocmite cu nerespectarea prevederilor legale de subordonaţi, la solicitarea expresă a inculpatei.

Cu privire la angajarea cheltuielilor, angajamentul legal este definit ca fază în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice. Angajamentul legal trebuie să se prezinte sub formă scrisă şi să fie semnat de ordonatorul de credite. Angajamentul legal ia forma unui contract de achiziţie publică, comandă, convenţie, contract de muncă, acte de control, acord de împrumut etc.

Înainte de a angaja şi a utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua orice măsură care ar produce o cheltuială, ordonatorii de credite trebuie să se asigure că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management financiar sănătos, în special ale economiei şi eficienţei cheltuielilor.

În acest scop utilizarea creditelor bugetare trebuie să fie precedată de o evaluare, care să asigure faptul că rezultatele obţinute sunt corespunzătoare resurselor utilizate. Proiectele angajamentelor legale reprezintă decizii de principiu luate de ordonatorii de credite, care implică o obligaţie de efectuare a unei cheltuieli faţă de terţe persoane.

Aceste proiecte de angajamente legale nu pot fi aprobate de către ordonatorul de credite decât dacă au primit în prealabil viza de control financiar preventiv propriu în condiţiile legii. Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale, lucru neefectuat în prezenta cauză de către inculpată.

Proiectul de angajament legal se prezintă pentru viza de control financiar preventiv propriu împreună cu formularul "Propunere de angajare a unei cheltuieli în limita creditelor de angajament" sau împreună cu formularul "Propunere de angajare a unei cheltuieli în limita creditelor bugetare", după caz, potrivit modelelor prezentate în anexele nr. 1a) şi 1b) din OMFP nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale.

Ordonatorii de credite nu pot încheia nici un angajament legal cu terţe persoane fără viza de control financiar preventiv propriu decât în condiţiile autorizate de lege.

După semnarea angajamentului legal de către ordonatorul de credite acesta se transmite compartimentului de contabilitate pentru înregistrare în evidenţa cheltuielilor angajate.

Lichidarea cheltuielilor este faza procesului execuţiei bugetare în care se verifică existenţa angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se verifică condiţiile de exigibilitate ale angajamentului legal pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunile respective.

Verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea "serviciului efectuat" (bunurile au fost livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau, după caz, existenţa unui titlu care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de grant etc.).

Determinarea sau verificarea existenţei sumei datorate creditorului se efectuează de către persoana împuternicită de ordonatorul de credite, pe baza datelor înscrise în factură şi a documentelor întocmite cu respectarea prevederilor legale de comisia de recepţie constituită potrivit legii (Proces-verbal de recepţie - cod 14-2-5, Proces-verbal de recepţie provizorie - cod 14-2-5/a, Proces-verbal de punere în funcţiune - cod 14-2-5/b, în cazul mijloacelor fixe, Nota de recepţie şi constatare de diferenţe - cod 14-3-1A, în cazul bunurilor de natura stocurilor, şi alte documente prevăzute de lege, după caz).

Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau din care reies obligaţii de plată certe se vizează pentru "Bun de plată" de ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se confirmă că: bunurile furnizate au fost recepţionate, cu specificarea datei şi a locului primirii; lucrările au fost executate şi serviciile prestate; bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune şi în contabilitate, cu specificarea gestiunii şi a notei contabile de înregistrare.

Prin acordarea semnăturii şi menţiunii "Bun de plată" pe factură, se atestă că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor şi că toate poziţiile din factură au fost verificate.

Condiţiile de exigibilitate a obligaţiei se verifică pe baza datelor cuprinse în angajamentele legale, care trebuie să cuprindă şi date cu privire la termenele de plată a obligaţiei.

Persoana împuternicită să efectueze lichidarea cheltuielilor verifică personal documentele justificative şi confirmă pe propria răspundere că această verificare a fost realizată.

Documentele care atestă parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza înregistrării în contabilitatea patrimonială a instituţiei publice pentru reflectarea serviciului efectuat şi a obligaţiei de plată faţă de terţii creditori.

Ordonanţarea cheltuielilor este faza în procesul execuţiei bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi realizată. Persoana desemnată de ordonatorul de credite confirmă că există o obligaţie certă şi o sumă datorată, exigibilă la o anumită dată, şi în acest caz ordonatorul de credite bugetare poate emite "Ordonanţarea de plată" pentru efectuarea plăţii. Ordonanţarea de plată este documentul intern prin care ordonatorul de credite dă dispoziţie conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) să întocmească instrumentele de plată a cheltuielilor. Ordonanţarea de plată trebuie să conţină date cu privire la: exerciţiul bugetar în care se înregistrează plata, subdiviziunea bugetară la care se înregistrează plata, suma de plată (în cifre şi litere) exprimată în monedă naţională sau în monedă străină, după caz, datele de identificare a beneficiarului plăţii, natura cheltuielilor, modalitatea de plată. Ordonanţarea de plată este datată şi semnată de ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii. Ordonanţarea de plată va fi însoţită de documentele justificative în original şi va purta viza persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate, care să confirme corectitudinea sumelor de plată, livrarea şi recepţionarea bunurilor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor, existenţa unui alt titlu care să justifice plata, precum şi, după caz, înregistrarea bunurilor în gestiunea instituţiei şi în contabilitatea acesteia.

Înainte de a fi transmisă compartimentului financiar (financiar-contabil) pentru plată ordonanţarea de plată se transmite pentru avizare persoanei desemnate să exercite controlul financiar preventiv propriu.

Scopul acestei avizări este de a stabili că: ordonanţarea de plată a fost emisă corect; ordonanţarea de plată corespunde cu cheltuielile angajate şi suma respectivă este exactă; cheltuiala este înscrisă la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul aprobat; există credite bugetare disponibile; documentele justificative sunt în conformitate cu reglementările în vigoare; numele şi datele de identificare ale creditorului sunt corecte.

Nicio ordonanţare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite decât după ce persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu a acordat viza.

Persoana desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu se asigură că ordonanţările supuse vizei se referă la angajamente de cheltuieli deja vizate şi că sunt îndeplinite condiţiile de lichidare a angajamentelor.

Primele trei faze ale procesului execuţiei bugetare a cheltuielilor se realizează în cadrul instituţiei publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor revenindu-i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor împuternicite să exercite această calitate prin delegare, potrivit legii.

Plata cheltuielilor este faza finală a execuţiei bugetare prin care instituţia publică este eliberată de obligaţiile sale faţă de terţii-creditori, în cauza de faţă, inculpata A. dispunând efectuarea acesteia fără respectarea celorlalte trei obligaţii. Plata cheltuielilor se efectuează de persoanele autorizate care, potrivit legii, poartă denumirea generică de contabil, în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate în condiţiile dispoziţiilor legale, prin unităţile de trezorerie şi contabilitate publică la care îşi au conturile deschise. Plata cheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului financiar (financiar-contabil) în limita creditelor bugetare deschise şi neutilizate sau a disponibilităţilor aflate în conturi, după caz.

Plata se efectuează de conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: cheltuielile care urmează să fie plătite au fost angajate, lichidate şi ordonanţate; există credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilităţi în conturi de disponibil; subdiviziunea bugetului aprobat de la care se efectuează plata este cea corectă şi corespunde naturii cheltuielilor respective; există toate documentele justificative care să justifice plata; semnăturile de pe documentele justificative aparţin ordonatorului de credite sau persoanelor desemnate de acesta să exercite atribuţii ce decurg din procesul executării cheltuielilor bugetare, potrivit legii; beneficiarul sumelor este cel îndreptăţit potrivit documentelor care atestă serviciul efectuat; suma datorată beneficiarului este corectă; documentele de angajare şi ordonanţare au primit viza de control financiar preventiv propriu; documentele sunt întocmite cu toate datele cerute de formular; alte condiţii prevăzute de lege.

Ordonanţa nr. 119/1999, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, prevede şi categoriile de verificări care, în mod normal, ar trebui să asigure atât eficienta utilizare a fondurilor publice, cât şi împiedicarea comiterii unor fapte de genul celor care formează obiectul cercetărilor în acest dosar, obligaţii care de asemenea au fost încălcate de primarul com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj. A fost denaturat integral scopul ordonanţei susmenţionate, respectiv utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public cu eficienţă, eficacitate şi economicitate.

De interes pentru activitatea infracţională care face obiectul prezentului dosar penale sunt următorii termeni, astfel cum sunt prev. de art. 2 din O.G. nr. 119/1999:

a) angajament legal - orice act cu efect juridic, din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public;

b) conformitate - caracteristica unei operaţiuni, a unor acte sau fapte administrative produse în cadrul unei entităţi publice de a corespunde politicii asumate în mod expres în domeniul respectiv de către entitatea în cauză sau de către o autoritate superioară acesteia, potrivit legii;

c) control financiar preventiv - activitatea prin care se verifică legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora;

d) control intern/managerial - ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace; acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele şi procedurile;

h) economicitate - minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activităţi, cu menţinerea calităţii corespunzătoare a acestor rezultate;

i) eficacitate - gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul efectiv al activităţii respective;

j) eficienţă - maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie cu resursele utilizate;

k) fonduri publice - sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale… o) legalitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia;

p) operaţiune - orice acţiune cu efect financiar pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, indiferent de natura acesteia;

q) oportunitate - caracteristica unei operaţiuni de a servi în mod adecvat, în circumstanţe date, realizării unor obiective ale politicilor asumate;

r) ordonator de credite - persoana împuternicită prin lege sau prin delegare, potrivit legii, să dispună şi să aprobe operaţiuni;

t) persoană desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu - persoana din cadrul compartimentelor de specialitate, numită de conducătorul entităţii publice pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu sau persoana care îndeplineşte această atribuţie pe bază de contract, în condiţiile legii;

u) proiect de operaţiune - orice document prin care se urmăreşte efectuarea unei operaţiuni, în forma pregătită în vederea aprobării sale de către autoritatea competentă, potrivit legii;

v) regularitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de operaţiuni din care face parte.

Potrivit art. 3 din actul normativ, controlul intern/managerial are următoarele obiective generale: realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice, stabilite în concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienţă, protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei şi respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii.

S-a menţionat faptul că, în esenţă, inculpata A. a încercat să se disculpe în permanenţă, fie invocând posibile influenţe de la factori de decizie de la nivelul Prefecturii Dolj, fie invocând iminenţa declanşării procedurii silite, operaţiune care ar fi putut demarată tot ca urmare deciziei inculpatei de a încheia contracte de achiziţie fără existenţa alocărilor bugetare necesare.

În aceste condiţii, în calitate de primar al UAT Şimnicu de Sus, inculpata A. şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu relativ la achiziţiile directe reglementate de disp. art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică şi în raport de dispoziţiile Legii nr. 215/2011 privind administraţia publică locală, acţiuni în urma cărora s-a cauzat o pagubă bugetului local cu consecinţa directă a obţinerii de foloase pentru altul, respectiv pentru inculpatul B., în calitate de reprezentant al S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. F. S.R.L., (contravaloarea mărfurilor încasate de societăţile comerciale). De asemenea, s-a reţinut că, în mod nelegal, inculpata a acceptat la plată decontarea unor lucrări de consultanţă efectuate de S.C. AC-DC S.R.L., deşi întocmirea documentelor justificative de lucrări revenea societăţii prestatoare, respectiv S.C. G. S.R.L..

În ceea ce priveşte achiziţia de la S.C. E. S.R.L., a rezultat de asemenea că achiziţiile făcute de la această societate au fost efectuate la preţuri supraevaluate, cu consecinţa obţinerii unui folos necuvenit de reprezentanţii acesteia, P. sau Q..

Inculpata A. avea obligaţia respectării prevederilor următoarelor acte normative: Legea nr. 215/2001 privind administraţia locală, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în vigoare la data săvârşirii faptelor, O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv şi Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 522/2003 privind aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de casă, Legea nr. 672/2002 privind auditul intern şi Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice şi H.G. nr. 552/1991 privind normele de organizare în ţară a acţiunilor de protocol.

În calitate de ordonator principal de credite şi având obligaţia respectării actelor normative susmenţionate precum şi a hotărârilor Consiliului Local inculpata A. era direct responsabilă de asigurarea respectării legalităţii, regularităţii şi conformităţii cu privire la utilizarea fondurilor publice constând în sumele de bani care constituiau bugetul local al UAT Şimnicu de Sus, gestionarea eficientă a acestora, implementarea şi asigurarea mecanismelor de control (controlul intern managerial, controlul financiar preventiv şi auditul intern) cu privire la operaţiunile financiare constând în plăţile efectuate prin OP din contul de trezorerie al instituţiei publice precum şi direct din numerarul rezultat din încasări (impozite, taxe locale, etc.).

Inculpata A. şi-a depăşit funcţia executivă cu care este investit primarul şi şi-a alocat funcţia deliberativă, care este atributul exclusiv al Consiliului Local, angajând bugetul local la cheltuieli nelegale sau excesiv de mari, achiziţionarea produselor indicate nefiind supusă aprobării consiliului local, încălcând astfel obligaţia ordonatorului de credite de a informa Consiliul Local în legătură cu achiziţiile efectuate. Inculpata A. nu s-a consultat cu niciun funcţionar cu atribuţii în achiziţiile publice cu privire la modalitatea de achiziţie, preţurile afişate pe SEAP sau cele existente pe piaţă pentru aceste produse, ci le-a impus acestora termenii stabiliţi cu reprezentantul societăţilor comerciale agreate de primar.

În perioada de referinţă UAT Şimnicu de Sus nu a efectuat niciuna dintre aceste achiziţii prin SEAP, astfel că, încălcarea acestei obligaţii legale a fost reţinută în sarcina inculpatei.

