Decizia nr. 301/A/2021 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de persoana vătămată A. împotriva Sentinţei penale nr. 339/PI din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, privind pe inculpata B., constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 339/PI din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 418 din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B., la o pedeapsa de:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată 32 acte materiale, fără a reţine şi cele 19 de acte materiale descrise în rechizitoriul nr. x/2018, la paginile 11 - 12 şi 19 - 22, respectiv actele materiale privind: dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 966/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 967/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 968/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 969/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 970/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 971/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 975/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 978/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 965/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 972/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 976/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 977/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 979/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 980/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 981/23.04.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1224/28.05.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1749/30.07.2009; dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1750/30.07.2009; dosarul civil nr. x/2010 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 796/26.05.2011.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea 187/2012, s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea 187/2012, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b C. pen. din 1969, pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

II. În temeiul 396 alin. (6) din C. proc. pen. art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata B. în ceea ce priveşte infracţiunea continuată de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicare art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (50 de acte materiale) urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare prin Sentinţa penală 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A/9.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu infracţiunile pentru care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 560/PI/20.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 372/A/31.10.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 560/PI/20.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă în urma modificării prin Decizia penală nr. 372/A/31.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată aplicată în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 4 ani aplicată în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969; pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată aplicată în temeiul art. 290 C. pen. din 1969; pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice aplicată în temeiul art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000; pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969; pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969; pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice aplicată în temeiul art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000; pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969; câte 4 (patru) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969 aplicate pentru fiecare din cele 8 (opt) infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. câte 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare din cele 8 (opt) infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. câte 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare dintre cele 2 (două) infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. 1 (un) an închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. şi s-a înlăturat provizoriu sporul de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, raportat la art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., art. 418 din C. proc. pen., s-au contopit pedepsele astfel repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 (trei) ani, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 12 alin. (1) din Legea 187/2012, s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B. perioadele executate din data de 10.06.2013 la 26.07.2016 şi din 31.10.2017 la 17.01.2018.

S-a constatat că inculpata a executat pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în perioada 10.06.2013 - 26.07.2016 şi 31.10.2017 - 17.01.2018 când a fost liberată condiţionat prin Decizia penală nr. 26/17.01.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2017.

În baza art. 19, art. 25 şi 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., s-a respins acţiunea civilă privind obligarea inculpatei la plata sumei de 7668 RON către U.A.T. oraş Ineu, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 19, şi art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţilor civile U.A.T. oraş Sântana şi U.A.T. mun. Timişoara.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen., art. 256 din C. proc. pen. şi art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus anularea sentinţelor civile false şi a actelor întocmite de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad în baza acestor sentinţe prin anularea numerelor cadastrale, sistarea şi anularea înscrierilor din cărţile funciare, respectiv: Sentinţa civilă nr. 884/9.06.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011, atât în versiunea existentă în original în dosarul civil cât şi în versiunea care a fost utilizată la O.C.P.I.

Arad în care nu mai apare pârâtul C., a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand; Sentinţa civilă nr. 885/9.06.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011, atât în versiunea existentă în original în dosarul civil cât şi în versiunea care a fost utilizată la O.C.P.I.

Arad în care nu mai apare pârâtul C., a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand.; sentinţa civilă nr. 1667/27.10.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand; sentinţa civilă nr. 1669/27.10.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand . 38; sentinţa civilă nr. 2026/15.12.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand; sentinţa civilă nr. 2027/15.12.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea CF x Zărand, CF x Zărand, CF x Zărand, CF x Zărand, CF x Zărand şi CF x Zărand; sentinţa civilă nr. 1182/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1183/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 1134/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1135/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1136/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1137/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1138/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1139/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1141/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1142/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1186/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1188/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1206/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1213/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1214/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1221/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1223/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; 39; sentinţa civilă nr. 1236/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1422/25.06.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1617/16.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1748/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1805/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 2370/12.11.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 966/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 967/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 968/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 969/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 970/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 971/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 975/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 978/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 965/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 972/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 976/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 977/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 979/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 980/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 981/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1224/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1749/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1750/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1242/12.08.2010 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010; sentinţa civilă nr. 1982/24.11.2010 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010; sentinţa civilă nr. 1204/28.07.2011 pronunţată în dosarul civil nr. x/2011, în cadrul cărora calitatea de reclamant a fost deţinută de S.C."D."S.R.L. pentru care nu s-au plătit taxele judiciare de timbru precum şi a C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand (intabulare parcelă teren nr. 1179/19), C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand (intabulare parcelă teren nr. 1269/20), C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand şi C.F. nr. x Zărand .

S-a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri un exemplar al acesteia să fie comunicat Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad.

S-a respins cererea privind desfiinţarea/anularea dispoziţiilor din minuta şi din dispozitivul Sentinţei civile nr. 796/26.05.2011 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010 în care calitatea de reclamant a fost deţinută de E. iar pârât a fost A. prin care s-a admis cererea reclamantei din precizarea la acţiune din data de 31.08.2010 având ca obiect succesiunea şi partajul după imobilul situat în Şicula nr. 243/A, 41 judeţul Arad pentru care nu s-au plătit taxele judiciare de timbru de 7.668 RON prin înlăturarea din conţinutul minutei şi a sentinţei a dispoziţiilor - "Atribuie pârâtului imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad identificat în CF nr. x Şicula, cu o valoare de circulaţie de 20.000 EURO" şi "Obligă pârâtul la plata unei sulte în sumă de 10.000 EURO pentru imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad, către reclamantă".

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata B. să plătească statului suma de 16.000 RON cheltuieli judiciare către stat şi în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de avocaţi Timiş a sumei de 868 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu.

Prin rechizitoriul nr. x/2018 din 7.03.2018 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, a fost trimisă în judecată inculpata B. - magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Ineu la data faptelor, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (44 acte materiale), prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; fals intelectual în formă continuată (44 acte materiale) prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

În actul de sesizare, s-a reţinut, în esenţă, că inculpata B., magistrat judecător la Judecătoria Ineu la data comiterii faptelor, a pronunţat în perioada 2009 - 2011 un număr de 44 hotărâri judecătoreşti prin care în mod nelegal s-a transferat în patrimoniul reclamantului din cauzele civile respective (D.) dreptul de proprietate asupra a 188 parcele de teren (în total 232,25 hectare) situat în extravilanul comunei Zărand, judeţul Arad, care au făcut obiectul judecăţii, prin încălcarea şi ignorarea normelor procesual civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil şi, în felul acesta, s-a prejudiciat unitatea administrativ teritorială unde avea domiciliul/reşedinţa/sediul reclamantul din cauze, prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local (U.A.T. oraşul Sântana, judeţul Arad) sumele corespunzătoare taxelor aferente - 33.336,76 RON. De asemenea, soluţiile din cauzele civile au fost pronunţate de inculpată în absenţa persoanelor care în mod real au avut calitatea de părţi (inclusiv titularii dreptului de proprietate înscrişi titlurile de proprietate) şi a probelor necesare adoptării unor soluţii juste, pronunţând astfel hotărâri contrare legii, prin care reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelelor de teren care au făcut obiectul judecăţii. Cauzele civile au avut ca obiect prestaţie tabulară şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare- cumpărare.

Aceste aspecte ar fi trebuit să conducă, pe cale de excepţie, la anularea acţiunilor (pentru netimbrare), sancţiune prevăzută în mod expres de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în vigoare la acel moment şi la declinarea cauzelor la instanţa competentă teritorial, respectiv Judecătoria Chişineu-Criş, în baza normelor prevăzute în C. proc. civ. în vigoare la acel moment.

De asemenea, s-a constatat că au fost astfel încălcate prevederile relative la competenţă din C. proc. civ. în vigoare la momentul judecării cauzelor, precum şi art. 18, art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997, care stabilesc faptul că plata taxei judiciare de timbru se face anticipat de reclamanţii din dosar în contul unităţilor administrativ teritoriale unde îşi au domiciliul sau reşedinţa şi că instanţa de judecată investită cu soluţionarea cauzei procedează la determinarea cuantumului taxelor, în caz contrar acţiunile promovate urmând a fi anulate pentru netimbrare. S-a reţinut că în corpul sentinţelor în mod nereal faptul că acţiunile sunt legal timbrate, că pârâţii şi reclamanţii din cauze au calitate procesuală pasivă, respectiv activă, că pârâţii au avut în patrimoniul acestora dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren menţionate în cererile de chemare în judecată şi că sunt cumpărători/moştenitorii proprietarilor menţionaţi în titlurile de proprietate. S-a mai reţinut, fără existenţa vreunei probe în acest sens, că pârâţii din cauze au refuzat în prealabil încheierea contractelor în formă autentică îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005 pentru sesizarea instanţei şi pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract.

De asemenea, s-a menţionat la finalul hotărârilor judecătoreşti că părţile au renunţat la calea de atac, în condiţiile în care în sentinţe se reţine că pârâţii, deşi au fost legal citaţi, nu au depus întâmpinări şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări şi că părţile nu au fost prezente la apelul nominal, pronunţarea făcându-se în majoritatea cazurilor în aceeaşi zi în care s-au judecat cauzele.

În acest mod hotărârile au rămas definitive şi irevocabile şi astfel s-a înlăturat orice posibilitate ca o instanţă superioară să le cenzureze.

Totodată, din studiul conţinutului celor 44 de sentinţe pronunţate, modul în care aceste au devenit irevocabile, a faptului că judecata şi pronunţarea hotărârii s-a făcut cu două excepţii la primul termen de judecată, s-a apreciat că se poate concluziona fără echivoc că, în realitate, activitatea magistratului judecător care a judecat cauzele a fost doar formală şi după o modalitate prestabilită, scopul fiind producerea hotărârilor prin care în mod nelegal s-a transferat în patrimoniul reclamantului D. dreptul de proprietate privind parcelele de teren care au făcut obiectul judecăţii cauzelor şi întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit de către reclamant în C.F.

Instanţa de fond a constatat că pronunţarea de către magistratul judecător B. a celor 44 de hotărâri judecătoreşti s-a făcut în maniera descrisă în perioada 2009 - 2011, deşi în două dintre aceste cauze - dosarele civile nr. x/2009 şi nr. y/2009, la termenul din data de 7.05.2009, când a judecat magistratul judecător F., s-a pronunţat în fiecare dintre aceste dosare câte o încheiere prin care s-a dispus citarea reclamantei S.C."D."S.R.L. cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 161 RON în dosarul nr. x/2009 şi respectiv 84 de RON în dosarul nr. x/2009, precum şi cu menţiunea pentru acelaşi reclamant de a depune înscrisuri din care rezulte calitatea procesuală pasivă a pârâtului C., întrucât s-a constatat că la dosarele cauzelor nu existau dovezile privind plata taxelor judiciare şi din precontractele de vânzare-cumpărare rezulta că pârâtul, care avea calitatea de vânzător, nu figura ca titular al dreptului de proprietate în titlurile de proprietate unde figurau înscrise parcelele de teren care făceau obiectul vânzării către reclamantul S.C."D."S.R.L. şi la dosar nu erau înscrisuri din care să rezulte că acest drept s-ar fi transferat în patrimoniul pârâtului de la proprietarii din titluri .

De asemenea, inculpata B., magistrat judecător la Judecătoria Ineu la data comiterii faptelor, a pronunţat la data de 26.05.2011 Sentinţa civilă nr. 796/26.05.2011 în dosarul civil nr. x/2010, prin care în mod nelegal şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil, a hotărât inclusiv cu privire la precizarea la cererea introductivă formulată de reclamantul din cauză E..

În felul acesta, a prejudiciat unitatea administrativ teritorială unde avea domiciliul/reşedinţa/sediul reclamantul din cauze, prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local (U.A.T. oraşul Ineu, judeţul Arad) sumele corespunzătoare taxelor aferente - 7.668 RON şi a determinat obţinerea ca folos necuvenit pentru E., reclamant în dosarul civil, a sumei de 7.668 RON (care nu a fost plătită anticipat de reclamant în contul U.A.T. oraşul Ineu)

Această infracţiune de abuz în serviciu s-a consumat la data de 26.05.2011 când inculpata B. în calitate de magistrat judecător la Judecătoria Ineu a pronunţat sentinţa nr. 796/2011 în dosarul civil nr. x/2010

Rechizitoriul nr. x a fost înaintat Curţii de Apel Timişoara la data de 22.02.2018, care a format dosarul nr. x/2018, iar rechizitoriul nr. x/2018 a fost înaintat Curţii de Apel Timişoara la data de 7.03.2018 şi s-a format dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 11.04.2018, pronunţată în dosar nr. x/2018, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2017 din data de 22.02.2018 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara privind pe inculpata B. şi a dispus începerea judecăţii.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 11.04.2018, pronunţată în dosar nr. x/2018, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2018 din data de 7.03.2018 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara privind pe inculpata B. şi a dispus începerea judecăţii.

La termenul de judecată din data de 24.09.2018 în dosarul nr. x/2018, cu procedura legal îndeplinită, ulterior prezentării succinte a actului de sesizare de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374 din C. proc. pen., instanţa a pus în vedere inculpatei drepturile prevăzute de art. 374 alin. (2) din C. proc. pen., a întrebat-o dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar, în urma răspunsului pozitiv al inculpatei, a procedat potrivit art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., la audierea sa, în sensul recunoaşterii în totalitate a faptelor reţinute în sarcina acesteia, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate în file distincte la dosarul cauzei.

La acelaşi termen de judecată (24.09.2018) în dosarul nr. x/2018, instanţa a procedat în aceeaşi manieră cu cea mai sus arătată, inculpata fiind de acord cu soluţionarea cauzei în procedura prev. de art. 374 alin. (4) şi art. 375 din C. proc. pen., sens în care s-a procedat la luarea unei declaraţii inculpatei precum şi a acordului în ceea ce priveşte efectuarea de muncă în folosul comunităţii în situaţia în care aceasta va fi găsită vinovată.

În cadrul aceleiaşi şedinţe de judecată, astfel cum rezultă din încheierile de şedinţă aflate la dosar nr. x/2018 a Curţii de Apel Timişoara şi nr. 120 dosar x/2018 a Curţii de Apel Timişoara, având în vedere dispoziţiile art. 36 din C. pen. şi pe cele ale art. 43 din C. proc. pen., Curtea a dispus reunirea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018, pentru a asigura o mai bună înfăptuire a actului de justiţie.

În urma reunirii celor două dosare mai sus arătate şi având în vedere activitatea infracţională derulată de către inculpată pe durata perioadei 2009 - 2011 precum şi modalitatea în care aceasta a acţionat, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 386 din C. proc. pen. din infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; fals intelectual în formă continuată (6 acte materiale) prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, încadrare juridică în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara şi infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (44 acte materiale), prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; fals intelectual în formă continuată (44 acte materiale) prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, încadrare juridică în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Timişoara, în infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (44 acte materiale + 6 acte materiale + 1 act material), prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; fals intelectual în formă continuată (44 acte materiale+6 acte materiale) prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969; cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, noua încadrare juridică, urmând ca analizarea existenţei elementelor de tipicitate pentru noua încadrare juridică să fie efectuată în prezenta cauză.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisuri: fişa de cazier judiciar la zi a inculpatei, iar inculpatei i-a fost respinsă cererea în probaţiune prin care se solicita a se efectua adrese şi verificări dacă în dosarele x/2013 şi nr. y/2016 ale Curţii de Apel Timişoara au fost efectuate acte de procedură ca urmare a aplicării protocolului de cooperare încheiat la data de 4.02.2009 între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi SRI, instanţa apreciind-o ca nefiind utilă cauzei deoarece se referă la alte dosare penale decât cele deduse judecăţii.

Prin Sentinţa penală nr. 577/PI din 20 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpata - B., pentru săvârşirea unui număr de 51 de acte materiale de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea 187/2012, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. din 1969, pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpata B., pentru săvârşirea unui număr de 50 de acte materiale de fals intelectual în formă continuată la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea 187/2012, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969.

S-a constatat că infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare prin Sentinţa penală 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2013, definitivă prin Decizia nr. 78/A/09.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu infracţiunile pentru care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 560/PI/20.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 372/A/31.10.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală 560/PI/20.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă în urma modificării prin Decizia penală nr. 372/A/31.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată aplicată în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 4 ani aplicată în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată aplicată în temeiul art. 290 C. pen. din 1969, pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice aplicată în temeiul art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969, pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969, pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice aplicată în temeiul art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969, câte 4 (patru) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969 aplicate pentru fiecare din cele 8 (opt) infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen., câte 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare din cele 8 (opt) infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen., câte 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare dintre cele 2 (două) infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

şi art. 5 din C. pen., 1 (un) an închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. şi s-a înlăturat provizoriu sporul de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, raportat la art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele astfel repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare, pe care o sporeşte cu 3 (trei) ani, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 12 alin. (1) din Legea 187/2012, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B. perioadele executate din data de 10.06.2013, la 26.07.2016 şi din 31.10.2017, la 17.01.2018.

În baza art. 19, art. 25 şi 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., a admis acţiunea civilă şi a obligat pe inculpata B. la plata sumei de 7668 RON către U.A.T. oraş Ineu, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 19, şi art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţilor civile U.A.T. oraş Sântana şi U.A.T. mun. Timişoara.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen., art. 256 din C. proc. pen. şi art. 26 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus anularea sentinţelor civile false şi a actelor întocmite de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad în baza acestor sentinţe prin anularea numerelor cadastrale, sistarea şi anularea înscrierilor din cărţile funciare, respectiv: Sentinţa civilă nr. 884/9.06.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011, atât în versiunea existentă în original în dosarul civil cât şi în versiunea care a fost utilizată la O.C.P.I.

Arad în care nu mai apare pârâtul C., a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand; sentinţa civilă nr. 885/09.06.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011, atât în versiunea existentă în original în dosarul civil cât şi în versiunea care a fost utilizată la O.C.P.I.

Arad în care nu mai apare pârâtul C., a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand.; sentinţa civilă nr. 1667/27.10.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand; sentinţa civilă nr. 1669/27.10.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand; sentinţa civilă nr. 2026/15.12.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand;

Sentinţa civilă nr. 2027/15.12.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea CF x Zărand, CF x Zărand, CF x Zărand, CF x Zărand, CF x Zărand şi CF x Zărand; sentinţa civilă nr. 1182/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1183/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1134/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1135/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1136/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1137/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1138/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1139/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1141/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1142/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1186/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1188/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1206/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1213/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1214/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1221/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1223/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1236/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1422/25.06.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1617/16.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1748/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1805/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 2370/12.11.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 966/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 967/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 968/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 969/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 970/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 971/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 975/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 978/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 965/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 972/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 976/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 977/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 979/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 980/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 981/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1224/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1749/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1750/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1242/12.08.2010 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010; sentinţa civilă nr. 1982/24.11.2010 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010; sentinţa civilă nr. 1204/28.07.2011 pronunţată în dosarul civil nr. x/2011, în cadrul cărora calitatea de reclamant a fost deţinută de S.C. "D." S.R.L. pentru care nu s-au plătit taxele judiciare de timbru precum şi a C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand (intabulare parcelă teren nr. 1179/19), C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand (intabulare parcelă teren nr. 1269/20), C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand şi C.F. nr. x Zărand .

S-a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri un exemplar al acesteia să fie comunicat Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad.

S-a respins cererea privind desfiinţarea/anularea dispoziţiilor din minuta şi din dispozitivul Sentinţei civile nr. 796/26.05.2011 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010 în care calitatea de reclamant a fost deţinută de E. iar de pârât de A. prin care s-a admis cererea reclamantei din precizarea la acţiune din data de 31.08.2010 având ca obiect succesiunea şi partajul după imobilul situat în Şicula nr. 243/A, judeţul Arad pentru care nu s-au plătit taxele judiciare de timbru de 7.668 RON prin înlăturarea din conţinutul minutei şi a sentinţei a dispoziţiilor - "Atribuie pârâtului imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad identificat în CF nr. x Şicula, cu o valoare de circulaţie de 20.000 EURO" şi "Obligă pârâtul la plata unei sulte în sumă de 10.000 EURO pentru imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad, către reclamantă".

Împotriva hotărârii instanţei de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, apelantul A. şi inculpata B., cauza fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 20 februarie 2019.

Prin Decizia penală nr. 113/A din data de 14.10.2020 pronunţată de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, de inculpata B. şi de apelantul A. împotriva Sentinţei penale nr. 577/PI din 20 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală şi pe cale de consecinţă s-a dispus desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă -Curtea de Apel Timişoara.

Înalta Curte, secţia Penală a constatat că pentru a pronunţa o soluţie de achitare, de condamnare sau de încetare a procesului penal, instanţa trebuie să verifice, în cadrul cercetării judecătoreşti în cazul recunoaşterii învinuirii - în condiţiile art. 375 şi art. 377 din C. proc. pen. -, toate probele care au servit drept temei de trimitere în judecată a unui inculpat. În urma operaţiunii de verificare a probelor, în aceste condiţii, instanţa va putea evalua şi aprecia care dintre acestea exprimă adevărul şi le va putea reţine, motivat, ca suport al hotărârii judecătoreşti de condamnare sau de achitare.

În cauză, prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 22.02.2017 întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, a fost trimisă în judecată inculpata B., magistrat judecător în cadrul Judecătoriei Ineu la data faptelor, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată (6 acte materiale), prevăzută de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi fals intelectual în formă continuată (6 acte materiale) prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

În actul de sesizare s-a susţinut, în esenţă, că inculpata B., magistrat judecător la Judecătoria Ineu la data comiterii faptelor, a pronunţat în cursul anului 2011 un număr de şase hotărâri judecătoreşti prin care, în mod nelegal, s-a transferat în patrimoniul reclamantului din cauzele civile respective (S.C. "G."S.R.L. Timişoara) dreptul de proprietate asupra a 254 parcele de teren situate în extravilanul comunei Zărand, judeţul Arad (respectiv 404,85 ha), care au făcut obiectul judecăţii, prin încălcarea şi ignorarea normelor procesual civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială şi fără ca, la dosar, să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar şi, în felul acesta, s-a prejudiciat unitatea administrativ teritorială unde avea domiciliul/reşedinţa/sediul reclamantul din cauze, prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local (U.A.T. municipiul Timişoara) sumele corespunzătoare taxelor aferente, în cuantum de 39.802,87 RON. De asemenea, soluţiile din cauzele civile au fost pronunţate de inculpată în absenţa persoanelor care, în mod real, au avut calitatea de părţi (titularii dreptului de proprietate din titlurile aferente) şi a probelor necesare adoptării unor soluţii juste, pronunţând astfel hotărâri contrare legii, prin care reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelelor de teren care au făcut obiectul judecăţii.