În ceea ce priveşte reţinerea în sarcina inculpatei a două infracţiuni de luare de mită, având la bază denunţurile formulate de P. şi B., aceasta a precizat că l-a văzut pentru prima dată pe inculpatul B. cu ocazia confruntării de la sediul DNA Serviciul Teritorial Craiova, nu a pretins şi în consecinţă nu a primit niciodată de la acesta vreo sumă de bani cu niciun titlu.

De asemenea, aceasta a mai declarat că nu a pretins şi nu a primit nicio sumă de bani de la P..

În vederea stabilirii împrejurărilor concrete în care au fost comise s-a procedat la confruntarea persoanelor în cauză. În urma confruntării inculpatei A. cu suspectul L., martorul V. şi inculpatul B. s-a concluzionat că afirmaţiile inculpatei, în sensul că a încheiat contractele cu reprezentanţii S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L. la solicitarea martorului V., sunt infirmate de aceştia. De asemenea, s-a concluzionat că reprezentantul celor trei societăţi a fost B., inculpata A. acceptând încheierea contractelor în anul 2011 în aceleaşi condiţii în care le-a încheiat şi pe cele din 2009 ca urmare a faptului că a primit de la inculpatul B. suma de 50.000 RON cu titlu de mită.

Suplimentar, întrucât s-au constatat contradicţii între declaraţiile inculpatei A. şi a celorlalte persoane audiate în cauză, în special inculpaţii I. şi B., prin ordonanţele din data de 26.05.2017, respectiv 6.06.2017 s-a dispus efectuarea unei constatări criminalistice cu privire la detectarea reactivităţii emoţionale a inculpaţilor A. şi B.. Inculpata A. a refuzat să fie examinată cu ajutorul tehnicii de detecţie comportamentului simulat.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., din raportul de constatare criminalistică nr. x/21.06.2017 a rezultat faptul că interpretarea diagramelor poligraf a evidenţiat că răspunsurile inculpatului B. la întrebările cu nr. 4,7,9, relevante soluţionării cauzei, respectiv dacă inculpatul a dat inculpatei A. suma de 50.000 RON, cu titlu de mită, în anul 2009, la locuinţa inculpatului I., în vederea încheierii de contracte de achiziţie publică cu societăţile reprezentate de acesta, nu au provocat manifestări specifice comportamentului simulat în traseele respiratorii, traseul electrodermal sau traseele cardiovasculare.

S-a reţinut că declaraţia inculpatului B., în ceea ce priveşte administrarea în fapt a celor trei societăţi, respectiv S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., se coroborează şi cu declaraţia inculpatului I., care în esenţă a susţinut că a fost de acord să desfăşoare activităţi comerciale în numele S.C. C. S.R.L. administrată de el şi S.C. F. S.R.L. administrată de concubina sa, J., deoarece şi el îi permisese acest lucru, în ceea ce priveşte relaţiile comerciale pe care le-a derulat cu Primăria Calafat, în calitate de reprezentant al S.C. D. S.R.L., administrată de B.. De asemenea, aspectele referitoare la întâlnirea dintre inculpata A. şi inculpatul B., de la domiciliul său, din anul 2009, moment în care acesta din urmă i-a dat inculpatei suma de 50.000 RON pentru a fi încheiate contracte de livrare bunuri/servicii, sunt confirmate şi de inculpatul I., fiind descrise, pe larg, în declaraţiile acestuia date în calitate de suspect/inculpat.

În esenţă, s-a reţinut cu privire la încadrarea juridică că faptele inculpatei A., care în calitate de primar al Primăriei com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj şi ordonator principal de credite, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2010 - 2012 a dispus achiziţionarea mai multor bunuri şi servicii conform contractelor nr. x/15.03.2011, y/18.04.2011, z/24.06.2011 şi a facturii nr. x, nedatată, în sumă de 45.247,60 RON, operaţiuni încheiate cu S.C. C. S.R.L., a contractului nr. x/23.09.2011 încheiat cu S.C.

D. S.R.L., a contractului nr. x/20.09.2011 încheiat cu S.C. E. S.R.L., încheierea şi ordonanţarea la plată a celor 13 contracte perfectate cu S.C. AC-DC S.R.L., precum şi lucrările de păşunat justificate prin factura nr. x/28.06.2010 emisă de S.C. F. S.R.L., prin procedura achiziţiei directe, cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, fără hotărâri ale consiliului local, fără viza de control financiar preventiv, fără alocări bugetare, la preţuri supraevaluate raportat la preţurile de piaţă şi cele menţionate în SEAP pentru bunuri similare şi a dispus decontarea unor lucrări neefectuate sau care ar fi trebuit suportate de societatea prestatoare, cauzându-se prin aceasta bugetului local un prejudiciu în cuantum de 298.836,03 RON, sumă care reprezintă totodată un folos necuvenit obţinut pentru alţii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (20 acte materiale referitoare la încheierea şi ordonanţarea la plată a contractelor nr. x/15.03.2011, y/18.04.2011, z/24.06.2011 şi a facturii nr. x, nedatată, în sumă de 45.247,60 RON, operaţiuni încheiate cu S.C.

C. S.R.L., a contractului nr. x/23.09.2011 încheiat cu S.C. D. S.R.L., a contractului nr. x/20.09.2011 încheiat cu S.C. E. S.R.L., încheierea şi ordonanţarea la plată a celor 13 contracte perfectate cu S.C. AC-DC S.R.L., precum şi lucrările de păşunat justificate prin factura nr. x/28.06.2010 emisă de S.C. F. S.R.L., prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.. Referitor la prejudiciul reţinut în sarcina inculpatei A., prin ordonanţa de extindere a acţiunii penale din data de 8.11.2017, în cuantum de 299.136,03 RON s-a constatat că, dintr-o eroare de calcul aceasta este mai mare cu suma de 300 RON, reţinându-se în sarcina acesteia, suma de 298.836,03 RON.

Fapta inculpatei A., care, în calitate de primar al Primăriei com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj şi ordonator principal de credite, în toamna anului 2009, a pretins şi primit de la inculpatul B. suma de 50.000 RON, în schimbul exercitării puterii de decizie în interiorul Primăriei com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj, în scopul derulării, cu încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice, a unor relaţii comerciale între instituţia publică şi societăţile comerciale administrate de inculpatul B., realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită, prev. de dispoziţiile art. 289 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 7 lit.

a) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în final cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.. S-a reţinut totodată faptul că infracţiunile sunt comise în concurs real, prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen.

Faptele inculpatului B., care, în calitate de administrator de fapt la S.C. C. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., şi administrator de fapt şi de drept la S.C. D. S.R.L. în repetate rânduri şi în scopul realizării aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sprijinit cu intenţie pe inculpata A., prin aceea că, a pus la dispoziţia acesteia documente justificative privind vânzarea de bunuri la preţuri supraevaluate sau pentru lucrări neefectuate, ducând la prejudicierea bugetului local cu suma de 254.397,82 RON, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, în formă continuată, (6 acte materiale reprezentate de încheierea contractelor nr. x/15.03.2011, nr. y/18.04.2011, lucrări de păşunat pentru care a fost emisă factura nr. x, nedatată, cu o valoare de 45.247,6 RON şi nr. y24.06.2011, încheiate cu S.C. C. S.R.L., contractul înregistrat cu nr. x/23.09.2011, încheiat cu S.C. D. S.R.L. şi plata facturii nr. x/25.05.2010 reprezentând lucrări de păşunat în valoare de 29.986,81 RON, emisă de S.C. F. S.R.L., prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen., în final cu aplic art. 5 alin. (1) din C. pen.

S-a reţinut că din punct de vedere al laturii subiective, infracţiunile care fac obiectul prezentului dosar au fost săvârşite cu intenţie directă, conform prevederilor art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., inculpaţii, prevăzând rezultatul infracţiunii şi urmărind/acceptând producerea lui, acţionând pentru obţinerea de foloase necuvenite atât pentru sine cât şi pentru altul, cu consecinţa directă a prejudicierii bugetului local al UATL Şimnicu de Sus, prezenta infracţiune fiind de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, conform prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 43/2002.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că probatoriul administrat în cauză a confirmat că, în calitate de primar al UAT Şimnicu de Sus, jud. Dolj şi ordonator principal de credite, în perioada 2011 - 2012, inculpata A., a determinat şi favorizat cumpărarea mai multor bunuri, produse şi servicii, de la S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. AC-DC S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., cu încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează achiziţiile publice şi la un preţ mult mai mare decât preţul pieţei, cauzând prin aceasta, unităţii administrativ teritoriale (UAT) un prejudiciu total de 298.836,03 RON. Prin Hotărârea nr. 57/19.12.2016 a Consiliului Local al com. Şimnicu de Sus s-a hotărât constituirea de parte civilă în cauză cu suma de 810.926,25 RON, această sumă incluzând, pe lângă suma de 298.836,03 RON şi sumele plătite către S.C. G. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L.. În conformitate cu dispoziţiile art. 328 din C. proc. pen., rap. la art. 290 alin. (5) din C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 50.000 RON, dată cu titlu de mită inculpatei A. de către inculpatul B., întrucât suma a fost dată înainte de efectuarea denunţului.

În procedura de cameră preliminară, la termenul din data de 9.02.2018, a fost introdusă în cauză, în calitate de persoană vătămată Comuna Şimnicu de Sus-prin primar şi s-a dispus citarea acesteia cu menţiunea de a preciza dacă formulează cereri şi excepţii, iar la termenul din 31.05.2018, s-a dispus scoaterea din cauză a Consiliul Local al Comunei Şimnicu de Sus, neavând calitatea procesuală prevăzută de lege.

Prin încheierea finală de cameră preliminară nr. 7 din 28 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin încheierea nr. 896/13.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-au respins, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A. şi B.. În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală şi sesizării instanţei dispuse prin Rechizitoriul din 11.12.2017 al Direcţia Naţională Anticorupţie -Serviciul Teritorial Craiova, dat în dosarul nr. x/2013, s-a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpaţii A. şi B. şi s-a respins cererea formulată de inculpata A. privind ridicarea sechestrului dispus prin Ordonanţa nr. 158/P/2013 din data de 3.07.2017 asupra autoturismului marca x cu seria de şasiu x.

La data de 17.04.2019, inculpatul B. a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., iar inculpata A. a arătat că nu este de acord cu judecata potrivit procedurii simplificate.

S-a făcut referire la declaraţiile date în faţa instanţei de fond de inculpata A. şi inculpatul B. şi la precizările depuse la data de 8 mai 2019 de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.

La termenul de judecată din data de 19.09.2019, instanţa, potrivit art. 375 alin. (3) din C. proc. pen., rap. la art. 374 alin. (8) din C. proc. pen., a constatat că este necesară administrarea de probatorii pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, motiv pentru care a respins cererea inculpatului B. de judecare a cauzei numai pe baza probelor administrate în cursul urmării penale şi a înscrisurilor prezentate, având în vedere şi declaraţia contradictorie a acestuia, precum şi împrejurarea că fapta inculpatului este în strânsă legătură cu cea a inculpatei A.. În atare situaţie, instanţa a dispus administrarea probei cu martorii indicaţi în rechizitoriu şi a prorogat discuţia cu privire la celelalte probe solicitate de inculpata A. în apărare până după audierea martorilor din rechizitoriu.

Pe cale de consecinţă, au fost audiaţi martorii din rechizitoriu, cu excepţia martorului P., probă asupra căreia instanţa a revenit, având în vedere imposibilitatea audierii acestuia astfel cum a rezultat din menţiunile din cuprinsul procesului-verbal de punere în executare a mandatului de aducere emis pe numele acestuia, precum şi în raport de împrejurarea că au fost administrate suficiente probe pentru soluţionarea cauzei.

La termenul de judecată din data de 25.06.2020, instanţa a respins proba prorogată solicitată de inculpata A. în apărare, constând în efectuarea unei expertize de specialitate prin care să se constate dacă a fost încălcată legislaţia achiziţiilor publice şi dacă a fost produs vreun prejudiciu având în vedere pe de o parte, că expertul nu poate stabili dacă a fost încălcată legislaţia sau nu, acest aspect ţinând de atribuţiile instanţei, iar pe de altă parte există suficiente probe la dosar care să conducă la stabilirea exactă a prejudiciului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat următoarele:

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, în formă continuată (20 acte materiale), prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin 1 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., imputată inculpatei A. şi a infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 din C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen., în final cu aplic art. 5 alin. (1) din C. pen., imputată inculpatului B., instanţa a reţine următoarele:

Potrivit art. 15 alin. (1) din C. pen., infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Dispoziţia legală, arătată, definind infracţiunea, indică trăsăturile esenţiale ale acesteia, respectiv să fie o faptă prevăzută de legea penală, să fie săvârşită cu vinovăţie, să fie nejustificată şi să fie imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Lipsa oricăreia dintre aceste trăsături face ca fapta concretă să nu constituie infracţiune, iar inexistenţa infracţiunii exclude răspunderea penală.

Examinând în speţa dedusă judecăţii prima dintre aceste trăsături esenţiale în raport cu normele legale pretins încălcate de către inculpată conform actului precizator al procurorului, dar şi în raport cu dispoziţiilor art. 371 din C. proc. pen., în care s-a arătat că "judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei", instanţa de fond a constatat următoarele:

În art. 1 alin. (3) din Anexa la H.G. nr. 1660/2006, se arată că în aplicarea prevederilor art. 21 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, denumită în continuare ordonanţă de urgenţă, sistemul electronic de achiziţii publice, denumit în continuare SEAP, pune la dispoziţia autorităţilor contractante posibilitatea tehnică de a achiziţiona direct, prin intermediul unui catalog electronic, produse, servicii sau lucrări, a căror achiziţionare intră sub incidenţa prevederilor art. 19 din ordonanţa de urgenţă.

În art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 34/2006, se arată că scopul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie, printre altele, şi asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică, precum şi asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante, iar în alin. (2) lit. f), se) arată că, printre principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică se află şi acela privind eficienţa utilizării fondurilor publice.

În art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, se arată că în cazul contractelor a căror atribuire nu intră sub incidenţa prevederilor ordonanţei de urgenţă, autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor în procesul de atribuire, de a promova concurenţa dintre operatorii economici, precum şi de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă şi tratamentul egal al operatorilor economici care participă la atribuirea contractului.

În art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 (nu H.G. nr. 119/1999, cum a indicat parchetul), se arată că persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.

În legătură cu aceste 4 articole, invocate a fi încălcate de către inculpată, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. 405/2016, Curtea Constituţională a stabilit că:

"Dispoziţiile articolului 246 din vechiul C. pen. şi ale articolului 297 alin. (1) din noul C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", iar în considerentele aceleiaşi decizii a arătat Curtea Constituţională că, neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului (...) deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă (paragraful 60), iar dispoziţiile articolului 132 din Legea numărul 78/2000 trebuie să se raporteze la dispoziţiile art. 246 din vechiul C. pen. şi la prevederile art. 297 alin. (1) din noul C. pen., astfel cum acestea au fost reconfigurate prin decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, dispoziţia respectivă fiind o normă incompletă (paragraful 88).

A mai arătat Curtea Constituţională că, doar legiuitorul primar, Parlamentul - prin adoptarea legii, în temeiul articolului 73 alin. (1) din Constituţie - sau Guvernul - prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, poate stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte (paragraful 65), iar în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuţii de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situaţia ca în cazul infracţiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal (paragraful 64).

Conform prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului (art. 77 teza I) şi trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora (art. 78)."

Astfel, cât timp în motivarea Deciziei nr. 405 din data de 15 iunie 2016, Curtea Constituţională a făcut trimitere la prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, instanţa a apreciat că va avea în vedere aceste dispoziţii în analiza speţei de faţă.

Astfel, instanţa de fond a constatat că art. 1 alin. (3) din Anexa la H.G. nr. 1660/2006, art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (2) lit. f) din nr. O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, fac parte din capitolul I al fiecăruia dintre actele normative respective, capitol intitulat:

"Dispoziţii generale", iar potrivit art. 52 din Legea nr. 24/2000:

"dispoziţiile generale cuprind prevederi care orientează întreaga reglementare, determină obiectul şi principiile acesteia. Ele se grupează în primul capitol şi nu se reiau în restul reglementării, în afară de cazul în care sunt strict necesare pentru înţelegerea unor dispoziţii cu care formează un tot unitar", iar potrivit art. 53 alin. (1) din aceeaşi lege:

"dispoziţiile de fond sunt cele care cuprind reglementarea propriu-zisă a relaţiilor sociale ce fac obiectul actului normativ".

Prin urmare, s-a constatat că pentru a se reţine încălcarea vreunei dispoziţii legale, care să atragă vreo sancţiune, este necesar ca o astfel de încălcare să fie cuprinsă în dispoziţiile de fond, nu în dispoziţiile generale.

Art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, prevede că autoritatea contractantă achiziţionează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor secţiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depăşeşte echivalentul în RON a 15.000 EURO pentru fiecare achiziţie de produse, servicii ori lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ.

În speţă, inculpatei nu i se impută faptul că achiziţiile ar fi depăşit 15.000 EURO sau că nu s-ar fi realizat pe baza documentelor justificative pentru a putea fi reţinută încălcarea acestei norme.

Articolul 23 din Legea nr. 215/2001 nu prevede nicio obligaţie, ci doar stabileşte care sunt autorităţile administraţiei publice locale, iar art. 61 din aceeaşi lege stabileşte atribuţiile pe care le are primarul în legătură cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local.

Astfel, potrivit art. 23: (1) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. (2) Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii. Potrivit art. 61: (1) Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică. (2) Primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile legii.

Prevederile articolului 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 stabilesc principalele atribuţii ale primarului, printre care şi aceea referitoare la bugetul local în sensul că primarul exercită funcţia de ordonator principal de credite, neinstituind însă vreo obligaţie concretă în sarcina primarului.

Astfel, potrivit acestui articol: (1) Primarul îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii: a) atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condiţiile legii; b) atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local; c) atribuţii referitoare la bugetul local; d) atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor; e) alte atribuţii stabilite prin lege. (2) În temeiul alin. (1) lit. a), primarul îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă şi de autoritate tutelară şi asigură funcţionarea serviciilor publice locale de profil, atribuţii privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor, referendumului şi a recensământului. Primarul îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin lege. (3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), primarul: a) prezintă consiliului local, în primul trimestru, un raport anual privind starea economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale; b) prezintă, la solicitarea consiliului local, alte rapoarte şi informări; c) elaborează proiectele de strategii privind starea economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale şi le supune aprobării consiliului local. (4) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul: a) exercită funcţia de ordonator principal de credite.

Cu privire la art. 155 alin. (19) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003, în care se arată că factura emisă de persoana impozabilă cuprinde în mod obligatoriu următoarele informaţii: numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic şi data emiterii facturii, instanţa constată că acest articol nu este relevant în cauză.

Aceasta, întrucât acest articol face parte din capitolul XIII al legii, cu denumirea marginală "Obligaţiile plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată" şi, pe cale de consecinţă, instituie astfel de obligaţii în raport cu o factură care dă dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată. Or, în speţă, nu se pune problema unei astfel de deduceri, inculpata nefiind acuzată de vreo încălcare a legislaţiei privind TVA-ul, ci doar în raport cu faptul că ar fi plătit o factură, respectiv cea cu numărul x emisă de S.C. C. S.R.L., care nu are însă trecută şi data emiterii şi, prin urmare, acest text de lege nu este relevant în cauză.

Cu privire la art. 14 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, în care se arată că nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, în care se arată că ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale, art. 24 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, în care se arată că angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale şi art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006, în se arată că instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor, executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de către contabil şi şeful compartimentului financiar-contabil, instanţa a constatat următoarele:

Potrivit art. 78 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, nerespectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) constituie contravenţie şi se sancţionează, potrivit alin. (2), cu amendă de la 500 RON la 1.500 RON, potrivit alin. (1) lit. b), nerespectarea dispoziţiilor art. 24 alin. (3) şi a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) - (6) constituie contravenţie şi se sancţionează, potrivit alin. (2), cu amendă de la 1.000 RON la 2.500 RON, iar potrivit alin. (1) lit. c), nerespectarea dispoziţiilor art. 23 constituie contravenţie şi se sancţionează, potrivit alin. (2), cu amendă de la 3.000 RON la 5.000 RON.

Ca atare, s-a constatat că, în raport cu aceste norme legale, faptele imputate inculpatei atrag răspunderea contravenţională şi, prin urmare, nu constituie infracţiuni, nefiind prevăzute de legea penală.

Art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 273/2006 prevede că autorităţile administraţiei publice locale au, printre alte competenţe şi responsabilităţi în ceea ce priveşte finanţele publice locale, şi pe aceea privind administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de eficienţă, adică să producă un efect.

În speţă, în concret, inculpatei i s-a imputat că a achiziţionat produse la preţuri supraevaluate. Or, o atare acuzaţie nu are nicio legătură cu textul de lege invocat, care prevede ca administrarea fondurilor publice locale să se facă în vederea producerii unui efect pentru comunitate.

În art. 22 din Legea nr. 273/2006 este prevăzut rolul ordonatorilor de credite: (1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate prin bugetele locale, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, şi aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale. (2) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate potrivit art. 19 alin. (1) lit. b), pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, şi aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale. (3) Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unităţilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.

S-a menţionat că în speţă, în sarcina inculpatei nu s-a reţinut vreo încălcare a vreunei astfel de obligaţii de repartizare a creditelor bugetare, ci împrejurarea că din dispoziţia acesteia s-ar fi plătit anumite servicii, care nu au fost de fapt efectuate, încălcare care este prevăzută la art. 54 alin. (5), dar care, aşa cum s-a arătat mai sus, atrage sancţionarea contravenţională, nu penală.

În rechizitoriu, s-au mai invocat şi alte încălcări ale normelor legale, distincte de cele din actul precizator arătat mai sus:

Astfel, s-a arătat că ar fi fost încălcate: Ordinul nr. 155/2006, al Autorităţii Naţionale pentru reglementarea şi monitorizarea achiziţiilor publice, privind aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică; O.U.G. nr. 744/2005, privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru reglementarea şi monitorizarea achiziţiilor publice; O.U.G. nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică; art. 3 lit. ş) din O.U.G. nr. 34/2006 care defineşte expresia procedură de atribuire ca "etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă şi de către candidaţi/ofertanţi pentru ca acordul părţilor privind angajarea în contractul de achiziţie publică să fie considerat valabil, procedurile de atribuire fiind licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluţii", astfel cum sunt detaliate în art. 18 alin. (1) lit. a) - e), respectiv art. 19 care reglementează achiziţia directă de produse, servicii sau lucrări; Ordinul nr. 1792/2002 al Ministerului Finanţelor Publice privind aprobarea normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale; art. 2 din O.G. nr. 119/1999; art. 3 din O.G. nr. 119/1999; Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 522/2003; Decretul 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de casă; Legea nr. 672/2002 privind auditul intern şi Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern; O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice; şi H.G. nr. 552/1991 privind normele de organizare în ţară a acţiunilor de protocol.

Cu privire la aceste norme, instanţa de fond a constatat următoarele: O.U.G. nr. 74/2005 (nu 744/2005, cum s-a menţionat în rechizitoriu), cuprinde normele de înfiinţare ale Autorităţii Naţionale pentru reglementarea şi monitorizarea achiziţiilor publice, neprăvăzând vreo obligaţie pentru autorităţile contractante; O.U.G. nr. 30/2006 priveşte desemnarea Ministerului Finanţelor Publice ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil pentru îndeplinirea funcţiei de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidenţa legislaţiei privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Pentru autorităţile contractante, prin această ordonanţă, nu au fost instituite decât obligaţii de a pune la dispoziţie Ministerului Finanţelor Publice documentaţia de atribuire/documentaţia descriptivă, copii ale documentelor întocmite în timpul derulării procedurii de atribuire, de a informa asupra calendarului de derulare a procesului de evaluare a candidaturilor/ofertelor şi asupra oricăror modificări aduse calendarului de derulare a procesului de evaluare, de a pune la dispoziţie Raportul procedurii de atribuire, înainte de a fi aprobat de către conducătorul autorităţii contractante, în vederea asigurării scopului preventiv al funcţiei de verificare, de a pune la dispoziţie Raportul procedurii de atribuire aprobat de către conducătorul autorităţii contractante şi punctul de vedere al autorităţii contractante cu privire la aspectele de neconformitate consemnate de către observatorii desemnaţi care nu au fost remediate.

S-a reţinut că în speţă, inculpatei nu i se impută nerespectarea vreunei astfel de obligaţii.

Art. 3 lit. ş) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 2 din O.G. nr. 119/1999 şi art. 3 din O.G. nr. 119/1999, fac parte din capitolul I al fiecăruia dintre actele normative respective, capitol intitulat:

"Dispoziţii generale". Or, aşa cum s-a arătat şi mai sus, potrivit art. 52 din Legea nr. 24/2000, dispoziţiile generale cuprind prevederi care orientează întreaga reglementare, determină obiectul şi principiile acesteia. Ele se grupează în primul capitol şi nu se reiau în restul reglementării, în afară de cazul în care sunt strict necesare pentru înţelegerea unor dispoziţii cu care formează un tot unitar, iar potrivit art. 53 alin. (1) din aceeaşi lege, dispoziţiile de fond sunt cele care cuprind reglementarea propriu-zisă a relaţiilor sociale ce fac obiectul actului normativ.

Prin urmare, s-a constatat că pentru a se reţine încălcarea vreunei dispoziţii legale, care să atragă vreo sancţiune, este necesar ca o astfel de încălcare să fie cuprinsă în dispoziţiile de fond, nu în dispoziţiile generale.

Decretul nr. 209/1976 priveşte operaţiunile de casă ale unităţilor (efectuarea încasărilor şi plăţilor în numerar).

În speţă, inculpatei nu i se impută nerespectarea vreunei astfel de obligaţii, ci numai împrejurarea că a achiziţionat produse la preţuri supraevaluate, acuzaţie care nu are nici o legătură cu sfera reglementată de acest decret.

Legea nr. 672/2002 reglementează organizarea şi exercitarea auditului public intern în entităţile publice, iar inculpatei nu i se impută concret nerespectarea vreunei obligaţii privind organizarea şi exercitarea acestei activităţi, ci, aşa cum s-a arătat şi mai sus, numai împrejurarea că a achiziţionat produse la preţuri supraevaluate.

O.G. nr. 80/2001 cuprinde dispoziţii pentru normativele de cheltuieli ce privesc acţiunile de protocol şi dotarea cu autoturisme pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, iar inculpatei nu i se impută concret nerespectarea vreunei obligaţii privind aceste normative.

H.G. nr. 552/1991 cuprinde dispoziţii privind organizarea în ţară a acţiunilor de protocol şi a unor manifestări cu caracter cultural-ştiinţific, precum şi plafoanele de cheltuieli ocazionate de acestea, la instituţiile publice, iar inculpatei nu i se impută concret nerespectarea vreunei obligaţii privind astfel de acţiuni.