Aceste aspecte ar fi trebuit să conducă (pe cale de excepţie) la anularea acţiunilor (pentru netimbrare), sancţiune prevăzută în mod expres de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 în vigoare la acel moment şi la declinarea cauzelor la instanţa competentă teritorial, respectiv Judecătoria Chişineu - Criş, în baza normelor prevăzute în C. proc. civ. în vigoare la acel moment. Au fost astfel încălcate prevederile relative la competenţă din C. proc. civ. în vigoare la momentul judecării cauzelor, precum şi art. 18, 19 şi 20 din Legea nr. 146/1997, care stabilesc faptul că plata taxei judiciare de timbru se face anticipat de reclamanţii din dosar în contul unităţilor administrativ teritoriale unde îşi au domiciliul sau reşedinţa şi că instanţa de judecată investită cu soluţionarea cauzei procedează la determinarea cuantumului taxelor, în caz contrar acţiunile promovate urmând a fi anulate pentru netimbrare. Totodată, s-a reţinut în corpul sentinţelor, în mod nereal, faptul că acţiunile sunt legal timbrate, că pârâţii şi reclamanţii din cauze au calitate procesuală pasivă respectiv activă şi că pârâţii au avut în patrimoniul acestora dreptul de proprietate cu privire la parcelele de teren menţionate în cererile de chemare în judecată. S-a mai reţinut că pârâţii din cauze au refuzat în prealabil încheierea contractelor în formă autentică îndeplinindu-se astfel condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Titlul X privind circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005 pentru sesizarea instanţei şi pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract.

De asemenea, se menţionează la finalul hotărârilor judecătoreşti că la pronunţarea hotărârilor părţile au renunţat la calea de atac, în condiţiile în care în sentinţe se reţine că pârâţii, deşi au fost legal citaţi, nu au depus întâmpinări şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări, pronunţarea făcându-se în aceeaşi zi în care s-au judecat cauzele.

În acest mod hotărârile au rămas definitive şi irevocabile şi astfel s-a înlăturat orice posibilitate ca o instanţă superioară să le cenzureze.

Prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 7.03.2018 întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, a fost trimisă în judecată aceeaşi inculpată sub aspectul săvârşirii aceloraşi infracţiuni în concurs real, de data aceasta câte 44 de acte materiale pentru fiecare în parte.

În actul de sesizare s-a menţionat, în esenţă, că inculpata B., magistrat judecător la Judecătoria Ineu la data comiterii faptelor, a pronunţat în perioada 2009 - 2011 un număr de 44 hotărâri judecătoreşti prin care, în mod nelegal, s-a transferat în patrimoniul reclamantului din cauzele civile respective (D.) dreptul de proprietate asupra a 188 parcele de teren (în total 232,25 hectare) situat în extravilanul comunei Zărand, judeţul Arad, care au făcut obiectul judecăţii, prin încălcarea şi ignorarea normelor procesual civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială şi fără ca, la dosar, să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar şi, în felul acesta, s-a prejudiciat unitatea administrativ teritorială unde avea domiciliul/reşedinţa/sediul reclamantul din cauze, prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local (U.A.T. oraşul Sântana, judeţul Arad) sumele corespunzătoare taxelor aferente - 33.336,76 RON. De asemenea, soluţiile din cauzele civile au fost pronunţate de inculpată în absenţa persoanelor care în mod real au avut calitatea de părţi (inclusiv titularii dreptului de proprietate înscrişi titlurile de proprietate) şi a probelor necesare adoptării unor soluţii juste, pronunţând astfel hotărâri contrare legii, prin care reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra parcelelor de teren care au făcut obiectul judecăţii. Cauzele civile au avut ca obiect prestaţie tabulară şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare. Totodată, s-a reţinut încălcarea aceloraşi prevederi legale mai sus expuse.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 11.04.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2017 din data de 22.02.2018 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara privind pe inculpata B. şi a dispus începerea judecăţii. Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 11.04.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2018 din data de 7.03.2018 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara privind pe inculpata B. şi a dispus începerea judecăţii. Ulterior, cele două dosare penale au fost conexate.

Din examinarea considerentelor hotărârii primei instanţe, a rezultat că expunerea nu cuprinde motivarea soluţiei cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză, în sensul dispoziţiilor art. 403 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., instanţa de fond limitându-se la preluarea din rechizitoriu a stării de fapt, fără a face o analiză concretă a probelor administrate în faza de urmărire penală.

În această ordine de idei, Înalta Curte a apreciat că judecătorul fondului, după preluarea stării de fapt din actul de sesizare a instanţei, a constatat că "faptele, astfel cum au fost descrise, precum şi vinovăţia inculpatei este dovedită în totalitate" (hotărârea atacată, fila nr. x, paragraf antepenultim).

Mai departe, judecătorul fondului a reţinut că "raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8 iulie 2016, se impune precizarea că inculpata, prin pronunţarea sentinţelor civile mai sus arătate a încălcat prevederile art. 31 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) - (2) şi 3 din Legea nr. 146/1997 în vigoare la data introducerii cererilor de chemare în judecată care au făcut obiectul dosarelor susmenţionate".

În continuare, instanţa de fond a constatat următoarele:

"Prin urmare, în toate dosarele menţionate, fiind evidentă lipsa dovezii plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil, Legea nr. 146/1997 obliga instanţa la determinarea cuantumului acestor taxe şi la invocarea din oficiu a excepţiei lipsei timbrajului, excepţie de procedură, peremptorie şi absolută, vizând legala învestire a instanţei, cu consecinţa iniţială a punerii în vedere reclamanţilor să achite suma datorată până la primul termen de judecată, (ceea ce nu s-a întâmplat în niciunul dintre dosare) şi anularea acţiunilor pentru netimbrare în caz de neconformare, potrivit disp. art. 31 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) - (2) şi 3 din Legea nr. 146/1997. Inculpata a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind ca prin pronunţarea sentinţelor civile cu încălcarea legii privind determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar şi neanularea cererilor de chemare în judecată netimbrate a produs un prejudiciu bugetului U.A.T.- Timişoara, U.A.T. Ineu, U.A.T. Sântana şi a determinat obţinerea ca folos necuvenit pentru reclamanţi. În acelaşi sens, în cadrul elementului material, Curtea constată şi faptul că inculpata nu a procedat la verificarea competenţei teritoriale în cadrul acţiunilor deduse judecăţii, soluţionând cererile cu încălcarea normelor imperative din C. proc. civ. şi reţinând că este competentă să soluţioneze cauza, deşi terenurile ce făceau obiectul judecăţii aparţineau de comuna Zărand, din jud. Arad, localitate care făcea parte din competenţa teritorială a Jud. Chişineu Criş. De asemenea, majoritatea pârâţilor aveau domiciliile în comuna Zărand sau mun. Arad sau alte localităţi ce nu erau arondate în raza de competenţă teritorială a Jud. Ineu. Astfel cum mai sus am arătat, sub aspectul laturii subiective inculpata a săvârşit fapta cu ştiinţă, adică cu intenţie directă cunoscând atât dispoziţiile imperative referitoare la competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti cât şi dispoziţiile Legii nr. 146/1997 referitoare la taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar" (hotărârea atacată, fila nr. x).

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond nu a analizat elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, din perspectiva Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, chiar dacă inculpata a uzat de procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.

Astfel, manifestarea de voinţă a inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, deşi necesară, nu este suficientă pentru declanşarea acesteia, legiuitorul configurând, în cuprinsul reglementării, condiţiile de procedibilitate ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea solicitării şi urmarea unei astfel de proceduri [art. 349 alin. (2) şi art. 374 alin. (4) din C. proc. pen..], cadrul procesual în care o atare cerere poate fi formulată şi, ulterior, soluţionată (prin admitere sau respingere), forma pe care este necesar să o prezinte şi mijloacele de probă ce pot fi administrate în ipoteza încuviinţării ei de către instanţă [art. 375 şi art. 377 alin. (1) - (3) din C. proc. pen..], dar stabilind, deopotrivă, şi efectele obligatorii în planul dreptului material pe care o asemenea conduită procesuală le determină [art. 396 alin. (10) din acelaşi cod].

În acest sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 754 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2017, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 375 alin. (2) din C. proc. pen.. Astfel, în argumentare, instanţa de contencios constituţional a arătat, printre altele, că "(...) recurgerea la procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii presupune manifestarea de voinţă a inculpatului de a recurge la această procedură, precum şi o recunoaştere în totalitate a faptelor reţinute în sarcina sa. Cu toate acestea, simpla manifestare de voinţă a inculpatului de a recurge la procedura simplificată de judecată şi declaraţia formală de recunoaştere a învinuirii nu conduc automat la aplicarea acestei proceduri şi a unei pedepse în limitele prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., instanţa de judecată fiind cea care, verificând dacă probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, dispune urmarea sau nu a acestei proceduri" (paragraful 15).

Relevante, din acest punct de vedere, sunt şi considerentele Deciziei nr. 4 din 11 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 iulie 2019, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit că: "În ipoteza în care instanţa a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. c) din C. proc. pen..". În motivare, instanţa supremă a arătat, printre altele, că: "în noua codificare procesual penală nu este exclusă de plano posibilitatea pronunţării de către instanţă a unei hotărâri de achitare în cazul în care judecata a parcurs procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, mai ales că nu există vreo prevedere legală care să interzică în mod expres o asemenea modalitate de stingere a acţiunii penale în situaţia dată".

Prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 precitată, instanţa de contencios constituţional a statuat că: "dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. (n.n. abuzul în serviciu) sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii"".

Dispoziţiile legale vizate direct de conţinutul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 sunt art. 246 din C. pen. din 1969, art. 248 din C. pen. din 1969, art. 297 din C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Decizia nr. 405/2016 produce efecte juridice, de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, în toate cauzele penale aflate pe rolul organelor judiciare, indiferent de faza sau etapa procesuală în care se află.

Aceasta înseamnă că, orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor obligaţii a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită de Curtea Constituţională în considerentele deciziei precitate (legislaţie primară - legi şi ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă).

Aşadar, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reţinută prin raportare la menţiuni sau obligaţii rezultate din: hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice, fişe de post etc.

Cerinţa esenţială "prin încălcarea legii", ataşată elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu, este o condiţie care ţine de tipicitatea faptei penale respective.