Ordinul nr. 155/2006, al Autorităţii Naţionale pentru reglementarea şi monitorizarea achiziţiilor publice, privind aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică; Ordinul nr. 1792/2002 al Ministerului Finanţelor Publice privind aprobarea normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 522/2003 şi Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, sunt acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară iar, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor şi a ordonanţelor Guvernului, cum sunt şi ordinele sus menţionate, se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

Conform prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului (art. 77 teza I) şi trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora (art. 78). Or, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 405 din data de 15 iunie 2016, a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În raport de cele arătate mai sus, având în vedere că parte din normele legale pretins încălcate, nu instituie vreo obligaţie concretă în sarcina autorităţii contractante în cazul achiziţiilor publice, parte nu au legătură cu acţiunile concrete imputate inculpatei, iar parte dintre acestea prevăd pentru încălcarea lor ca sancţiune doar amenda contravenţională, instanţa a constatat că fapta de abuz în serviciu, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., nu este prevăzută de legea penală şi, prin urmare, şi a dispus achitarea acesteia în baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., neanalizând celelalte trăsături ale infracţiunii, respectiv dacă fapta a fost săvârşită sau nu cu vinovăţie, dacă este sau nu justificată sau dacă este sau nu imputabilă persoanei care a săvârşit-o, fiind de prisos.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea şi a inculpatului B., care a fost trimis în judecată pentru complicitate la abuzul în serviciu pretins a fi săvârşit de către inculpata A..

Cu privire la latura civilă, având în vedere că unitatea administrativ teritorială (comuna Şimnicu de Sus-prin primar) nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanţa a lua act de această împrejurare. Nu a dispus ca acţiunea civilă să fie lăsată nesoluţionată, aşa cum prevede art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., atâta timp cât în cauză nu există o astfel de acţiune civilă exercitată de persoana vătămată.

Solicitarea DNA în sensul de a fi avută în vedere cererea Consiliului Local Şimnicu de Sus, prin care acesta s-a constituit parte civilă, nu poate fi primită atâta timp cât Consiliul Local Şimnicu de Sus, deşi iniţial, prin rechizitoriu, a figurat ca persoană vătămată în proces, ulterior, în faza camerei preliminare, s-a dispus introducerea şi citarea în cauză a Comunei Şimnicu de Sus-prin primar, ca persoană vătămată, consiliul local fiind scos din proces, ne mai având astfel calitate de parte în dosar.

În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 255 din C. proc. pen., neexistând acţiune civilă exercitată în cauză de către persoana vătămată, instanţa a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 158/P/2013 din data de 3.07.2017 a DNA- Serviciul Teritorial Craiova asupra autoturismului, marca x, serie şasiu x, proprietatea inculpatei A. şi va dispune restituirea către inculpata A. a acestui autoturism.

Cu privire la infracţiunea de luare de mită, imputată inculpatei A., instanţa a avut în vedere denunţul şi declaraţia inculpatului B., declaraţia martorului M., la urmărirea penală, declaraţia martorului M. în instanţă declaraţia martorului L. la urmărirea penală, declaraţia martorului L. în instanţă, declaraţia martorei J. la urmărirea penală, declaraţia martorei J. în instanţă, declaraţia martorului W. la urmărirea penală, declaraţia martorului W. în instanţă, declaraţia martorei X. la urmărirea penală, declaraţia şi suplimentul de declaraţie din faţa instanţei, al martorei X., declaraţia martorului I. la urmărirea penală, declaraţia martorului I. în instanţă.

Examinând denunţul şi declaraţiile martorilor arătaţi mai sus, instanţa a constatat că acestea sunt contradictorii şi, pe cale de consecinţă, nu pot fi considerate elocvente pentru constatarea cu certitudine a existenţei faptei de luare de mită imputată inculpatei.

Astfel, a reţinut că inculpatul B. la urmărirea penală a susţinut că în timp ce martorul I. a ieşit împreună cu martorul Y. din încăperea unde s-a servit masa, el a scos banii, i-a pus pe masă şi inculpata i-a luat şi i-a pus în geantă şi că astfel, de faţă, când s-au predat banii, au fost W., J. şi M., iar în instanţă prin declaraţia de la fila x, a arătat că de faţă, la predarea banilor, au fost W. şi J., nefiind menţionat martorul M.. Prezenţa martorului M. este, de altfel, negată şi de martora X., care a arătat că inculpata A. a venit singură, neînsoţită de nimeni şi astfel, în casă, erau inculpata, B., W. şi Y..

S-a apreciat că aspectul invocat atât de inculpatul B., cât şi de martorii I. şi J., cum că martorul I. a fost în casă cât timp s-a pregătit şi servit friptura şi că numai apoi a ieşit cu contabilul Y. în curte la toaletă şi la o ţigară, este contrazis de martora X., care a precizat atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei, că fostul său socru, I. se afla pe stradă unde era o întrunire a ţiganilor din Drăgăneşti Olt, nicidecum în casă.

De asemenea, s-a reţinut împrejurarea că J. ar fi servit masa cu ceilalţi şi ar fi fost prezentă la predarea banilor, relatată de inculpatul B. şi martorii I. şi J., este contrazisă de martora X., care a precizat atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei, că în casă, la masă, erau inculpata A., B., Y. şi W., precizând expres că fosta sa soacră, J., nu a servit masa cu cei indicaţi. De altfel, şi martorul W. la urmărirea penală, a arătat că la secvenţa de predare primire a banilor ar fi asistat B., A. şi şoferul (M.), deci nu şi J..

Pe de altă parte, deşi martora J., în declaraţia de la urmărirea penală, a declarat că, după servirea fripturii făcute la grătar, B. a scos din buzunar de la haina de piele un teanc de bancnote de 100 RON, pe care l-a aşezat pe masă, iar inculpata a luat această sumă şi a introdus-o în poşetă, în declaraţia din faţa instanţei, a afirmat că B. i-a dat banii inculpatei direct în mână şi înainte de a trece la masă cu toţii. Totodată, a mai arătat că friptura la grătar fusese făcută anterior venirii inculpatei, contrazicând astfel declaraţiile celorlalţi martori care au arătat că acea friptură ar fi fost făcută la rugămintea inculpatului B..

A mai reţinut instanţa de fond că martorul W. la urmărirea penală, a declarat că după ce I. a părăsit încăperea, a observat momentul în care B. a scos, din haina ce o purta, o sumă de bani, pe care i-a înmânat-o inculpatei şi aceasta a luat banii şi i-a introdus în geantă. La această secvenţă de predare primire a banilor ar fi asistat B., A. şi şoferul (M.), iar, în instanţă, contrar celor arătate, a menţionat că B. a scos o sumă de bani din sacou (deci nu din haina de piele, menţionată de inculpat şi ceilalţi martori), din buzunarul de la piept, a pus-o pe masă, iar inculpata a luat-o şi a băgat-o în geantă şi că în acel moment au fost prezenţi J., Y. şi M. şi totodată, că banii s-ar fi dat înainte de a se servi masa. Acest martor în declaraţia din faţa instanţei, a mai precizat că martorul L. ar fi servit masa cu ceilalţi, contrar declaraţiilor celorlalţi martori şi chiar a martorului L., care au arătat că acest din urmă martor, L., n-ar fi fost în domiciliu.

Martorul W., în declaraţia din faţa instanţei mai arată că el s-a ocupat să facă friptura la grătar şi cafeaua, ajutat şi de J.. În schimb, martora X. a susţinut că ea este cea s-a ocupat de friptura la grătar şi de prepararea cafelei, ajutată de nora sa Z. şi cumnata sa AA., dar şi de alte fete din curte, neajutând-o nici un bărbat.

Instanţa de fond a mai reţinut că din declaraţia aceleiaşi martore, X., de la urmărirea penală, a rezultat că acest eveniment ar fi avut loc în anul 2011 sau ulterior acestui an (nu în anul 2009, cum susţine denunţătorul), atâta timp cât aceasta, deşi nu a menţionat expres data, a arătat anumite date exacte cu privire la alte aspecte care conduc la concluzia că evenimentul legat de venirea inculpatei la domiciliul socrilor săi, a avut loc în anul 2011 sau ulterior, în nici un caz în anul 2009.

De altfel, s-a reţinut că şi din declaraţia martorului W. din faţa instanţei, rezultă o altă dată decât cea menţionată în denunţ.

Astfel, deşi inculpatul B. a afirmat că banii au fost daţi înainte de încheierea vreunui contract şi livrarea vreunui bun, martorul W. în declaraţia din faţa instanţei spune că l-a ajutat pe B. la mai multe transporturi pentru Primăria Şimnicu de Sus, uneori încărca descărca marfa, alteori mai şi conducea dubiţa şi că aceste transporturi au fost efectuate înainte de a fi daţi acei bani inculpatei A..

Chiar dacă toate aceste contradicţii, arătate mai sus, pot fi puse pe seama timpului îndelungat scurs, s-a precizat că trebuie totuşi interpretate în favoarea inculpatei, care beneficiază legal de prezumţia de nevinovăţie. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, cele relatate de cei doi martori, X. şi W., cu privire la momentul venirii inculpatei în domiciliul lui I., confirmă de fapt varianta inculpatei, prezentată în declaraţia de suspect, în care arată că a mers la domiciliul martorilor I. şi J. în anul 2010 la invitaţia acestora (nu în anul 2009, cum se susţine în acuzare).

S-a apreciat că această variantă a inculpatei, însă numai cu privire la momentul şi la persoanele care ar fi invitat-o să meargă la domiciliul martorilor I. şi J., este confirmată, de altfel, şi de martorul M., în declaraţia de la urmărirea penală .

Instanţa de fond a considerat că, chiar dacă inculpata nu a avut o poziţie constantă, în sensul că în declaraţia din faţa instanţei nu a mai susţinut această variantă, declarând că nu a mers niciodată la Drăgăneşti Olt la domiciliului numiţilor I. şi J. sau al altor persoane, în favoarea inculpatei există prezumţia legală de nevinovăţie, răsturnarea acesteia urmând să fie făcută, potrivit art. 99 C. proc. pen., în principal, prin probele strânse de acuzare, iar nu prin declaraţiile acuzatei, acesteia neputându-i-se imputa modul cum înţelege să-şi facă apărarea. Prezumţia de nevinovăţie, în legătură cu regimul probator, trebuie înţeleasă ca o regulă de reglementare a sarcinii probaţiunii, ca o reală garanţie împotriva erorilor judiciare.

Dintr-o asemenea perspectivă, s-a apreciat că se impune ca organul de urmărire penală, pentru a trage concluzii cu privire la existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului, să strângă probele din care să-şi poată forma convingerea că fapta există şi acesta este vinovat, iar instanţa de judecată să nu poată confirma vinovăţia inculpatului decât după ce a constatat cu certitudine, din probele administrate, că fapta există şi acesta este vinovat de comiterea acesteia. Ca o cerinţă a principiului prezumţiei de nevinovăţie, care nu poate fi răsturnată decât prin probe certe de vinovăţie, se înscrie şi regula, potrivit căreia îndoiala profită inculpatului (in dubio pro reo).

Or, s-a constatat că în prezenta cauză, probele administrate cu privire la existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatei sunt nesigure şi contradictorii, ceea ce creează o puternică şi raţională îndoială cu privire la veridicitatea acuzaţiei, împrejurare în care nu se poate trage altă concluzie în îndoială decât aceea afirmată de prezumţia de nevinovăţie. Această regulă operează pe deplin în speţa de faţă întrucât organul jurisdicţional nu a depus eforturile necesare pentru a ajunge la certitudine, îndoiala persistând, neexistând aşadar certitudine. Or, prezumţia de nevinovăţie nu poate fi înlăturată decât prin certitudinea dovedită a existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului.

Aşadar, s-a reţinut că dacă această certitudine nu există, prezumţia de nevinovăţie funcţionează şi este completată prin principiul că orice îndoială este în favoarea inculpatului, condamnarea inculpatului, potrivit art. 103 alin. (2) din C. proc. pen., putându-se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, ceea ce în speţa de faţă nu este cazul, acuzaţia nefiind dovedită.

Prin urmare, în raport de toate aceste consideraţii, instanţa de fond a constatat că nu poate fi reţinută în sarcina inculpatei A. fapta de luare de mită şi astfel, soluţia fiind achitarea acesteia în baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, s-a respins şi solicitarea din rechizitoriu privind confiscarea de la inculpata A. a sumei de 50.000 RON, pretins a fi fost dată cu titlu de mită inculpatei A. de către inculpatul B., iar în baza art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen., s-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare, inclusiv onorariile avocaţilor din oficiu, din faza urmăririi penale, a camerei preliminare şi a judecăţii.

Împotriva Sentinţei penale nr. 124 din data de 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, a formulat apelul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova privind pe inculpaţii A. şi B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2017, fiind stabilit primul termen de judecată aleatoriu la data de 3 noiembrie 2020.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, prin motivele de apel formulate a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale, hotărârea pronunţată de instanţa de fond fiind netemeinică întrucât, în mod greşit, instanţa de fond a procedat la achitarea inculpaţilor A. şi B..

Cu privire la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (20 acte materiale), prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. 1 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. imputată inculpatei A. şi a infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. 35 alin. (1) din C. pen., în final cu aplic art. 5 alin. (1) din C. pen. imputată inculpatului B., în mod greşit, instanţa a dispus achitarea celor doi inculpaţi, având în vedere Decizia nr. 405/2006 a Curţii Constituţionale, reţinându-se, în esenţă, că nu ar fi fost încălcate dispoziţii legale primare, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de către inculpata A..

Deşi instanţa de judecată a considerat că nu au fost încălcate dispoziţii legale primare, astfel cum au fost ele definite prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, aceste aspecte nu pot fi reţinute, atât în actul de sesizare, cât şi ulterior, fiind indicate în mod expres prevederile legale nesocotite de inculpată la încheierea şi derularea contactelor în cauză. Înainte de a fi indicate dispoziţiile legale încălcate raportat la fiecare contract în parte, parchetul, prin motivele de apel, a susţinut că un aspect neglijat de instanţa de judecată a fost cel referitor la împrejurările concrete în care aceste contracte au fost încheiate. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că, în realitate, primul contact între inculpata A. şi reprezentanţii societăţilor comerciale cu sediul în Drăgăneşti-Olt a avut loc în toamna anului 2009, când B., acţionar unic la S.C. D. S.R.L., s-a deplasat la Primăria Şimnicu de Sus şi a prezentat mai multe oferte de bunuri cu intenţia încheierii mai multor contracte de achiziţie directă. Primarul A. a încheiat spre finalul anului 2009, mai multe contracte cu S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., la preţurile avansate de aceste societăţi şi a dispus ordonanţarea la plată a acestora, în contextul în care, în realitate, achiziţiile nu se justificau în niciun fel. Întrucât nu au existat fonduri în vederea efectuării plăţilor în baza documentelor justificative emise de societăţile comerciale mai sus menţionate, acestea, prin administratori, s-au îndreptat împotriva Primăriei Şimnicu de Sus şi au solicitat în instanţă obligarea la plată a Unităţii Administrativ Teritoriale, invocând contractele perfectate în anul 2009 şi clauzele acestora.

Având în vedere că inculpata A., primise, în cursul anului 2009, cu titlu de mită, suma de 50.000 RON de la inculpatul B., aceasta, a atribuit, derulat şi ordonanţat la plată, cu încălcarea legii, următoarele contracte de achiziţie publică, producând prin aceasta un prejudiciu în sumă totală de 298.836,03 RON în dauna UAT Şimnicu de Sus, respectiv Consiliului Local Şimnicu de Sus, sumă care reprezintă totodată un folos necuvenit obţinut pentru alţii: contractul de furnizare nr. x/15.03.2011 - furnizor S.C. C. S.R.L. valoare 61.250 RON (fără TVA) produse 35 buc. Bănci stradale tip " Cozia " din stejar artizanal, preţ unitar produs 1.750 RON (fără TVA), factura nr. x/4.04.2011 în valoare totală de 75.950 RON, documentul de plată OP nr. x/7.04.2011, contractul de furnizare nr. x/18.04.2011 furnizor S.C. C. S.R.L. valoare 23.840 RON (fără TVA), produse 5 buc. Pichete PSI şi 140 mi furtun PSI tip C preţ unitar produs 3.200 RON (fără TVA) respectiv 56 RON/ml (fără TVA), factura nr. x/22.04.2011 în valoare totală de 29.561,60 RON, documente de plată OP nr. x 19/28.04.2011 (10.000 RON), OP nr. x/29.04.2011 (5.000 RON), OP nr. x/2.05.2011 (10.000 RON), OP nr. x/3.05.2011 (4.561,60 RON) şi contractul de furnizare nr. x/24.06.2011 furnizor S.C. C. S.R.L., valoare 50.000 RON (fără TVA), produse 100 buc. tomberon gunoi cu capac, preţ unitar produs 500 RON (fără TVA), factura nr. x/4.07.2011 în valoare totală de 62.000 RON, documentul de plată OP nr. x/6.07.2011.

Deşi potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din Anexa la H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice, din O.U.G. nr. 34/2006, reprezentanţii UAT Şimnicu de Sus, în speţă, inculpata A., ar fi trebuit să interogheze baza de date din SEAP, care pune la dispoziţia autorităţilor contractante posibilitatea tehnică de a achiziţiona direct, prin intermediul unui catalog electronic, produse, servicii sau lucrări, a căror achiziţionare, intră sub incidenţa art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, scopul fiind acela de a identifica plaja de preţuri existente pe piaţă, şi în acest fel să se procedeze la o alegere corectă, care să asigure cheltuiala eficientă a fondurilor publice, această activitate nu s-a desfăşurat, întrucât primarul A., a acceptat, încheierea contractului/ordonanţarea la plată la preţuri supraevaluate, utilizând ineficient şi nejustificat fondurile publice.

Prin achiziţionarea de produse la preţuri supraevaluate, s-au încălcat dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare, art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (3), art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006 şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 republicată. De asemenea, cu încălcarea prevederilor art. 61 alin. (2) şi art. 63 alin. (1) lit. c), alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, care-i confereau funcţia de ordonator principal de credite şi obligaţia de a asigura punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local, inculpata A., primar al comunei Şimnicu de Sus, judeţul Dolj, a coordonat utilizarea în mod discreţionar a veniturilor U.A.T. Şimnicu de Sus, în interesul său personal şi al persoanelor apropiate acesteia, încălcând flagrant şi obligaţiile sale prev. de art. 20 alin. (1) lit. h) şi art. 22 din Legea nr. 273/2006. În calitate de autoritate executivă a administraţiei publice locale, conform prevederilor art. 23 şi art. 61 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul comunei Şimnicu de Sus, judeţul Dolj, inculpata A. a încălcat în totalitate prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în sensul denaturării scopului ordonanţei de urgenţă.

Cu privire la factura nr. x/FD (fără dată) emitent S.C. C. S.R.L. pentru "Lucrări de păşunat conform situaţiei anexă" în valoare de 45.247,60 RON, lucrările menţionate au fost recepţionate, în baza procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/9.05.2011 şi au fost achitate integral de UATC Şimnicu de Sus cu OP nr. x/24.05.2011. Întrucât şi din materialul probator a rezultat că lucrările în cauză nu au fost executate rezultă că, UATC Şimnicu de Sus a achitat necuvenit suma de 45.247,60 RON. Prin emiterea facturii x fără dată s-au încălcat prevederile art. 155 alin. (19) din Codul fiscal adoptat prin Legea nr. 571/2003, fiind încălcate prevederile art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (3) şi art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006 şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

Relativ la contractul de furnizare nr. x/20.09.2011, furnizor S.C. E. S.R.L., valoare 23.300 RON (fără TVA), produse 14 buc. coş gunoi din fibră de sticlă cu suport metalic, preţ unitar produs 1.450 RON (fără TVA), factura nr. x/20.10.2011 în valoare totală de 25.172 RON - documentul de plată OP nr. x/31.10.2011 şi contractul de furnizare nr. x/23.09.2011, furnizor S.C. D. S.R.L. valoare 55.000 RON (fără TVA), produse 50 buc. coş cu suport din ţeava şi fibră sticlă, preţ unitar produs 1.100 RON (fără TVA), factura nr. x/3.10.2011 în valoare totală de 68.200 RON, documentul de plată OP nr. x/24.10.2011. Deşi potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din Anexa la H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice, din O.U.G. nr. 34/2006, reprezentanţii UAT Şimnicu de Sus, în speţă, inculpata A., ar fi trebuit să interogheze baza de date din SEAP, care pune la dispoziţia autorităţilor contractante posibilitatea tehnică de a achiziţiona direct, prin intermediul unui catalog electronic, produse, servicii sau lucrări, a căror achiziţionare, intră sub incidenţa art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, scopul fiind acela de a identifica plaja de preţuri existente pe piaţă, şi în acest fel să se procedeze la o alegere corectă, care să asigure cheltuiala eficientă a fondurilor publice, această activitate nu s-a desfăşurat, întrucât primarul A., a acceptat, încheierea contractului/ordonanţarea la plată la preţuri supraevaluate, utilizând ineficient şi nejustificat fondurile publice.

Prin achiziţionarea de produse la preţuri supraevaluate, s-au încălcat dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare, art. 14 alin. (3), art. 20 alin. (1) lit. h), art. 22, art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (3), art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006 şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 republicată.

În calitate de autoritate executivă a administraţiei publice locale, conform prevederilor art. 23 şi 61 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul comunei Şimnicu de Sus, judeţul Dolj, inculpata A. a încălcat în totalitate prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în sensul denaturării scopului ordonanţei de urgenţă, astfel cum este prev. la art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) privind asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică şi asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante, dispunând plata, fără respectarea prevederilor legale, fără emiterea unei Hotărâri de Consiliul Local prin care să se aprobe realizarea achiziţiei, prevederi bugetare distincte cu privire la achiziţie/programul de achiziţii, contract - angajament legal din care să rezulte achiziţia de bunuri, servicii sau lucrări în interesul U.A.T.C. Şimnicu de Sus, procese-verbale sau note de recepţie şi note contabile de înregistrare şi legal întemeiate, care să confirme executarea prestaţiilor de către persoanele juridice agreate.

De asemenea, factura nr. x/25.05.2010, emitent S.C. F. S.R.L. pentru " Lucrări pentru păşunat executate conform devizului" anexat în valoare de 29.986,81 RON, lucrările menţionate au fost achitate integral de UATC Şimnicu de Sus, cu OP nr. x/28.06.2010, fără existenţa unui document care să confirme execuţia acestora, întrucât şi din materialul probator a rezultat că lucrările în cauză nu au fost executate, rezultă că UATC Şimnicu de Sus a achitat necuvenit suma de 29.986,81 RON, fiind încălcate prevederile art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (3) şi art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006 şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

Din documentele puse la dispoziţie a rezultat că Unitatea Administrativ Teritorială Comuna (UATC) Şimnicu de Sus a achiziţionat de la SCAC - DC S.R.L., în perioada 2011 - 2012, servicii de calculaţie a costurilor (13 contracte) după cum urmează: Contractul de prestări servicii nr. 5/27.01.2011 - devizele şi anexele pentru lucrări de "Decolmatare canale colectare ape pluviale sat Mileşti Izlaz şi sat Deleni" Contractul de prestări servicii nr. x/21.03.2011 - devizele şi anexele pentru lucrări de "Fertilizare, împrăştiere azot, comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. x/10.05.2011 - devizele, situaţiile şi anexele pentru lucrări de "Decolmatare canale colectare ape pluviale sat Duţuleşti, sat Mileşti şi sat Lesile " Contractul de prestări servicii nr. x/22.06.2011 - devizul, situaţiile şi anexele pentru lucrări "Cişmea publică sat Mileşti" Contractul de prestări servicii nr. x/31.08.2011 - devizul, situaţiile şi anexele pentru lucrări "Decolmatări sat Deleni" Contractul de prestări servicii nr. x/18.11.2011 -devizul, situaţiile şi anexele pentru "Lucrări reabilitare Cămin Cultural Floreşti" Contractul de prestări servicii nr. x/7.12.2011 - devizul, situaţiile şi anexele pentru "Reparaţii cişmea Albeşti" Contractul de prestări servicii nr. x/20.02.2012 - devizele şi anexele pentru lucrări de "Deszăpezire comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. x/20.04.2012 - devizele şi anexele pentru lucrări de "Defrişare în suprafaţă de 4 ha, comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. x/20.04.2012 - devizele şi anexele pentru "Lucrări de fertilizare teren, comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. x/20.06.2012 - devizele şi anexele pentru "Lucrări decolmatări, sat Floreşti comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. x/2.10.2012 - devizele şi anexele pentru "Situaţie de lucrări întreţinere păşune comuna Şimnicu de Sus" Contractul de prestări servicii nr. FN/FD (fără număr/fără dată) -caietele de sarcini pentru "Lucrări de reparaţii cişmea Albeşti", "Lucrări de reparaţii cişmea Şimnic" şi "Lucrări de reparaţii cişmea Floreşti".

În lipsa oricăror prevederi contractuale care să prevadă contrariul, rezultă că obligaţia de a întocmi situaţiile de lucrări în funcţie de care se calculează valoarea facturii revenea în exclusivitate executantului. În concluzie, UATC Şimnicu de Sus a angajat şi decontat nejustificat cheltuieli suplimentare în sumă totală de 21.610 RON, reprezentând servicii de calculaţie lucrări, în condiţiile în care emiterea facturilor (pe baza acestor calculaţii) revenea în exclusivitate executantului S.C. G. S.R.L.. În aceste condiţii, s-au încălcat prevederile art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (3) şi art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006 şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

În ceea ce priveşte aceste 13 contracte, s-a susţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora autoritatea contractantă are, totodată, dreptul de a achiziţiona servicii de consultanţă, conform prevederilor ordonanţei de urgenţă, în scopul elaborării documentaţiei de atribuire şi/sau aplicării procedurii de atribuire, în speţă, fiind vorba de achiziţionarea unor servicii de calculaţie/contabilitate şi în niciun caz despre servicii de consultanţă în vederea elaborării documentaţiei de atribuire sau aplicării procedurii de atribuire.

În opinia acuzării, atât în cursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpata A. a negat faptul că şi-ar fi îndeplinit cu încălcarea legii atribuţiile de serviciu şi ar fi cauzat astfel prejudicii persoanei vătămate. Parchetul a susţinut că poziţia procesuală a inculpatei este infirmată de materialul probator administrat în cauză, din care rezultă că inculpata a coordonat utilizarea în mod discreţionar a veniturilor UAT Şimnicu de Sus, în interesul său personal şi al altora, încălcând flagrant obligaţiile ce îi incumbau din poziţia de primar, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 215/2001 şi Legii nr. 273/2006.

Probele testimoniale administrate au relevat faptul că inculpata era cea care hotăra ce achiziţii să fie efectuate, implicând în aceste activităţi persoana care coordona structura de contabilitate a Primăriei comunei Şimnicu de Sus, deşi aceasta avea organizat un compartiment de achiziţii publice, al cărui personal avea atribuţii în derularea procedurilor de achiziţii publice prin fişele posturilor, ajungându-se la situaţia absurdă ca personalul compartimentului de achiziţii publice sa-şi însuşească notele justificative întocmite de contabila primăriei, din dispoziţia fostului primar A., în cea mai mare parte ulterior efectuării achiziţiilor. În cazul achiziţiilor ce fac obiectul cauzei, recepţia bunurilor, lucrărilor sau serviciilor a fost pur formală, persoanele desemnate să facă parte din comisiile de recepţie semnând procesele-verbale de recepţie, din dispoziţia fostului primar A., fără să fi observat bunurile, lucrările sau serviciile recepţionate.