Aceeaşi condiţie trebuie îndeplinită şi în ceea ce priveşte fapta prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie - infracţiune asimilată faptelor de corupţie - care, prin modul în care a fost incriminată, reprezintă o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu, iar din perspectiva clasificării normelor juridice, este o normă de trimitere, care se completează cu dispoziţiile din legea penală generală. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.: "atunci când o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage şi modificarea normei incomplete".

În aceeaşi ordine de idei, s-a constatat că expunerea, ca parte componentă a oricărei hotărâri, nu cuprinde o delimitare între chestiunile de judecată, care sunt supuse exclusiv controlului judiciar al instanţei civile, şi chestiunile de apreciere a instanţei, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, aspecte care trebuiau examinate prin prisma elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu.

Ca atare, Înalta Curte a constatat că împrejurările expuse anterior fac imposibilă identificarea, de către instanţa de apel, a limitelor învestirii sale cu calea de atac. În lipsa motivării sentinţei, instanţa de control judiciar nu poate analiza legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, între garanţiile dreptului la un proces echitabil în înţelesul art. 6 din Convenţie, se înscrie şi obligaţia instanţelor de a-şi motiva deciziile.

În sensul celor menţionate este şi jurisprudenţa instanţei supreme, care a arătat că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectată în special în cauza Boldea c. României (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, hot. din 15 februarie 2007), obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti impusă instanţelor naţionale prin art. 6 paragraf 1 din Convenţie, chiar dacă nu implică existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, presupune să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea ei (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s.pen., dec. nr. 4222 din 25 noiembrie 2010, www.x.ro).

Conchizând, s-a constatat că o motivare generală echivalează cu o repronunţare asupra faptelor cu care prima instanţă s-a considerat legal învestită şi, implicit, cu o încălcare a obligaţiilor prevăzute de art. 396, respectiv art. 397 din C. proc. pen.

În ce priveşte chestiunea invocată din oficiu de către instanţa de apel în cadrul dezbaterilor, referitoare la omisiunea citării, în cursul judecăţii penale, a persoanelor care au avut calitatea de părţi în cauzele civile în care inculpata a pronunţat hotărârile, s-au reţinut următoarele:

În sarcina inculpatei s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată - 51 de acte materiale, prevăzută de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, pentru care a fost condamnată de către prima instanţă la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare.

Prin raportare la natura faptei penale reţinute, s-a constatat că urmarea imediată a acţiunii care constituie elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice constă în crearea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau a unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 din C. pen. din 1969 sau a unei pagube în patrimoniul acesteia.

În consecinţă, având în vedere că subiectul pasiv al acţiunii incriminate de legiuitor nu este o persoană fizică, care să fi suferit o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ori prin îngrădirea folosinţei sau exerciţiului unuia dintre drepturile prevăzute de lege sau prin crearea unei situaţii de inferioritate prin fapta penală, s-a constatat că nu se impunea citarea persoanelor care aveau calitatea de părţi în dosarele civile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 23.06.2020.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt şi mod de coroborare a mijloacelor de probă:

Inculpata B. a îndeplinit funcţia de judecător la Judecătoria Ineu la data comiterii faptelor(perioada 2009 - 2011), calitate în care a pronunţat toate cele 51 de sentinţe civile ce fac obiectul prezentei cauze, sentinţe civile corespunzătoare celor 51 de acte materiale din cuprinsul infracţiunii continuate de abuz în serviciu pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

Dosarele au avut ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, iar inculpata a încălcat prevederile art. 31 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) - (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 în vigoare la data introducerii cererilor de chemare în judecată care au făcut obiectul dosarelor ce fac obiectul dosarului. Drept urmare, fiind evidentă lipsa dovezii plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil, Legea nr. 146/1997 obliga instanţa la determinarea cuantumului acestor taxe şi la invocarea din oficiu a excepţiei lipsei timbrajului, excepţie de procedură, peremptorie şi absolută, vizând legala învestire a instanţei, cu consecinţa iniţială a punerii în vedere reclamanţilor să achite suma datorată până la primul termen de judecată, (ceea ce nu s-a întâmplat în niciunul dintre dosare) şi anularea acţiunilor pentru netimbrare în caz de neconformare, potrivit disp. art. 31 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) - (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997.

De asemenea, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, a rezultat că magistratul judecător, prin încălcarea normelor imperative din C. proc. civ., a reţinut că este competent şi a judecat cauza deşi terenurile care făceau obiectul judecăţii şi pârâţii nu erau din zona sa de competenţă.

I. Cu referire la cele 19 acte materiale pe care instanţa de fond a apreciat că nu le va reţine în cuprinsul infracţiunii continuate de abuz în serviciu.

Calitatea de reclamant a fost deţinută de către D., judeţul Arad, iar calitatea de pârât a fost deţinută de către persoane din comuna Zărand, judeţul Arad, municipiul Arad, judeţul Arad (două situaţii), comuna Şicula, judeţul Arad (două situaţii), Oraşul Ineu, judeţul Arad.

Pentru soluţionarea cauzelor civile au fost avute în vedere cererile de chemare în judecată formulate în numele reclamantului D., prin reprezentant H., respectiv I., prin care se solicita pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare cumpărare, reclamanta dobândind dreptul de proprietate asupra tuturor terenurilor menţionate în acţiunile introductive.

În ceea ce priveşte plata taxelor judiciare şi a timbrului judiciar mobil, a rezultat că aceste cauze au fost judecate fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil. Din răspunsul Judecătoriei Ineu din data de 5.12.2016, 7.10.2015 şi 14.10.2015 a rezultat că aceste cauze civile au fost judecate fără ca la dosare să se regăsească dovada plăţii taxelor judiciare de timbru, ocazie cu care această taxă a fost stabilită pentru fiecare dosar în parte.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, a rezultat că magistratul judecător, prin încălcarea normelor imperative din C. proc. civ., a reţinut că este competent şi a judecat cauza deşi terenurile care făceau obiectul judecăţii şi pârâţii nu erau din zona sa de competenţă.

1. Instanţa a constatat cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 966/23.04.2000, că pârâta J. a fost citată în mod legal, semnând personal citaţia, a fost depus contract de vânzare cumpărare încheiat între aceasta şi reclamantă, titlu de proprietate eliberat pe numele pârâtei, act de stare civilă, iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi a fost comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

2. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 967/23.04.2009, instanţa a constatat că pârâtul K. a fost citat legal, semnând personal citaţia, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, titlu de proprietate, acte de stare civilă, iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

3. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 968/23.04.2009 instanţa a constatat că pârâtul L. a fost citat legal, au fost depuse: contract de vânzare cumpărare încheiat între părţi, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâtul are calitatea de succesor al proprietarului (titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

4. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 969/23.04.2009 instanţa a constatat că pârâtul M. a fost citat legal, au fost depuse: contract de vânzare cumpărare încheiat între părţi, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâtul are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi comunicată părţilor, existând dovezi de comunicare.

5. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 970/23.04.2009 instanţa a constatat că pârâta N. a fost citată în mod legal, semnând personal citaţia, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta şi reclamantă, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâta are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi a fost comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

6. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 971/23.04.2009, instanţa a constatat că pârâta O. a fost citată în mod legal, semnând personal citaţia, au fost depuse: contract de vânzare cumpărare încheiat între aceasta şi reclamantă, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâta are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi a fost comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

7. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 975/23.04.2009, instanţa a constatat că pârâtul P. a fost citat legal, semnând personal citaţia, au fost depuse: contract de vânzare cumpărare încheiat între părţi, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâtul are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

8. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 978/23.04.2009, instanţa a constatat că pârâtul Q. a fost citat legal, semnând personal citaţia, au fost depuse: contract de vânzare cumpărare încheiat între părţi, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâtul are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

9. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 965/23.04.2009, instanţa a constatat că pârâtul M. a fost citat legal, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâtul are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

10. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 972/23.04.2009, instanţa a constatat că pârâta R. a fost citată în mod legal, semnând personal citaţia, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta şi reclamantă, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâta are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi a fost comunicată părţilor, existând dovezi de comunicare la dosar.

11. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 976/23.04.2009, instanţa a constatat că pârâta S. a fost citată în mod legal, semnând personal citaţia, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta şi reclamantă, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâta are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi a fost comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

12. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 977/23.04.2009, instanţa a constatat că pârâta T. a fost citată în mod legal, semnând personal citaţia, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta şi reclamantă, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâta are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi a fost comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

13. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 979/23.04.2009, instanţa a constatat că pârâta U. a fost citată în mod legal, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta şi reclamantă, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâta are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi a fost comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

14. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 980/23.04.2009, instanţa a constatat că pârâta V. a fost citată în mod legal, semnând personal citaţia, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta şi reclamantă, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâta are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi a fost comunicată părţilor, existând dovezi de comunicare la dosar.

15. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 981/23.04.2009, instanţa a constatat că pârâta W. a fost citată în mod legal, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta şi reclamantă, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâta are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată cu cale de atac, apoi a fost comunicată părţilor, acestea primind personal comunicarea.

16. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1224/28.05.2009, instanţa a constatat că pârâtul X. a fost citat legal, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între acesta şi reclamantă, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâtul are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată fără cale de atac, însă, la dosar a fost depus un înscris, în ziua pronunţării sentinţei, prin care pârâtul X. a arătat că renunţă la calea de atac, făcându-se despre aceasta menţiune în procesul-verbal de la finalul hotărârii.

17. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1749/30.07.2009, instanţa a constatat că pârâta Y. a fost citată în mod legal, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta şi reclamantă, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâta are calitatea de succesor al proprietarului (titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată fără cale de atac, însă, la dosar a fost depus un înscris, în data de 27.07.2009, prin care pârâta Y. a arătat că renunţă la calea de atac, făcându-se despre aceasta menţiune în procesul-verbal de la finalul hotărârii.

18. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1750/30.07.2009, instanţa a constatat că pârâtul Z. a fost citat în mod legal, primind personal citaţia, au fost depuse: contract de vânzare-cumpărare încheiat între acesta şi reclamantă, titlu de proprietate, acte de stare civilă pentru a dovedi că pârâtul are calitatea de succesor al proprietarului(titularul menţionat în titlul de proprietate), iar sentinţa civilă a fost pronunţată fără cale de atac, însă, la dosar a fost depus un înscris, în data de 27.07.2009, prin care pârâtul a arătat că renunţă la calea de atac, făcându-se despre aceasta menţiune în procesul-verbal de la finalul hotărârii.

Cu privire la aceste 18 dosare menţionate anterior, instanţa de fond a constatat că susţinerea procurorului potrivit căreia cele 18 hotărâri au fost pronunţate de inculpată fără ca reclamanta să fi plătit taxa de timbru eferentă şi cu încălcarea competenţei teritoriale este reală, însă, instanţa a apreciat că simpla pronunţare a unor hotărâri nelegale nu conduce automat la existenţa unei infracţiuni de abuz în serviciu. Astfel, în lipsa unor probe conform cărora nu a fost vorba de simple erori, încălcări ocazionale şi neintenţionate ale normelor de procedură sau de drept substanţial şi care să fi putut fi îndreptate prin exercitarea căii de atac, ci de o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, nu există infracţiunea de abuz în serviciu.

Totodată, a reţinut că nu poate avea în vedere motivarea din rechizitoriu potrivit căreia intenţia inculpatei şi reaua credinţă rezultă din alte două dosare civile (x/2009 şi nr. y/2009) în care la termenul de judecată din 7.05.2009 un alt magistrat care a intrat temporar în acele dosare repartizate inculpatei a pronunţat o încheiere prin care a fost obligată reclamanta la plata taxei judiciare de timbru întrucât nu era la dosar dovada achitării. Cele două dosare nu au legătură cu cele 18 sentinţe pronunţate în cele 18 dosare supuse analizei, cu atât mai mult cu cât 15 hotărâri au fost pronunţate anterior datei de 7.05.2009, astfel că nu reprezintă o probă a intenţiei inculpatei.

S-a mai susţinut de către procuror că în 6 din cele 18 dosare (nr. x/2009, y/2009, z/2009, w/2009, t/2009 şi u/246/2009) nu există depuse la dosar dovezi ale faptului că pârâţii aveau calitatea de succesori ai titularilor menţionaţi în titlurile de proprietate.

Contrar susţinerilor procurorului, instanţa a apreciat, astfel cum s-a detaliat mai sus, că în toate cele 18 dosare au fost depuse actele esenţiale soluţionării dosarelor, antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate între reclamantă şi pârâţi, semnate, titluri de proprietate privind terenurile ce au făcut obiectul cauzei, dar şi acte de stare civilă care, cel puţin aparent, dovedesc că pârâţii sunt moştenitori ai titularilor ce apar în titlurile de proprietate.

În dosarele nr. x/2009, y/2009, z/2009 s-a reţinut la finalul hotărârii că la pronunţare părţile au renunţat la calea de atac în condiţiile în care pârâţii, deşi legal citaţi, nu au depus întâmpinare şi nu s-au prezentat la instanţă, pronunţarea făcându-se în aceeaşi zi în care s-au judecat cauzele.

Astfel cum s-a detaliat mai sus, în cele 3 dosare există înscrisuri depuse de către pârâţi prin care aceştia au arătat că renunţă la calea de atac, iar în procesul-verbal de la finalul hotărârii inculpata a făcut această menţiune, astfel că acest aspect nu are nicio relevanţă cu privire la existenţa relei credinţe a inculpatei sau o îndeplinire abuzivă a funcţiei.

În ceea ce priveşte restul dosarelor, procurorul nu invocă aspecte în susţinerea existenţei infracţiunii în afara încălcării dispoziţiilor legale privind competenţa teritorială şi cele privind taxele judiciare de timbru.

Instanţa a procedat la reaudierea martorului I. care a menţinut declaraţia din faza de urmărire penală şi a arătat că a fost reprezentantul reclamantei şi-a recunoscut semnătura pe acţiunile ce au făcut obiectul celor 18 dosare, că anterior semnării lor a procedat la o verificare a faptului că există corespondenţă între pârâţi, antecontracte de vânzare cumpărare şi titularii dreptului de proprietate. De asemenea, a arătat că nu a cunoscut-o pe inculpată şi nu a auzit de aceasta până în momentul în care aceasta a fost arestată. A mai relatat că, deşi anterior promovării acţiunilor au avut loc o serie de întâlniri la primăria Zărand între el, administratorul reclamantei şi reprezentanţi ai primăriei cu privire la modul de rezolvare a situaţiei juridice a terenurilor ce fuseseră cumpărate de reclamantă (preţul fiind deja achitat vânzătorilor, reclamanta intrase în posesia terenurilor şi era de bună credinţă, dar nu era şi proprietară scriptică) dar niciodată nu a fost menţionat numele inculpatei sau implicarea acesteia în soluţionarea cererilor de chemare în judecată.

Instanţa a procedat şi la reaudierea martorului AA. care a menţinut declaraţia din faza de urmărire penală şi a relatat că nu îşi mai aduce aminte amănunte, dar a precizat că S.C."D."S.R.L. a fost un client oarecare pentru care a efectuat servicii de întabulare, nu a cunoscut-o şi nu o cunoaşte nici în prezent pe inculpata B. şi nici nu a auzit discutându-se despre aceasta pe parcursul derulării întabulărilor.

De asemenea, s-a mai observat că în afara celor 3 dosare menţionate mai sus în care hotărârea a fost pronunţată irevocabilă pentru că la dosar au fost depuse înscrisuri de către părţi prin care renunţau la calea de atac, în rest, hotărârile au fost pronunţate având la dosar înscrisurile necesare şi au fost comunicate părţilor în vederea exercitării căii de atac prevăzute de lege.

O eventuală hotărâre greşită este supusă controlului judiciar prin exercitarea căilor de atac permise de lege, iar în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credinţă a judecătorului, în lipsa dovezilor că judecătorul şi-a exercitat cu rea-credinţă, abuziv funcţia pentru a vătăma drepturile sau interesele legitime ale unei părţi sau persoane, activitatea sa de judecată nu poate constitui o faptă penală. Or, modul de desfăşurare a procesului civil în cele 18 dosare şi posibilitatea acordată părţilor de a promova calea de atac prin comunicarea legală a hotărârilor şi care puteau astfel să remedieze orice nelegalitate a hotărârii coroborate cu declaraţiile martorului I. şi lipsa oricăror alte dovezi în susţinerea acuzaţiei creează un dubiu serios cu privire la existenţa celor 18 acte materiale ale infracţiunii de abuz în serviciu.

19. Cu referire la dosarul civil nr. x/2010 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 796/26.05.2011, instanţa a constatat că părţile au fost: reclamanta E. şi pârâtul A., iar obiectul dosarului a fost stabilirea calităţii de succesori ai părţilor, a masei succesorale rămase după defuncta BB.(mama părţilor) şi împărţirea acesteia. Din actele dosarului a reieşit că părţile au fost legal citate, ambele părţi au fost reprezentate de avocat, inclusiv pârâtul, că ambele părţi, inclusiv pârâtul, a solicitat şi li s-au încuviinţat probe, fondul cauzei a fost dezbătut în prezenţa avocaţilor ambelor părţi, iar hotărârea a fost comunicată în mod legal părţilor. De asemenea, din dosarul x/2010 al Tribunalului Timiş a rezultat că pârâtul A. şi intervenienta CC. au şi exercitat calea de atac a recursului împotriva Sentinţei civile nr. 796/26.05.2011, însă recursurile au fost anulate ca nemotivate.

Procurorul a susţinut că infracţiunea de abuz în serviciu a inculpatei în acest dosar a constat în aceea că inculpata a pronunţat această sentinţă civilă fără a exista la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente precizării de acţiune a reclamantei E. din data de 31.08.2010 în valoare de 7668 RON. În plus, s-a susţinut că, deşi inculpata a calculat taxa judiciară de timbru datorată de reclamantă pentru precizarea de acţiune, dar şi pentru cererea de intervenţie în interes propriu a numitei CC., inculpata a aplicat un tratament diferit părţilor. Astfel, deşi ambele acţiuni trebuiau anulate ca netimbrate, a anulat doar cererea intervenientei CC. şi a admis cererea reclamantei E..

Instanţa a observat că atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de rejudecare s-a dispus audierea martorei E., iar din declaraţiile acesteia rezultă că aceasta nu a cunoscut-o pe inculpată, nu a avut niciun fel de legătură cu aceasta, iar pentru promovarea acţiunii şi-a angajat avocat care a reprezentat-o pe parcursul procesului şi nu cunoaşte nimic despre suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru ce se susţine că nu a fost achitată. Alte probe nu au fost administrate în legătură cu modul de derulare al acestui dosar civil sau cu privire la motivele neanulării precizării de acţiunii a reclamantei, în lipsa neachitării taxei judiciare de timbru.

Instanţa a apreciat că nu împărtăşeşte punctul de vedere al procurorului potrivit căruia existenţa unei nelegalităţi a hotărârii (omiterea obligării reclamantei la diferenţa de taxă judiciară de timbru aferentă precizării de acţiune) reprezintă automat infracţiune de abuz în serviciu comisă de către magistrat, în lipsa altor dovezi cu privire la intenţia acestuia de a încălca dispoziţiile legale în favoarea uneia dintre părţi şi a faptului că nu a fost o simplă omisiune, eroare a inculpatei. Cu atât mai mult cu cât părţile au fost reprezentate de avocat pe tot parcursul procesului, hotărârea a fost comunicată în mod legal, pârâtul şi intervenienta au şi declarat calea de atac prevăzută de lege, nelegalitatea hotărârii pronunţate de inculpată putând fi îndreptată în recurs, însă recurenţii au ales să nu finalizeze recursul, acesta fiind anulat ca nemotivat.

O eventuală hotărâre greşită este supusă controlului judiciar prin exercitarea căilor de atac permise de lege, iar în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credinţă a judecătorului, în lipsa dovezilor că judecătorul şi-a exercitat cu rea-credinţă, abuziv funcţia pentru a vătăma drepturile sau interesele legitime ale unei părţi sau persoane, activitatea sa de judecată nu poate constitui o faptă penală.

Or, în dosarul civil nr. x/2010, modul de desfăşurare a procesului civil şi posibilitatea acordată părţilor de a promova calea de atac a recursului care a şi fost declarat în cauză şi care putea să remedieze orice nelegalitate a hotărârii coroborate cu declaraţiile martorei E. şi lipsa oricăror alte dovezi în susţinerea acuzaţiei creează un dubiu serios cu privire la existenţa acestui act material al infracţiunii de abuz în serviciu.

Pentru considerentele expuse, instanţa a exclus din conţinutul infracţiunii continuate de abuz în serviciu cele 19 acte materiale descrise anterior şi care corespund celor 19 sentinţe civile pronunţate în cele 19 dosare întrucât din probatoriului administrat în cadrul procesului penal nu se poate concluziona că există probe certe în susţinerea existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatei B., probaţiunea nefiind dincolo de orice îndoială rezonabilă.

II. Cu referire la cele 32 de acte materiale ale infracţiunii continuate de abuz în serviciu pentru care a dispus condamnarea inculpatei B..

1. Cu referire la dosarul civil nr. x/2010 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1242/12.08.2010, instanţa a constatat că, pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială descrisă mai sus, cererea de chemare în judecată o vizează pârâta CC., faptul că la dosar a fost depus antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă şi pârâtă, dar care nu conţine elemente esenţiale precum semnătura vânzătorului sau preţul terenului şi preţul achitat, în condiţiile în care obiectul dosarului era tocmai pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic între părţi (iar instanţa a reţinut în mod expres în hotărâre că a verificat condiţiile de validitate ale antecontractului încheiat de părţi conform 948 C. civ. şi sunt îndeplinite). În plus, conform titlului de proprietate şi actelor de stare civilă depuse la dosar, terenul ar fi aparţinut numitului DD. cu moştenitor R., iar între aceasta din urmă şi pârâta CC. ar fi intervenit, de asemenea, un contract de vânzare-cumpărare prealabil, însă nici acesta nu este semnat de către vânzătoare, nu are stabilit preţul şi, cel mai important, pretinsa succesoare a titularului dreptului de proprietate nu a fost citată pentru a putea să îşi facă apărări referitoare la dreptul său de proprietate. Mai mult, hotărârea a fost dată definitivă şi irevocabilă astfel că nu a fost nici comunicată succesorului titularului de dreptului de proprietate pentru a se putea formula cale de atac.