Faptul că inculpata A. nu a respectat dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în dauna autorităţii publice locale, ale cărei venituri le-a cheltuit discreţionar, concomitent fiind obţinute foloase necuvenite de către beneficiarii contractelor.

În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei, în sensul că a luat act că persoana vătămată Primăria comunei Şimnicu de Sus prin primar, nu se constituie parte civilă în procesul penal, parchetul a apreciat că este, de asemenea eronată, având în vedere că prin Hotărârea nr. 57/19.12.2016 a Consiliului Local al comunei Şimnicu de Sus s-a aprobat constituirea ca parte civilă în procesul penal a UAT Şimnicu de Sus cu suma de 298.836,03 RON, ulterior, fără a exista o hotărâre a consiliului local, primarul comunei Şimnicu de Sus, judeţul Dolj, organ executiv, numitul M., a comunicat instanţei că Primăria comunei Şimnicu de Sus nu se constituie parte civilă în procesul penal, această adresă nefiind suficientă pentru a se respinge acţiunea civilă în prezenta cauză, fiind simpla voinţa a primarului (fiind nesocotite dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală şi O.U.G. nr. 57/2019 privind codul administrativ), fapt ce a avut ca urmare naşterea unei reacţii în comunitatea locală.

Cu privire la infracţiunea de luare de mită, imputată inculpatei A., s-a susţinut că instanţa de judecată, în mod greşit, a dispus achitarea inculpatei reţinând, eronat, existenţa unor contradicţii în declaraţiile martorilor audiaţi în prezenta cauză. După primirea sumei de 50.000 RON cu titlu de mită de către inculpata A., în calitate de primar al com. Şimnicu de Sus, jud. Dolj, aceasta a încheiat spre finalul anului 2009, mai multe contracte cu S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., la preţurile avansate de aceste societăţi şi a dispus ordonanţarea la plată a acestora, în contextul în care, în realitate, achiziţiile nu se justificau în niciun fel şi unele bunuri nu fuseseră recepţionate. Întrucât nu au existat fonduri în vederea efectuării plăţilor în baza documentelor justificative emise de societăţile comerciale mai sus menţionate, acestea, prin administratori, s-au îndreptat împotriva Primăriei Şimnicu de Sus şi au solicitat în instanţă obligarea la plată a Unităţii Administrativ Teritoriale, invocând 23 contractele perfectate în anul 2009 şi clauzele acestora.

Prezenţa inculpatei la locuinţa martorului I. în toamna anului 2009 şi primirea cu acea ocazie a sumei de 50.000 RON de la inculpatul B. este dovedită prin declaraţiile inculpatului B. şi ale martorilor J., W., I., L., X., M. şi chiar prin declaraţia inculpatei dată în faza de urmărire penală, când aceasta a recunoscut că s-a deplasat împreună cu martorul M. la locuinţa lui I. din localitatea Drăgăneşti Olt, dar a negat primirea banilor, scopul declarat al deplasării fiind cel al purtării unor discuţii legate de încheierea unor contracte de achiziţie publică, discuţie la care, potrivit depoziţiei inculpatei, ar fi trebuit să participe şi consilierul judeţean V., aspect negat de acesta din urmă.

În opinia parchetului, aşa-zisele contradicţii ale declaraţiilor martorilor avute în vedere de instanţa de judecată la adoptarea soluţiei de achitare, nu sunt de substanţă, nefiind menite să ridice vreun dubiu cu privire la comiterea faptei de luare de mită de către inculpata A., fapta care de altfel a fost recunoscută şi însuşită de inculpatul B.. De altfel, instanţa de judecată a omis să aibă în vedere şi raportul de constatare criminalistică nr. x/21.06.2017 din care rezultă interpretarea diagramelor poligraf ce a evidenţiat că răspunsurile inculpatului B. nu au provocat manifestări specifice comportamentului simulat.

În cursul judecăţii, inculpata a revenit asupra declaraţiei date la urmărire penală şi a negat deplasarea la locuinţa martorului I., atitudinea inculpatei fiind imediat adoptată şi de martorul M., actualul primar al comunei, cu privire la care Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în vederea efectuării de cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, până în prezent nefiind adoptată o soluţie în cauză.

Avându-se în vedere relaţia apropiată dintre inculpata A. şi martorul M., inculpata fiind cea care l-a propulsat pe martor atât în funcţiile de conducere pe care le-a deţinut în ultimii 10 ani, dar şi în funcţia pe care o deţine în prezent, aceea de primar al comunei Şimnicu de Sus, fiind evidente contradicţiile dintre propriile declaraţii date de martor pe parcursul procesului penal, influenţarea declaraţiei martorului de către inculpată, precum şi împrejurarea că declaraţia dată în faţa instanţei nu se coroborează cu celelalte probe administrate, se impunea ca instanţa să cenzureze declaraţia acestuia ca fiind subiectivă. Scopul declarat de inculpată pentru efectuarea deplasării la Drăgăneşti Olt nu se susţine, detaliile privind încheierea unor contracte de achiziţie publică în condiţii legale putând fi cel mai bine convenite la sediul primăriei, unde beneficia şi de suportul aparatului propriu de specialitate.

Având în vedere împrejurările concrete în care s-au realizat achiziţiile din anul 2009 de la S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. F. S.R.L., respectiv inexistenţa prevederilor bugetare pentru acele achiziţii, preţurile nejustificat de mari, devine clar că scopul deplasării inculpatei la locuinţa martorului I. în toamna anului 2009 a fost acela de a primi mita, astfel cum au susţinut constant persoanele care s-au aflat în locuinţă în ziua respectivă. Buna credinţă a acestora şi sinceritatea declaraţiilor lor nu poate fi pusă la îndoială pentru motivul că, la mai bine de 10 ani de la comiterea faptei, martorii nu mai pot face relatări exacte şi care să se coroboreze între ele asupra unor amănunte din desfăşurarea evenimentului, esenţa declaraţiilor martorilor oculari cu privire la faptul că inculpata A. a primit de la inculpatul B. suma de 50.000 RON pentru a accepta să încheie contractele nelegale, desfiinţate ulterior de instanţele de judecată, neputând fi infirmată.

În concluzie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, prin motivele de apel formulate a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale, în mod greşit, instanţa de fond a procedat la achitarea inculpaţilor A. şi B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2017, fiind stabilit primul termen de judecată aleatoriu la data de 3 noiembrie 2020.

La termenul de judecată din 3 noiembrie 2020, având în vedere cererea de amânare formulată de intimatul inculpat B., în vederea angajării unui apărător ales şi a pregătirii apărării, s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 19 ianuarie 2021.

La termenul de judecată din 19 ianuarie 2021, Înalta Curte a luat act de poziţia procesuală a intimaţilor inculpaţi A. şi B. şi a constatat că aceştia se prevalează de dreptul la tăcere, cu menţiunea pe care au făcut-o, în sensul că în funcţie de evoluţia cercetării judecătoreşti în apel vor putea da declaraţie, fiind dreptul acestora de a da declaraţie în faţa instanţei de apel.

În ceea ce priveşte proba testimonială solicitată de Ministerul Public constând în audierea martorilor J., W., I., L., X. şi M. prin raportare la teza probatorie invocată, în temeiul art. art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte, a apreciat ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă pentru cunoaşterea împrejurărilor necesare justei soluţionări a cauzei. Astfel, a admis proba testimonială solicitată de reprezentantul Ministerului Public şi a încuviinţat audierea martorilor J., W., I., L., X. şi M. şi în vederea continuării cercetării judecătoreşti în raport de dispoziţiile art. 376 rap. 420 alin. (4) din C. proc. pen. s-a acordat termen de judecată la data de 2 martie 2021.

La termenul de judecată din 2 martie 2021, în vederea continuării cercetării judecătoreşti, s-a dispus amânarea cauzei şi acordarea unui termen de judecată în data de 30 martie 2021, pentru când s-a emis mandat de aducere pe numele martorei J., iar pentru martorul W. s-a dispus efectuarea de verificări în sistemul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. La acelaşi termen de judecată, cu privire la cererea de probe formulată de Ministerul Public, prin care s-a solicitat audierea inculpatului B. în calitate de martor - teza probatorie ar viza aspecte ce ţin de faptul că acesta, la data de 25.05.2016, a formulat denunţul împotriva inculpatei A. sub aspectul comiterii, de către aceasta din urmă, a infracţiunii de luare de mită, Înalta Curte a constatat că este nefondată, având în vedere dispoziţiile art. 115 alin. (1) din C. proc. pen., "Orice persoană poate fi citată şi audiată în calitate de martor, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali". Or, în prezenta cauză, B. având calitatea de parte, inculpat, s-a constatat că sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile procedurale citate în alineatul anterior, fiind o incompatibilitate între calitatea de martor (participant) şi cea de inculpat (parte), astfel că, s-a respins solicitarea formulată de reprezentantul Ministerului Public, privind audierea inculpatului B. în calitate de martor.

La termenul de judecată din 30 martie 2021, Înalta Curte a procedat la audierea martorilor J. şi W. şi în vederea continuării cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor ce au fost încuviinţaţi de instanţă prin încheierea din 19 ianuarie 2021, s-a dispus amânarea cauzei şi acordarea unui termen de judecată în data de 13 aprilie 2021, pentru când s-a dispus citarea martorilor I., L., X. şi M..

La termenul de judecată din 13 aprilie 2021, a fost audiat martorul I. şi în vederea continuării cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor ce au fost încuviinţaţi de instanţă, s-a dispus amânarea cauzei şi acordarea unui termen de judecată în data de 27 aprilie 2021, pentru când au fost citaţi martorii L., X. şi M..

La termenul de judecată din 27 aprilie 2021, Înalta Curte a procedat la audierea martorilor L. şi M. şi în vederea audierii martorei X., s-a dispus amânarea cauzei la data de 8 iunie 2021, când având în vedere cererea formulată de apărătorul ales al intimatului inculpat B. prin care a solicitat strigarea cauzei după ora 14:00 şi constatând imposibilitatea încuviinţării acestei din motivele obiective ce ţin de desfăşurarea şedinţei de judecată, respectiv faptul că la ora 13:00 fiind strigată o cauză, în care există o cerere de asistenţă judiciară către autorităţile judiciare din Spania, care implică videoconferinţă, în vederea audierii martorei X., s-a dispus amânarea cauzei şi acordarea unui termen de judecată la data de 7 septembrie 2021. Faţă de lipsa acesteia, s-a dispus amânarea cauzei la data de 19 octombrie 2021, când s-a procedat la audierea martorei X..

Examinând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 124 din data de 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpaţii A. şi B., constată următoarele:

Ansamblul circumstanţelor obiective în care au fost comise faptele deduse judecăţii a fost corect reţinut de către instanţa de fond, în urma unei analize judicioase a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

În susţinerea apelului, cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, în esenţă, parchetul a formulat critici în sensul că prin încheierea contractelor nr. x/15.03.2011, nr. y/18.04.2011, nr. z/24.06.2011, factura nr. x nedată, contractele nr. x/20.09.2011 şi nr. y/23.09.2011, factura nr. x/15.05.2021, precum şi cele 13 contracte din perioada 2011 - 2012 au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (3) din Anexa la Hotărârea de Guvern nr. 1660/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice, prevederile art. 19, art. 2 alin. (2) lit. f) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (2) din Hotărârea de Guvern nr. 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare, art. 14 alin. (3), art. 20 alin. (1) lit. h), art. 22, art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (3), art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006 şi art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 republicată, art. 23 şi art. 61 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, precum şi totalitate prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Se observă că motivele formulate de procuror vizează, în mod exclusiv, argumentarea juridică a soluţiei de achitare dispuse faţă de intimaţii inculpaţi A. şi B..

În Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 517 din 8.07.2016 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Astfel, instanţa de contencios constituţional a restrâns în mod substanţial câmpul de aplicare a normelor ce incriminează abuzul în serviciu, stabilind, în considerentele Deciziei nr. 405 din 15.06.2016, că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, respectiv legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, fiind, astfel, excluse din sfera actelor abuzive, în înţelesul legii penale, acele comportamente ale funcţionarului public care sunt interzise prin alte acte normative.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară ... ajungându-se, astfel, ca latura obiectivă a abuzului în serviciu să fie configurată atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat (în cazul fişei postului), lucru inacceptabil în sistemul juridic de drept penal."

Instanţa constituţională a concluzionat că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar (respectiv Parlamentul, prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, sau Guvernul, prin emiterea ordonanţelor sau ordonanţelor de urgenţă, în baza delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie) să poată stabili conduita pe care destinatarii legii sunt obligaţi să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale, astfel încât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii".

Aşadar, orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a nesocotit îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea respectivelor atribuţii a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită de Curtea Constituţională în cuprinsul deciziilor nr. 405 din 15.06.2016 şi nr. 392 din 6.06.2017.