2. Cu referire la dosarul civil nr. x/2010 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1982/24.10.2010, instanţa a constatat că, pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată o vizează pârâta CC., faptul că la dosar au fost depuse 14 antecontracte de vânzare cumpărare încheiate între reclamantă şi pârâtă, dar care nu conţin elemente esenţiale precum semnătura vânzătorului, în condiţiile în care obiectul dosarului era tocmai pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic între părţi (iar instanţa a reţinut în hotărâre în mod expres că a verificat condiţiile de validitate ale antecontractului încheiat de părţi conform 948 C. civ. şi sunt îndeplinite). În plus, la dosar nu a fost depus niciun titlu de proprietate pentru a putea verifica proprietarul terenului şi nici o altă dovadă că terenul ar fi aparţinut pârâtei sau antecesorilor acesteia cu toate că în hotărâre se reţine că a aparţinut pârâtei, urmare a succesiunii legale .

3. Cu referire la dosarul civil nr. x/2011 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1204/24.07.2011, instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată o vizează doar pe pârâta CC., deşi două antecontracte de vânzare-cumpărare privind o parte a terenurilor au fost încheiate cu numita EE. care nu a fost citată deloc şi nici nu i-a fost comunicată hotărârea pentru exercitarea unei eventuale căi de atac căci hotărârea a fost dată definitivă şi irevocabilă cu toate că nici măcar pârâta CC. nu a renunţat la calea de atac şi nici nu a fost prezentă la proces. De asemenea, nu există la dosar nicio dovadă că terenurile s-au aflat în proprietate numitei EE. şi nici acte de stare civilă care să ateste calitatea de succesoare a titularului dreptului de proprietate.

Cu referire la pârâta CC. au fost depuse la dosar 10 antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate între reclamantă şi pârâtă, dar care nu conţin elemente esenţiale precum semnătura vânzătorului sau preţul terenului şi preţul achitat, în condiţiile în care obiectul dosarului era tocmai pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic între părţi(iar instanţa a reţinut în mod expres în hotărâre că a verificat condiţiile de validitate ale antecontractului încheiat de părţi conform 948 C. civ. şi sunt îndeplinite). În plus, la dosar au fost depuse titluri de proprietate pe numele altor persoane decât pârâta şi nu există nici o dovadă că terenul ar fi aparţinut pârâtei sau că aceasta este o succesoarea titularilor din titlurile de proprietate cu toate că în hotărâre s-a reţinut în mod expres că terenurile se aflau în proprietatea pârâtei vânzătoare.

Instanţa a apreciat că în aceste 3 dosare, spre deosebire de cele 19 dosare prezentate anterior, inculpata a soluţionat dosarele fie fără a fi citaţi titularii dreptului de proprietate sau succesorii acestora, fie fără a avea la dosar înscrisurile esenţiale soluţionării unor astfel de acţiuni(titluri de proprietate, acte de stare civilă pentru succesori) sau fără ca antecontractul de vânzare cumpărare să conţină elementele esenţiale (semnătură, preţ), pe lângă nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la plata taxei judiciare de timbru şi cele privind competenţa teritoriale.

De asemenea, un aspect important care a condus la concluzia că nerespectarea dispoziţiilor legale în aceste dosare s-a făcut cu rea-credinţă, abuziv, pentru a vătăma drepturile sau interesele legitime ale unei părţi sau persoane, s-a apreciat că îl constituie modul în care inculpata a procedat, ulterior încălcării dispoziţiilor legale, pentru a se asigura că nelegalităţile nu vor putea fi remediate în căile de atac permise de lege. Astfel, în toate cele 3 dosare, fără ca pârâţii să fie prezenţi la termenul la care s-a soluţionat cauza (şi s-a pronunţat şi sentinţa) şi fără ca la dosar să existe cereri de renunţare la calea de atac formulate de aceştia, inculpata a menţionat expres că aceştia au renunţat la calea de atac, astfel că hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, nu a mai fost comunicată şi nu a mai existat vreo posibilitate de descoperire şi remediere a nelegalităţilor.

Pe cale de consecinţă, acest comportament al inculpatei prin care s-a asigurat că hotărârile sale nelegale nu vor fi descoperite şi acoperite prin promovarea eventualelor căi de atac, prin neaducerea la cunoştinţa pârâţilor a soluţiei sale ce nu a fost comunicată, deşi prin hotărârile sale transfera dreptul de proprietate către o altă persoană(reclamanta) s-a reţinut că denotă tocmai intenţia sa, încălcarea dispoziţiilor legale nefiind simple erori.

4. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1182/21.05.2009, instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular FF. (X., moştenitor al defunctului). Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. este succesorul titularului dreptului de proprietate X., deşi la dosar nu există niciun act de stare civilă şi nici vreo altă dovadă a acestei calităţi. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la X. reclamantei fără ca acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac. În plus, la termenul de judecată din data de 7.05.2009, judecătorul care participat la acest termen a constatat lipsa dovezii calităţii procesuale pasive a pârâtului C. în raport de titularul dreptului, dar şi inexistenţa dovezii de plată a taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar insuficient, a stabilit sumele de plată şi a dispus amânarea cauzei pentru ca reclamanta să le achite şi să facă dovada calităţii procesuale pasive a pârâtului, însă, la termenul următor inculpata a soluţionat cauza admiţând acţiunea reclamantei, deşi aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

5. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1183/21.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular GG. (HH. şi II., moştenitoare ale defunctului). Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. este succesorul titularilor dreptului de proprietate HH. şi II., deşi la dosar nu există niciun act de stare civilă şi nici vreo altă dovadă a acestei calităţi. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la HH. şi II. reclamantei fără ca acestea să fie citate legal sau să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac. În plus, la termenul de judecată din data de 7.05.2009, judecătorul care participat la acest termen a constatat lipsa dovezii calităţii procesuale pasive a pârâtului C. în raport de titularul dreptului, dar şi inexistenţa dovezii de plată a taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar insuficient, a stabilit sumele de plată şi a dispus amânarea cauzei pentru ca reclamanta să le achite şi să facă dovada calităţii procesuale pasive a pârâtului, însă, la termenul următor inculpata a soluţionat cauza admiţând acţiunea reclamantei,deşi aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

6. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1134/14.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular JJ.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate sau că are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la JJ. reclamantei fără ca aceasta să fie citată legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

7. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1135/14.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular KK.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate sau că are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la KK. reclamantei fără ca aceasta să fie citată legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

8. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1136/14.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular GG. (LL., moştenitoarea defunctului). Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la titular reclamantei fără ca acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

9. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1137/14.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular MM.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la MM. reclamantei fără ca acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

10. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1138/14.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular NN. (OO., moştenitorul defunctului). Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare-cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la NN. reclamantei fără ca acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

11. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1139/14.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta nu a depus la dosar niciun titlu de proprietate sau alt înscris din care sa rezulte titularul dreptului de proprietate. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare-cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate reclamantei fără a cunoaşte titularul dreptului de proprietate, iar acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

12. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1141/14.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular PP. (moştenitorii defunctului: QQ., RR., SS.). Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la titulari reclamantei fără ca aceştia să fie citaţi legal sau să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

13. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1142/14.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular TT.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la TT. reclamantei fără ca acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

14. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1186/21.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular JJ.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. este succesorul titularului dreptului de proprietate JJ., deşi la dosar nu există niciun act de stare civilă şi nici vreo altă dovadă a acestei calităţi. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la titular reclamantei fără ca acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

15. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1188/21.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular UU.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. este succesorul titularului dreptului de proprietate UU., deşi la dosar nu există niciun act de stare civilă şi nici vreo altă dovadă a acestei calităţi. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la titular reclamantei fără ca acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

16. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1206/28.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular VV. (moştenitorii defunctului: WW.). Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la titular reclamantei fără ca acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

17. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1213/28.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular XX.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la XX. reclamantei fără ca acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

18. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1214/28.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular TT.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare-cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la TT. reclamantei fără ca acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

19. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1223/28.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular YY.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la YY. reclamantei fără ca acesta să fie citat legal sau să i se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

20. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1221/28.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin antecontract de vânzare-cumpărare. Pe lângă antecontractul menţionat, reclamanta a mai depus la dosar titlul de proprietate cu titular ZZ. (moştenitori ai defunctului: AAA. şi BBB.). Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. a dobândit dreptul de proprietate prin contract de vânzare cumpărare, deşi la dosar nu există acest contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la titulari reclamantei fără ca aceştia să fie citaţi legal sau să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

21. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1236/28.05.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare. Pe lângă cele 12 antecontracte menţionate, reclamanta a mai depus la dosar 12 titluri de proprietate care au titulari alte persoane decât pârâtul, respectiv numiţii: CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. este proprietarul de drept al tuturor terenurilor dobândit prin contract de vânzare cumpărare, deşi la dosar nu există nici măcar un astfel de contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca aceştia să fie citaţi legal sau să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

22. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1422/25.06.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare. Pe lângă cele 21 de antecontracte menţionate, reclamanta a mai depus la dosar 10 titluri de proprietate şi 12 cărţi funciare din care rezultă că proprietarii sunt cu totul alte persoane decât pârâtul, respectiv numiţii: TTT., Z., UUU.,VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA.,BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., CCCC., FFFF., GGGG., HHHH., CCCC., IIII., TT.,DDD., M., JJJJ., E., KKKK.,LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ.,RRRR.,SSSS., DDD. . Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. este proprietarul de drept al tuturor terenurilor dobândit prin contract de vânzare-cumpărare, deşi la dosar nu există nici măcar un astfel de contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularii dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca aceştia să fie citaţi legal sau să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

23. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1617/16.07.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare. Pe lângă cele 14 antecontracte menţionate, reclamanta a mai depus la dosar 14 titluri de proprietate care au titulari alte persoane decât pârâtul, respectiv numiţii: TTTT., UUUU.,VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., YY., EEEEE., FFFFF.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. este proprietarul de drept al tuturor terenurilor dobândit prin contract de vânzare cumpărare cu proprietarii de drept, deşi la dosar nu există nici măcar un astfel de contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca aceştia să fie citaţi legal sau să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

24. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1748/30.07.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare. Pe lângă cele 16 antecontracte menţionate, reclamanta a mai depus la dosar 16 titluri de proprietate şi care au titulari alte persoane decât pârâtul, respectiv numiţii(titulari şi moştenitori ai celor decedaţi): GGGGG., HHHHH., GGG., WWW., IIIII., JJJJJ., NNNN., KKKKK., X., LLLLL., JJ., MMMMM., NNNNN., OOOOO., QQQQ., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT.,UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., WWWWW., YYYYY.. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. este proprietarul de drept al tuturor terenurilor dobândit prin contract de vânzare-cumpărare cu proprietarii de drept, deşi la dosar nu există nici măcar un astfel de contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca aceştia să fie citaţi legal sau să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

25. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1805/30.07.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare. Pe lângă cele 19 antecontracte menţionate, reclamanta a mai depus la dosar 21 titluri de proprietate şi care au titulari alte persoane decât pârâtul, respectiv numiţii (titulari şi moştenitori ai celor decedaţi): UUU., ZZZZZ.,AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., RRRRR., DD., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., Z., WWWWWW.,. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. este proprietarul de drept al tuturor terenurilor dobândit prin contract de vânzare-cumpărare cu proprietarii de drept, deşi la dosar nu există nici măcar un astfel de contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca aceştia să fie citaţi legal sau să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

26. Cu referire la dosarul civil nr. x/2009 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2370/12.11.2009 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. D. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate prin mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare. Pe lângă cele 5 antecontracte menţionate, reclamanta a mai depus la dosar 6 titluri de proprietate şi care au titulari alte persoane decât pârâtul, respectiv numiţii(titulari şi moştenitori ai celor decedaţi): Bej XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., RRRR., M. . Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constatat în mod expres că pârâtul C. este proprietarul de drept al tuturor terenurilor dobândit prin contract de vânzare-cumpărare cu proprietarii de drept, deşi la dosar nu există nici măcar un astfel de contract şi nici vreo altă dovadă ca este titularul dreptului de proprietate şi are calitate procesuală pasivă prin raportare la titularul dreptului de proprietate. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca aceştia să fie citaţi legal sau să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

Instanţa a constatat că în aceste 23 dosare (de la pct. 4 - 26) inculpata a soluţionat cauzele fără a fi citaţi titularii reali ai dreptului de proprietate sau succesorii acestora, fără a avea la dosar înscrisurile esenţiale soluţionării unor astfel de acţiuni, respectiv contractele prin care pârâtul C. ar fi dobândit dreptul de proprietate de la titularii reali cu atât mai mult cu cât inculpata, în fiecare sentinţă, cunoştea că titularii dreptului de proprietate sunt alţii decât pârâtul C., dar a specificat în fiecare sentinţă că pârâtul a dobândit de la aceştia dreptul de proprietate în baza unor contracte care nu există la dosar, pe lângă nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la plata taxei judiciare de timbru şi cele privind competenţa teritoriale.

De asemenea, s-a apreciat că un aspect important care conduce la concluzia că nerespectarea dispoziţiilor legale în aceste dosare s-a făcut cu rea-credinţă, abuziv, pentru a vătăma drepturile sau interesele legitime ale unei părţi sau persoane, îl constituie modul în care inculpata a procedat, ulterior încălcării dispoziţiilor legale, pentru a se asigura că nelegalităţile nu vor putea fi remediate în căile de atac permise de lege. Astfel, în toate cele 23 dosare, fără ca pârâţii să fie prezenţi la termenul la care s-a soluţionat cauza (şi s-a pronunţat şi sentinţa) şi fără ca la dosar să existe cereri de renunţare la calea de atac formulate de aceştia, inculpata a menţionat expres că aceştia au renunţat la calea de atac, astfel că hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, nu a mai fost comunicată şi nu a mai existat vreo posibilitate de descoperire şi remediere a nelegalităţilor.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că acest comportament al inculpatei prin care s-a asigurat că hotărârile sale nelegale nu vor fi descoperite şi acoperite prin promovarea eventualelor căi de atac, prin neaducerea la cunoştinţa pârâţilor a soluţiei sale ce nu a fost comunicată, deşi prin hotărârile sale transfera dreptul de proprietate către o altă persoană(reclamanta) denotă tocmai intenţia sa, încălcarea dispoziţiilor legale nefiind simple erori.

27. Cu referire la dosarul civil nr. x/2011 al Judecătoriei Ineu în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 884/9.06.2011 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. G. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate, dar şi alte 47 de persoane de la care pârâtul C. ar fi dobândit, la rândul lui, dreptul de proprietate transmis reclamantei. Reclamanta a depus la dosar doar titluri de proprietate şi un antecontract de vânzare cumpărare între reclamantă şi pârâtul C.,dar fără ca acesta să fie semnat de către vânzător. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constat în mod expres că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate de la proprietari (pârâţi), deşi la dosar nu există vreun act din care să rezulte că persoanele indicate în titlurile de proprietate au transmis dreptul lor de proprietate pârâtului C., dar a constatat şi aceea că antecontractul îndeplineşte toate condiţiile legale de valabilitate, terenurile sunt în proprietatea vânzătorului (pârâtul C.), a fost achitat preţul, deşi antecontractul nu este semnat de către pârât şi nu există nicio altă dovadă că proprietarii au transmis dreptul lor pârâtului C. sau reclamantei. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca acestora să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

28. Cu referire la dosarul civil nr. x/2011 al Judecătoriei Ineu în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 885/9.06.2011 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată îl vizează pe pârâtul C. de la care reclamanta S.C. G. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate, dar şi alte 38 de persoane de la care pârâtul C. ar fi dobândit, la rândul lui, dreptul de proprietate transmis reclamantei. Reclamanta a depus la dosar doar titluri de proprietate, un antecontract de vânzare cumpărare între reclamantă şi pârâtul C.,dar fără ca acesta să fie semnat de către vânzător şi copii ale antecontractelor încheiate de pârâtul C. cu titularii titlurilor de proprietate. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constat în mod expres că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate de la proprietar şi că antecontractul îndeplineşte toate condiţiile legale de valabilitate, terenurile sunt în proprietatea vânzătorului (pârâtul C.), a fost achitat preţul, deşi antecontractul nu este nici măcar semnat de către pârât. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca acestora să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

29. Cu referire la dosarul civil nr. x/2011 al Judecătoriei Ineu în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1667/27.10.2011 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată vizează pe 47 de persoane de la care reclamanta S.C. G. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate. Reclamanta a depus la dosar doar titluri de proprietate. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constat în mod expres că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate de la proprietari (pârâţi), deşi la dosar nu există vreun act din care să rezulte că persoanele indicate în titlurile de proprietate au transmis dreptul lor de proprietate reclamantei, dar a constatat şi aceea că antecontractul îndeplineşte toate condiţiile legale de valabilitate, terenurile fiind proprietatea vânzătorilor, a fost achitat preţul, deşi nu există la dosar niciun antecontract care să fi fost verificat şi nu există nicio altă dovadă că proprietarii au transmis dreptul lor reclamantei. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca acestora să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

30. Cu referire la dosarul civil nr. x/2011 al Judecătoriei Ineu în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1669/27.10.2011 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată vizează pe 30 de persoane de la care reclamanta S.C. G. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate. Reclamanta a depus la dosar doar titluri de proprietate. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constat în mod expres că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate de la proprietari (pârâţi), deşi la dosar nu există vreun act din care să rezulte că persoanele indicate în titlurile de proprietate au transmis dreptul lor de proprietate reclamantei, dar a constatat şi aceea că antecontractul îndeplineşte toate condiţiile legale de valabilitate, terenurile fiind proprietatea vânzătorilor, a fost achitat preţul, deşi nu există la dosar niciun antecontract care să fi fost verificat şi nu există nicio altă dovadă că proprietarii au transmis dreptul lor reclamantei. În plus, hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca acestora să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

31. Cu referire la dosarul civil nr. x/2011 al Judecătoriei Ineu în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2026/15.12.2011 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată vizează zeci de persoane de la care reclamanta S.C. G. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate. Reclamanta a depus la dosar doar titluri de proprietate. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constat în mod expres că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate de la proprietari (pârâţi), deşi la dosar nu există vreun act din care să rezulte că persoanele indicate în titlurile de proprietate au transmis dreptul lor de proprietate reclamantei, dar a constatat şi aceea că antecontractul îndeplineşte toate condiţiile legale de valabilitate,terenurile fiind proprietatea vânzătorilor, a fost achitat preţul, deşi nu există la dosar niciun antecontract care să fi fost verificat şi nu există nicio altă dovadă că proprietarii au transmis dreptul lor reclamantei. Mai mult, niciunul dintre pârâţii indicaţi în acţiunea civilă introductivă nu a fost citat, iar hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca acestora să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

32. Cu referire la dosarul civil nr. x/2011 al Judecătoriei Ineu în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2027/15.12.2011 instanţa a constatat că pe lângă aspectele referitoare la încălcarea dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru şi competenţa teritorială, cererea de chemare în judecată vizează zeci de persoane de la care reclamanta S.C. G. S.R.L. ar fi dobândit dreptul de proprietate. Reclamanta a depus la dosar doar titluri de proprietate. Prin sentinţa civilă pronunţată în acest dosar inculpata a constat în mod expres că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate de la proprietari(pârâţi), deşi la dosar nu există vreun act din care să rezulte că persoanele indicate în titlurile de proprietate au transmis dreptul lor de proprietate reclamantei, dar a constatat şi aceea că antecontractul îndeplineşte toate condiţiile legale de valabilitate,terenurile fiind proprietatea vânzătorilor, a fost achitat preţul, deşi nu există la dosar niciun antecontract care să fi fost verificat şi nu există nicio altă dovadă că proprietarii au transmis dreptul lor reclamantei. Mai mult, niciunul dintre pârâţii indicaţi în acţiunea civilă introductivă nu a fost citat, iar hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, transferând dreptul de proprietate de la numeroşii titulari reclamantei fără ca acestora să li se comunice hotărârea pentru a lua la cunoştinţă de transferul dreptului de proprietate şi a putea promova eventuale căi de atac.

Instanţa a constatat că în aceste 6 dosare (de la pct. 27 - 32) inculpata a soluţionat cauzele fie fără a fi citaţi titularii reali ai dreptului de proprietate sau succesorii acestora, fie fără a avea la dosar înscrisurile esenţiale soluţionării unor astfel de acţiuni, respectiv contractele prin care pârâţii, respectiv, reclamanta ar fi dobândit dreptul de proprietate de la titularii reali,iar unde au existat fără ca acestea să fie măcar semnate, cu atât mai mult cu cât inculpata a specificat în fiecare sentinţă că a analizat condiţiile de valabilitate a contractelor. Curtea a constatat că toate acestea se adaugă nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la plata taxei judiciare de timbru şi cele privind competenţa teritoriale (inculpata a soluţionat dosarele, deşi nu era competentă teritorial,iar reclamanta nu a achitat taxele de timbru, deşi inculpata specifica în sentinţe în mod expres că acţiunile au fost legal timbrate şi taxele de timbru achitate cu chitanţe depuse la dosar).

De asemenea, s-a apreciat că un aspect important care conduce la concluzia că nerespectarea dispoziţiilor legale în aceste dosare s-a făcut cu rea-credinţă, abuziv, pentru a vătăma drepturile sau interesele legitime ale unei părţi sau persoane, îl constituie modul în care inculpata a procedat, ulterior încălcării dispoziţiilor legale, pentru a se asigura că nelegalităţile nu vor putea fi remediate în căile de atac permise de lege. Astfel, în toate cele 6 dosare, fără ca pârâţii să fie prezenţi la termenul la care s-a soluţionat cauza (şi s-a pronunţat şi sentinţa) şi fără ca la dosar să existe cereri de renunţare la calea de atac formulate de aceştia, inculpata a menţionat expres că aceştia au renunţat la calea de atac, astfel că hotărârea a fost pronunţată definitivă şi irevocabilă, nu a mai fost comunicată şi nu a mai existat vreo posibilitate de descoperire şi remediere a nelegalităţilor.