La paragrafele 51; 53 - 56; 60 - 61; 64 ale Deciziei nr. 405/2016, Curtea Constituţională a adus clarificări asupra sintagmei supuse examinării şi anume:

- pct. 51 Curtea reţine că, deşi cele două standarde coexistă, standardul subiectiv nu poate exceda standardului obiectiv, în analiza modalităţii de executare a unei atribuţii de serviciu acesta din urmă fiind prioritar. Totodată, Curtea reţine că, întrucât standardul obiectiv este determinat şi circumscris prescripţiei normative, reglementarea atribuţiilor de serviciu şi a modalităţii de exercitare a acestora determină sfera de cuprindere a acestui standard. Acesta nu poate, fără a încălca principiul previzibilităţii, să aibă o sferă de cuprindere mai largă decât prescripţia normativă în domeniu. Pe cale de consecinţă, unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripţii implicite, nedeterminabile la nivel normativ. Mai mult, Curtea reţine că, chiar dacă anumite acţiuni, ce însoţesc exercitarea unei atribuţii de serviciu, se pot baza pe o anumită uzanţă/cutumă, aceasta nu se poate circumscrie, fără încălcarea principiului legalităţii incriminării, standardului obiectiv ce trebuie avut în vedere în determinarea faptei penale;

- pct. 53 Având în vedere specificul dreptului penal, Curtea apreciază că, deşi propriu folosirii în alte domenii, termenul "defectuos" nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a circumscris existenţa acestui element al conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu de îndeplinirea anumitor criterii. Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a operat o circumstanţiere expresă în sensul precizării elementelor faţă de care defectuozitatea trebuie analizată. Curtea observă că doctrina a apreciat că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" se înţelege îndeplinirea făcută altfel decât se cuvenea să fie efectuată, defectuozitatea în îndeplinire putând privi conţinutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condiţiile de efectuare etc. Totodată, Curtea observă că jurisprudenţa a receptat cele reliefate în doctrină, fără a stabili însă criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea defectuozităţii îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, aceasta rezumându-se, în general, la arăta că subiecţii activi ai infracţiunii au îndeplinit în mod defectuos atribuţii de serviciu, fie prin raportare la dispoziţiile legii, fie prin raportare la menţiuni regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare, coduri deontologice sau fişe ale postului;

- pct. 54. Astfel, Curtea constată că termenul "defectuos" nu este definit în C. pen. şi nici nu este precizat elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestuia. Această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei "îndeplineşte în mod defectuos" din cadrul dispoziţiilor criticate creează premisa aplicării acesteia ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare;

- pct. 55. Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că persoana care are calitatea de funcţionar în sensul legii penale trebuie să poată determina, fără echivoc, care este comportamentul ce poate avea semnificaţie penală, Curtea constată că sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii". Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor penale criticate cu dispoziţiile constituţionale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 48). De altfel, Curtea reţine că art. 19 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei,adoptată la New York, menţionează expres că, pentru a exista infracţiunea de "abuz de funcţii", agentul public trebuie să îndeplinească ori să se abţină să îndeplinească, în exerciţiul funcţiilor sale, un act cu încălcarea legii;

- pct. 56. Totodată, Curtea apreciază că raportarea la prescripţia normativă trebuie realizată şi în ipoteza analizei neîndeplinirii unui act, cu atât mai mult cu cât, în domeniul penal, o inacţiune dobândeşte semnificaţie ilicită doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese care obligă la un anumit comportament într-o situaţie determinată;

- pct. 60. Curtea observă că practica judiciară s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 246 şi 248 din C. pen. din 1969, precum şi pe cele ale art. 297 din C. pen., care folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte această infracţiune. Chiar dacă, din punct de vedere practic, o astfel de enumerare limitativă nu este posibilă prin dispoziţiile care incriminează abuzul în serviciu, având în vedere consecinţa pe care reglementarea unei atribuţii de serviciu o are în materia incriminării penale a acestei fapte, Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă;

- pct. 61. Curtea reţine că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în sistemul continental, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, aşa încât înţelesul unei norme să poată fi clarificat pe această cale, deoarece, într-un asemenea caz, judecătorul ar deveni legiuitor (Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016, paragraful 16);

- pct. 64. Curtea constată că în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuţii de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situaţia ca în cazul infracţiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat. În cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal. Curtea reţine că, deşi legislaţia primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor şi a ordonanţelor Guvernului se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă;

- pct. 65. În concluzie, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale. Pentru aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe, altele decât Parlament - prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie -, sau Guvern - prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Forţa obligatorie ce însoţeşte deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care acestea se sprijină, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor instanţei de contencios constituţional fiind general obligatorii şi impunându-se cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept. (exemplu: Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010; Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011; Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012; Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014).

Curtea Constituţională a statuat în mod expres şi obligativitatea deciziilor interpretative: "indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare" (Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011; în acelaşi sens, paragraful 55 din Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014).

Având în vedere dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie, conform cărora dispoziţiile legale constatate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, precum şi faptul că Decizia nr. 405/2016 este una interpretativă şi priveşte conţinutul unei norme de incriminare, iar până la acest moment, nici Parlamentul şi nici Guvernul nu au pus dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen. în acord cu prevederile Constituţiei, se constată că norma de incriminare analizată a rămas în fondul legislativ activ exclusiv în forma rezultată din interpretarea efectuată de instanţa de contencios constituţional.

Conform art. 77 - art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4), iar ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.

Pornind de la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 mai sus redate, conform cărora "unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripţii implicite, nedeterminabile la nivel normativ", cât şi faptul că pentru orice acţiune/inacţiune prin care se încalcă atribuţii de serviciu de către funcţionarii publici, altele decât cele care pot fi circumscrise ilicitului penal, legiuitorul a reglementat o răspundere juridică extrapenală, este interzis ca, pe cale de interpretare, să se adauge la lege prin reţinerea unor acte/activităţi cu o sferă de cuprindere mai largă decât incriminarea în vigoare.

Din analiza textelor de lege pretins a fi încălcate prin prisma considerentelor deciziei Curţii Constituţionale se constată că, în cauză, în ceea ce priveşte normele pretins a fi încălcate o parte dintre acestea nu instituie nicio obligaţie concretă în cazul achiziţiilor publice în sarcina inculpatei A., o parte nu au legătură cu acţiunile concrete imputate acesteia, iar pentru o altă parte dintre acestea este prevăzută sancţiunea amenzii contravenţionale. În asemenea situaţii, alte forme de răspundere asigură restabilirea ordinii juridice şi repararea pagubelor cauzate prin actul de serviciu neregulat îndeplinit. Legislaţia în vigoare nu incriminează rezolvarea/soluţia greşit dată în interpretarea şi aplicarea legii de către funcţionarii publici, iar faptul că, uneori, legea poate fi interpretată în moduri diferite, ţine de esenţa activităţii de interpretare şi aplicare în concret a legii.

Astfel, în ceea ce priveşte critica parchetului în sensul încălcării dispoziţiilor art. 14 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (3), art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006, privind finanţele publice locale, se constată că, potrivit art. 78 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c) alin. (2) din Legea nr. 273/2006, nerespectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500 RON la 1.500 RON, nerespectarea dispoziţiilor art. 24 alin. (3) şi a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) - (6) constituie contravenţie şi se sancţionează, cu amendă de la 1.000 RON la 2.500 RON, iar nerespectarea dispoziţiilor art. 23 constituie contravenţie şi se sancţionează, cu amendă de la 3.000 RON la 5.000 RON.

Aşadar, având în vedere dispoziţiile anterior menţionate, faptele imputate inculpatei A. nu constituie infracţiuni, nefiind prevăzute de legea penală.

Referitor la susţinerea parchetului privind încălcarea art. 20 alin. (1) lit. h) şi art. 22 din Legea nr. 273/2006, se constată că faptele imputate inculpatei A. de a achiziţiona produse la preţuri supraevaluate, nu au nicio legătură cu textul de lege invocat, care prevede ca administrarea fondurilor publice locale să se facă în vederea producerii unui efect pentru comunitate. Totodată, în sarcina inculpatei nu s-a reţinut vreo încălcare a vreunei astfel de obligaţii de repartizare a creditelor bugetare, ci împrejurarea că din dispoziţia acesteia s-ar fi plătit anumite servicii, care nu au fost de fapt efectuate, încălcare prevăzută la art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006 şi care nu atrage sancţionarea penală, ci contravenţională, astfel cum s-a menţionat anterior.

În ceea ce priveşte criticile formulate referitoare la încălcarea art. 23, art. 61, art. 63 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, se constată că dispoziţiile invocate ca fiind încălcate nu prevăd obligaţii, ci stabilesc care sunt autorităţile administraţiei publice locale, atribuţiile pe care le are primarul în legătură cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local, precum şi principalele atribuţii ale primarului, printre care şi aceea referitoare la bugetul local în sensul că primarul exercită funcţia de ordonator principal de credite, neinstituind însă vreo obligaţie concretă în sarcina primarului.

Critica parchetului ce vizează factura nr. x/FD nedatată, emisă de S.C. C. S.R.L. şi incidenţa dispoziţiilor art. 155 alin. (19) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003, este neîntemeiată, întrucât potrivit acestor dispoziţii factura emisă de persoana impozabilă cuprinde următoarele: numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic şi data emiterii facturii. Articol invocat de parchet instituie obligaţii în raport cu o factură care dă dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată. Or, acest text de lege nu este relevant în cauză, întrucât acuzaţia inculpatei nu vizează o astfel de faptă relativ la vreo încălcare a legislaţiei privind TVA-ul.

Criticile parchetului sunt neîntemeiate şi în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Anexa la Hotărârea de Guvern nr. 1660/2006, art. 2 alin. (1) lit. c) şi d), alin. (2) lit. f) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006, art. 2 alin. (2) din Hotărârea de Guvern nr. 925/2006, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile Anexei la Hotărârea de Guvern şi Hotărârea de Guvern nr. 925/2006 nu fac parte din legislaţia primară, astfel cum a stabilit Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 405/2016, iar pe de altă parte, dispoziţiile menţionate cuprind dispoziţiile generale şi nu reglementează încălcarea vreunei dispoziţii legale, care să atragă vreo sancţiune.

De asemenea, şi critica privind încălcarea art. 19 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006, este neîntemeiată, având în vedere că dispoziţiile menţionate prevăd că autoritatea contractantă achiziţionează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor secţiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depăşeşte echivalentul în RON a 15.000 EURO pentru fiecare achiziţie de produse, servicii ori lucrări. Or, în cauză, inculpatei A. nu i se impută faptul că achiziţiile ar fi depăşit 15.000 EURO sau că nu s-ar fi realizat pe baza documentelor justificative pentru a putea fi reţinută încălcarea acestei norme.

În motivele de apel scrise, parchetul a mai susţinut că ar fi fost încălcate: Ordinul nr. 155/2006 al Autorităţii Naţionale pentru reglementarea şi monitorizarea achiziţiilor publice, privind aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, Ordonanţa de Urgenţă nr. 744/2005 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru reglementarea şi monitorizarea achiziţiilor publice, Ordonanţa de Urgenţă nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică; art. 3 lit. ş) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006, Ordinul nr. 1792/2002 al Ministerului Finanţelor Publice privind aprobarea normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, art. 2 din Ordonanţa de Guvern nr. 119/1999, art. 3 din Ordonanţa de Guvern nr. 119/1999, Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 522/2003, Decretul 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de casă, Legea nr. 672/2002 privind auditul intern şi Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, Ordonanţa de Guvern nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice şi Hotărârea de Guvern nr. 552/1991 privind normele de organizare în ţară a acţiunilor de protocol.

Ordonanţa de Urgenţă nr. 74/2005 cuprinde normele de înfiinţare ale Autorităţii Naţionale pentru reglementarea şi monitorizarea achiziţiilor publice şi nu prevede vreo obligaţie pentru autorităţile contractante, Ordonanţa de Urgenţă nr. 30/2006 priveşte desemnarea Ministerului Finanţelor Publice ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil pentru îndeplinirea funcţiei de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidenţa legislaţiei privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Or, în cauză, inculpatei A. nu i se impută nerespectarea vreunei astfel de obligaţii.

Art. 3 lit. ş) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006, art. 2 din Ordonanţa de Guvern nr. 119/1999 şi art. 3 din Ordonanţa de Guvern nr. 119/1999, cuprind dispoziţiile generale care orientează întreaga reglementare, determină obiectul şi principiile acesteia şi pentru a se reţine încălcarea vreunei dispoziţii legale, care să atragă vreo sancţiune, este necesar ca o astfel de încălcare să fie cuprinsă în dispoziţiile de fond, iar nu în dispoziţiile generale.

Decretul nr. 209/1976 priveşte operaţiunile de casă ale unităţilor şi nu face parte din legislaţia primară, iar inculpatei A. nu i se impută nerespectarea vreunei astfel de obligaţii, ci numai împrejurarea că a achiziţionat produse la preţuri supraevaluate, acuzaţie care nu are nicio legătură cu sfera reglementată de acest decret.

Legea nr. 672/2002 reglementează organizarea şi exercitarea auditului public intern în entităţile publice, iar inculpatei A. nu i se impută concret nerespectarea vreunei obligaţii privind organizarea şi exercitarea acestei activităţi, ci, aşa cum s-a arătat şi mai sus, numai împrejurarea că a achiziţionat produse la preţuri supraevaluate. Ordonanţa de Guvern nr. 80/2001 cuprinde dispoziţii pentru normativele de cheltuieli ce privesc acţiunile de protocol şi dotarea cu autoturisme pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, iar inculpatei nu i se impută concret nerespectarea vreunei obligaţii privind aceste normative. Hotărârea de Guvern nr. 552/1991 nu face parte din legislaţia primară şi totodată cuprinde dispoziţii privind organizarea în ţară a acţiunilor de protocol şi a unor manifestări cu caracter cultural-ştiinţific, precum şi plafoanele de cheltuieli ocazionate de acestea, la instituţiile publice, iar inculpatei nu i se impută concret nerespectarea vreunei obligaţii privind astfel de acţiuni.

Ordinul nr. 155/2006 al Autorităţii Naţionale pentru reglementarea şi monitorizarea achiziţiilor publice, privind aprobarea Ghidului pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, Ordinul nr. 1792/2002 al Ministerului Finanţelor Publice, Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 522/2003 şi Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, sunt acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară iar, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor şi a ordonanţelor Guvernului, cum sunt şi ordinele sus menţionate, se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

Abuzul în serviciu este destinat a permite sancţionarea penală a exercitării abuzive, cu încălcarea legii, a atribuţiilor ce revin funcţionarilor publici atunci când se produce un rezultat păgubitor, ceea ce nu înseamnă, însă, că el constituie un remediu judiciar menit a permite, indirect, dar exclusiv, cenzurarea legalităţii unor acte în privinţa cărora legiuitorul a instituit proceduri şi competenţe distincte.

Astfel, Înalta Curte reţine că soluţia primei instanţe de achitare în temeiul art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. în ceea ce îi priveşte pe cei doi inculpaţi dispusă sub acest aspect este legală şi temeinică, astfel că vor fi respinse, ca nefondate, criticile formulate în apel de către parchet.

Concluzionând, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că normele legale pretins încălcate, nu instituie vreo obligaţie concretă în sarcina autorităţii contractante în cazul achiziţiilor publice, nu au legătură cu acţiunile concrete imputate inculpatei A. sau acestea prevăd pentru încălcarea lor ca sancţiune amenda contravenţională, astfel încât, se constată că fapta de abuz în serviciu, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A. nu este prevăzută de legea penală şi, în mod corect, instanţa de fond a dispus achitarea acesteia în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Având în vedere că în cauză inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru complicitate la abuzul în serviciu pretins a fi săvârşit de către inculpata A., Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente aceleaşi dispoziţii procedurale, respectiv art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În consecinţă, având în vedere argumentele anterioare, Înalta Curte nu va mai lua în examinare analizarea celorlalte trăsături ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Critica parchetului relativ la latura civilă, în sensul de a fi avută în vedere cererea Consiliului Local Şimnicu de Sus, prin care acesta s-a constituit parte civilă, este neîntemeiată, având în vedere că, deşi iniţial, prin rechizitoriu, Consiliul Local Şimnicu de Sus a figurat ca persoană vătămată în proces, ulterior, în faza camerei preliminare, s-a dispus introducerea şi citarea în cauză a Comunei Şimnicu de Sus-prin primar, ca persoană vătămată, consiliul local nefiind parte în dosar, astfel, nu există acţiune civilă exercitată în cauză de către persoana vătămată.

Motivele parchetului cu privire la infracţiunea de luare de mită, prin care se susţine, în esenţă, că scopul deplasării inculpatei la locuinţa martorului I., în toamna anului 2009, a fost acela de a primi mita astfel cum cei doi s-ar fi înţeles anterior, aşa cum au susţinut constant persoanele care s-au aflat în locuinţă în ziua respectivă, sunt contrazise de declaraţiile contradictorii ale martorilor date atât în faza de urmărire penală, în primă instanţă, precum şi în apel.

Conform dispoziţiilor art. 289 din C. pen., infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, acesta se poate realiza alternativ, printr-o acţiune de pretindere, primire, acceptare a promisiunii. A pretinde înseamnă a cere insistent ceva, a formula o pretenţie, fiind necesar ca subiectul activ al infracţiunii să exprime fără dubiu că doreşte să primească folosul nelegal, indiferent dacă destinatarul solicitării este sau nu de acord. Ca urmare, în această variantă, iniţiativa aparţine întotdeauna funcţionarului, fiind vorba de o acţiune unilaterală din partea acestuia. Pretinderea se poate realiza fie printr-o cerere expresă, fie printr-o atitudine aluzivă, dar lipsită de orice echivoc, prin care funcţionarul lasă să se înţeleagă că nu îşi va îndeplini obligaţiile de serviciu până ce subiectul pasiv nu va fi dispus să-i satisfacă pretenţiile. Primirea presupune preluarea banilor sau avantajelor, deci intrarea efectivă a funcţionarului în posesia folosului necuvenit. În acest caz, iniţiativa aparţine mituitorului, iar primirea nu este de conceput fără un act de remitere efectuat de acesta din urmă. A accepta o promisiune înseamnă a fi de acord cu aceasta, a o consimţi sau aproba, susţinându-se că acceptarea reprezintă încuviinţarea neechivocă privind primirea folosului necuvenit. Aşadar, în această variantă normativă, iniţiativa aparţine mituitorului, iar funcţionarul public, fiind pus în faţa promisiunii, o acceptă. Acceptarea promisiunii poate fi expresă sau tacită, iar, în acest din urmă caz, ea poate să rezulte şi din nerespingerea promisiunii ori din anumite manifestări care indică neîndoielnic acceptarea.

Pentru a stabili existenţa infracţiunii de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., instanţa este datoare să verifice elementele constitutive factuale intrinseci ale acesteia, precum timpul şi locul comiterii faptei, modalităţile alternative ale elementului material în care acestea au fost săvârşite, persoana funcţionarului mituit şi a mituitorului, avantajele materiale ce au format obiectul pretinderii/primirii/acceptării promisiunii ori oferirii/dării/promisiunii, actul privitor la îndatoririle de serviciu în scopul îndeplinirii sau neîndeplinirii căruia au fost comise acţiunile ilicite, dar şi să identifice, deopotrivă, prin prisma principiului consacrat de art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., mijloacele de probă care dovedesc săvârşirea respectivei infracţiuni dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel încât acestea să poată fundamenta o soluţie de condamnare, în conformitate cu art. 103 alin. (2) teza a II-a şi art. 396 alin. (2) din acelaşi cod.

Din probele administrate în cauză se reţine că inculpatul B. la urmărirea penală a declarat că la momentul predării banilor, au fost de faţă martorii W., J. şi M., iar în faţa primei instanţe prin declaraţia de la fila x, a arătat că de faţă, la predarea banilor, au fost W. şi J., nefiind menţionat martorul M..

De asemenea, martora X. nu a confirmat prezenţa martorului M. arătând că inculpata A. a venit singură, neînsoţită de nimeni şi astfel, în casă, erau inculpata, B., W. şi Y.. În declaraţia dată în faţa instanţei de apel la data de 19.10.2021, martora a arătat că doar a pus masa, fiind prezenţi inculpaţii B. şi A.. A declarat că întâlnirea a avut loc în anul 2009 şi nu-şi aminteşte prea bine, însă doar cei doi inculpaţi stăteau la masă, celelalte persoane, respectiv foştii socrii, se aşezau şi mai plecau.

Martorul L., audiat în faţa Înaltei Curţi la data de 27.04.2021 a declarat următoarele:

"o cunosc pe doamna A.. Eu am fost şoferul lui B. la primărie la Şimnic şi am mers la primăria din Şimnic cu inculpatul B.. De la B. ştiu că în perioada anilor 2010 - 2011, nu mai ţin minte cu exactitate, acesta se împrumutase de anumite sume de bani pentru a cumpăra materiale - băncuţe, coşuri de gunoi, limitatore de viteze, foişoare, stâlpi de iluminat pe care le-a dus la Primăria Şimnic. La o astfel de vizită, când l-am însoţit pe B., am asistat la o discuţie pe care acesta a purtat-o cu A., acesteia din urmă solicitându-i-se bani de către B. pentru bunurile pe care societatea/societăţile acestuia le livrase Primăriei Şimnic"

Împrejurarea că J. ar fi fost prezentă la predarea banilor, relatată de inculpatul B. şi martorii I. şi J., este contrazisă de martora X., care a precizat atât la urmărirea penală, cât şi în faţa primei instanţe, că, în casă, la masă, erau inculpata A., B., Y. şi W., precizând expres că fosta sa soacră, J., nu a servit masa cu cei indicaţi.

Martora J., în declaraţia de la urmărirea penală, a declarat că, după servirea fripturii făcute la grătar, B. a scos din buzunar de la haina de piele un teanc de bancnote de 100 RON, pe care l-a aşezat pe masă, iar inculpata a luat această sumă şi a introdus-o în poşetă. În declaraţia dată în faţa instanţei de fond, a afirmat că B. i-a dat banii inculpatei direct în mână şi înainte de a trece la masă cu toţii. În faţa instanţei de control judiciar a precizat " a venit, doamna primar a intrat în curte. Noi eram la masă cu domnul Y., contabilul nostru, W., nora mea X.. Toţi eram în bucătărie şi cu toţii am stat la masă. Am făcut grătar şi cu toţii am luat masa ... B. a scos banii din buzunarul gecii cu care era îmbrăcat şi i-a pus direct pe masă, după care doamna A. i-a luat şi i-a pus în geanta dumneaei". La întrebarea cine a fost prezent când a scos B. banii, martora a răspuns " eram eu prezentă, doamna primar A., W. şi şoferul dânsei."

Martorul W. la urmărirea penală, a arătat că la momentul predării/primirii banilor ar fi asistat B., A. şi şoferul M., deci nu şi J.. În faţa instanţei de control judiciar, a declarat că "eram eu, contabilul Y., B., mama numitului L. şi soţia acestuia. A venit doamna primar cu şoferul acesteia, am ieşit afară cu soţia lui L. pregătind grătarul şi când am intrat înapoi în casă, toţi erau la masă. Cu această ocazie, am văzut nişte bani, mai precis bancnote, 40.000 - 50.000 RON, pe care i-a luat doamna primar şi i-a băgat în geantă.", la întrebarea adresată de reprezentantul Ministerului Public, martorul a precizat " nu ştiu de la cine erau banii, eu doar i-am văzut pe masă, nu ştiu nimic. Nu puteam să îi întreb eu pe oameni ce s-a întâmplat ce banii."

Tot la urmărirea penală, martorul W., a declarat că după ce I. a părăsit încăperea, a observat momentul în care B. a scos, din haina ce o purta, o sumă de bani, pe care i-a înmânat-o inculpatei şi aceasta a luat banii şi i-a introdus în geantă, de faţă fiind B., A. şi şoferul M.. Contrar celor arătate, la instanţa de fond a menţionat că B. a scos o sumă de bani din sacou, din buzunarul de la piept, a pus-o pe masă, iar inculpata a luat-o şi a băgat-o în geantă şi că în acel moment au fost prezenţi J., Y. şi M., iar în faţa instanţei de apel i-a menţionat pe martorii Y., B., mama numitului L. şi soţia acestuia. Contrar declaraţiilor celorlalţi martori şi a martorului L., a mai precizat că martorul L. ar fi servit masa, ceilalţi martori arătând că martorul L., n-ar fi fost în domiciliu. În faţa instanţei de apel martorul a declarat "Aici eram eu, contabilul Y., B., mama numitului L. şi soţia acestuia. A venit doamna primar cu şoferul acesteia, am ieşit afară cu soţia lui L.

În faţa Înaltei Curţi, martorul M. a precizat că îşi menţine declaraţia dată la Curtea de Apel Craiova, dar nu şi cele date în cursul urmăririi penale dat fiind faptul că procurorul de caz a exercitat presiuni asupra sa.

Având în vedere declaraţiile contradictorii date de martorii de prezenta cauză, atât cu privire la persoanele participante, cât şi cu privire la momentul desfăşurării faptei, martorii X. şi W., cu privire la momentul venirii inculpatei în domiciliul lui I. fiind precizat anul 2010, iar în acuzare se susţine că s-ar fi desfăşurat în anul 2009, se constată că, în favoarea inculpatei A. operează principiul de drept "in dubio pro reo", probele administrate cu privire la existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatei sunt nesigure şi contradictorii, ceea ce creează o puternică şi raţională îndoială cu privire la veridicitatea acuzaţiei, împrejurare în care nu se poate trage altă concluzie decât aceea afirmată de prezumţia de nevinovăţie.

Aşadar, după administrarea probatoriului, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului. Principiului prezumţiei de nevinovăţie, care nu poate fi răsturnat decât prin probe certe de vinovăţie, este principiul in dubio pro reo, potrivit căruia îndoiala profită inculpatului.

Prezumţia de nevinovăţie este reglementată atât prin dispoziţiile art. 4 din C. proc. pen., cât şi în acte normative de drept internaţional ce privesc drepturile fundamentale ale persoanei art. 11 din Declaraţia universală a drepturilor omului, art. 6 paragraful 2 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 paragraful 2 din pactul internaţional asupra drepturilor civile şi politice, art. 48 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Potrivit art. 103 alin. (2) din C. proc. pen., în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Or, în cauză, din probele administrate, acuzaţia adusă inculpatei A. în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită nu este dovedită.

În concluzie, reevaluând probatoriul administrat în cauză, inclusiv a celui readministrat direct şi nemijlocit în faza apelului, Înalta Curte constată că, nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata A. ar fi comis infracţiunea de luare de mită, astfel încât soluţia de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. a) din C. proc. pen. (fapta nu există), dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar criticile formulate de parchet sunt nefondate.

Astfel, prezumţia de nevinovăţie nu poate fi înlăturată decât prin certitudinea dovedită a existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatei. Or, din interpretarea probelor administrate nu rezultă certitudinea existenţei infracţiunii de luare de mită pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată.

Pe cale de consecinţă, toate criticile formulate de către apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, nu pot fi primite, prima instanţă reţinând în mod just pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, precum şi a celor administrate în mod nemijlocit, nevinovăţia inculpaţilor din prezenta cauză.

În consecinţă, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 124 din data de 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpaţii A. şi B..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului exercitat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 217 RON, pentru inculpatul B. va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În ceea ce priveşte solicitarea apărătorului din oficiu al inculpatei A. de majorare a onorariului, avocat BB., Înalta Curte apreciază întemeiată cererea, având în vedere complexitatea cauzei, precum şi faptul că primul termen în cauză a fost aproximativ cu un an în urmă, respectiv 3.11.2020, astfel încât, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1000 RON, pentru inculpata A. va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 124 din data de 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpaţii A. şi B..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 217 RON, pentru inculpatul B. şi onorariul al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1000 RON, pentru inculpata A. rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 decembrie 2021.

GGC - MM