Pe cale de consecinţă, s-a constatat că acest comportament al inculpatei prin care s-a asigurat că hotărârile sale nelegale nu vor fi descoperite şi acoperite prin promovarea eventualelor căi de atac, prin neaducerea la cunoştinţa pârâţilor a soluţiei sale ce nu a fost comunicată, deşi prin hotărârile sale transfera dreptul de proprietate către o altă persoană (reclamanta) denotă tocmai intenţia sa, încălcarea dispoziţiilor legale nefiind simple erori.

În lumina probatoriului administrat în cadrul procesului penal şi analizat anterior, instanţa a apreciat că se poate concluziona că, în ceea ce priveşte infracţiunea continuată de abuz în serviciu (cele 32 de acte materiale descrise mai sus), există probe certe în susţinerea existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatei, probaţiunea fiind dincolo de orice îndoială rezonabilă.

III. Cu referire la infracţiunea continuată de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicare art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. (50 de acte materiale) şi în legătură cu care a fost invocată excepţia împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Analizând excepţia prescripţiei invocată de către inculpată, instanţa a apreciat că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Conform art. 289 din C. pen. din 1969, pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea de fals intelectual este închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. din 1969, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Dispoziţiile art. 124 din C. proc. pen. din 1968 prevăd că prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 este depăşit cu încă jumătate (prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1092/18.12.2012 şi data epuizării infracţiunii continuate, respectiv 15.12.2011).

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale antemenţionate, instanţa de fond a apreciat că reiese că termenul de prescripţie a răspunderii penale a inculpatei pentru infracţiunea continuată de fals în intelectual s-a împlinit la data de 14.06.2019.

Pe cale de consecinţă, instanţa în temeiul 396 alin. (6) din C. proc. pen., art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata B. în ceea ce priveşte infracţiunea continuată de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicare art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. (50 de acte materiale) urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, s-a reţinut că inculpata a săvârşit faptele anterior datei de 1 februarie 2014, la care au intrat în vigoare a noilor coduri penale şi modificările aduse legilor speciale, iar potrivit dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

S-a reţinut că aplicarea art. 5 din C. pen. se face în concret, în funcţie de pedeapsa către care se orientează instanţa, dar şi de celelalte instituţii incidente în stabilirea regimului sancţionator final, însă cu respectarea Deciziei Curţii Constituţionale 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014, prin care s-a constatat că "dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile".

Comparând limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice ca şi dispoziţiile privind tratamentul sancţionator în cazul infracţiunii continuate şi dispoziţiile privind prescripţia răspunderii penale în legile succesive, instanţa de fond a constatat că în privinţa inculpatei, în mod global, legea penală veche este mai favorabilă, neimpunându-se astfel schimbarea calificării juridice potrivit noilor dispoziţii penale, ci doar reţinerea art. 5 din C. pen.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatei B. care, în calitate de magistrat judecător la Judecătoria Ineu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a pronunţat în cursul anilor 2009 - 2011 un număr de 32 de hotărâri judecătoreşti prin care, în mod nelegal, s-a transferat în patrimonial reclamantelor din cauzele civile respective (S.C. G. S.R.L. Timişoara şi D.) dreptul de proprietate asupra 615,20 hectare teren (404,85 ha în cauzele privind reclamanta S.C. G. S.R.L. Timişoara, respectiv 210,35 ha în cauzele privind reclamanta D.) situate în extravilanul comunei Zarand, judeţul Arad care au făcut obiectul judecăţii prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbre şi timbre judiciar mobil şi, în felul acesta, s-a prejudiciat unitatea administrativ teritorială unde avea domiciliul/reşedinţa sediul reclamantul din cauze (U.A.T. municipiul Timişoara şi U.A.T. Sântana) prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local sumele corespunzătoare taxelor aferente, în cuantum de 68.439,63 RON (39.802,87 RON, respectiv 28.636.76 RON) şi obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru societăţile reclamante constituit din dobândirea fără drept a dreptului de proprietate privind suprafaţa totală de 615,20 hectare întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de dispoziţiile art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (32 de acte materiale).

Inculpata a comis fapta în îndeplinirea atribuţiilor sale de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, inculpata având calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 147, art. 145 din C. pen. 1969.

Referitor la latura obiectivă a infracţiunii, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, s-a precizat că, prin Decizia nr. 392/2017, Curtea Constituţională a decis că "dispoziţiile art. 248 C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", fiind stabilită, aşadar, "incidenţa normei penale şi, implicit, a răspunderii penale, numai cu privire la încălcări ale actelor de reglementare primară".

Raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din 8 iulie 2016, s-a precizat că inculpata, prin pronunţarea celor 32 de sentinţe civile a încălcat prevederile art. 31 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) - (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 în vigoare la data introducerii cererilor de chemare în judecată care au făcut obiectul dosarelor susmenţionate, care prevăd următoarele (în cazul articolelor aplicabile): Art. 3/1 (1) Cererile introduse la instanţele judecătoreşti, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, se taxează potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), la valoarea imobilului. (2) Taxarea cererilor prevăzute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de părţi. În cazul în care valoarea declarată de părţi este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la această din urmă valoare. Art. 18 (1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiţiei. Art. 20 (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.

Prin urmare, s-a constatat că în toate dosarele menţionate, fiind evidentă lipsa dovezii plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil, Legea nr. 146/1997 obligă instanţa determinarea cuantumului acestor taxe şi la invocarea din oficiu a excepţiei lipsei timbrajului, excepţie de procedură, peremptorie şi absolută, vizând legala învestire a instanţei, cu consecinţa iniţială a punerii în vedere reclamanţilor să achite suma datorată până la primul termen de judecată, (ceea ce nu s-a întâmplat în niciunul dintre dosare) şi anularea acţiunilor pentru netimbrare în caz de neconformare, potrivit disp. art. 31 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) - (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997.

Aşadar, s-a constatat că în cauza dedusă judecăţii, inculpata B. a pronunţat hotărârile anterior menţionate, prin încălcarea şi ignorarea normelor procesual civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv prin încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează plata taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil. Astfel, au fost încălcate prevederile relative la competenţă din C. proc. civ. în vigoare la momentul judecării cauzelor precum şi art. 18, art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997, care stabilesc faptul că plata taxei judiciare de timbru se face anticipat de reclamanţii din dosar în contul unităţilor administrativ teritoriale unde îşi au domiciliul sau reşedinţa şi că instanţa de judecată investită cu soluţionarea cauzei procedează la determinarea cuantumului taxelor, în caz contrar acţiunile promovate urmând a fi anulate pentru netimbrare.

Referitor la latura subiectivă, s-a reţinut că inculpata a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind ca prin pronunţarea celor 32 de sentinţe civile cu încălcarea legii privind determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar şi neanularea cererilor de chemare în judecată netimbrate a produs un prejudiciu bugetului UAT - Timişoara, UAT Sântana şi a determinat obţinerea ca folos necuvenit pentru reclamanţii S.C. G. S.R.L. Timişoara şi D..

De asemenea, sub aspectul laturii subiective, astfel cum s-a detaliat anterior cu ocazia analizei stării de fapt pentru fiecare dosar civil, s-a apreciat că în cazul inculpatei nu a fost vorba despre simple erori, încălcări ocazionale şi neintenţionate a normelor procedurale ori despre interpretarea eronată de către aceasta a probelor administrate sau a unor norme de drept substanţial ori procedural, care să fi putut fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac, ci despre o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, aceasta acţionând, aşa cum s-a menţionat anterior, cu intenţia de a prejudicia titularii reali ai drepturilor de proprietate asupra terenurilor, precum şi unităţile administrativ teritoriale şi de a determina obţinerea de foloase necuvenite pentru beneficiarii drepturilor asupra respectivelor imobile.

S-a menţionat că este real faptul că interpretarea şi evaluarea probelor administrate este atributul exclusiv al magistratului, iar împotriva unor hotărâri considerate ca nelegale sau netemeinice atât dispoziţiile constituţionale, cât şi cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac şi că eventuale erori apărute în procesul de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale. În situaţia inculpatei, ceea ce a condus în mod indubitabil la concluzia că a fost o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu în sens penal a fost maniera în care a soluţionat acţiunile (fie fără a fi citaţi titularii reali ai dreptului de proprietate sau succesorii acestora, fie fără a avea la dosar înscrisurile esenţiale soluţionării unor astfel de acţiuni), iar după pronunţarea hotărârilor nelegale, s-a asigurat că acestea nu vor fi descoperite şi îndreptate, menţionând în mod nelegal că acestea sunt irevocabile şi, astfel, acestea nu s-au comunicat, neexistând posibilitatea exercitării căii de atac.

Urmarea imediată constă în producerea unei pagube, respectiv prejudicierea unitatea administrativ teritorială unde avea domiciliul/reşedinţa sediul reclamantul din cauze (U.A.T. municipiul Timişoara şi U.A.T. Sântana) prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local sumele corespunzătoare taxelor aferente, în cuantum de 68.439,63 RON (39.802,87 RON, respectiv 28.636.76 RON) şi obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru societăţile reclamante constituit din dobândirea fără drept a dreptului de proprietate privind suprafaţa totală de 615,20 hectare.

Inculpata B. a uzat de dreptul la tăcere atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, în rejudecare, dar a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi a solicitat ca judecarea sa să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care şi le-a însuşit potrivit art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., potrivită căruia stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi social

În concret, instanţa a avut în vedere că faptele de abuz în serviciu contra intereselor publice au fost săvârşite de către inculpată în calitate de magistrat, judecător, cu prilejul exercitării atribuţiilor de serviciu, ceea ce le conferă un grad ridicat de pericol social, în condiţiile în care inculpata avea îndatorirea de a asigura respectul legii şi a garanta drepturile cetăţenilor. De asemenea, a mai fost avut în vedere şi numărul mare de acte materiale săvârşite de către inculpată prin acelaşi mod de operare, ceea ce denotă o vădită desconsiderare atât a relaţiilor sociale privind corecta desfăşurare a activităţilor de serviciu, mai grav fiind faptul că acţiunile inculpatei au vizat hotărâri judecătoreşti care sunt prezumate a reflecta adevărul.

De asemenea, a avut în vedere conduita inculpatei în cursul procesului penal, constatând că acesta a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, manifestând regret, ca şi circumstanţele personale ale inculpatei, respectiv: nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială, astfel cum rezultă acestea din actele dosarului, astfel că instanţa a reţinut totodată, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar, că inculpata a mai fost condamnată pentru infracţiuni concurente. În plus, instanţa a avut în vedere şi aceea că faptele comise către inculpată s-au epuizat în decembrie 2011, fiind comise în urmă cu 10 ani.

Faţă de toate aceste criterii de individualizare, ţinând seama de limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, limite ţinând seama de limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită (3 - 15 ani pentru infracţiunea prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi dispoziţiile art. 418 din C. proc. pen. instanţa a dispus condamnarea inculpatei B., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată (32 de acte materiale) la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Având în vedere natura şi gravitatea faptelor săvârşite de inculpată, conturate şi de numărul mare al actelor materiale comise, împrejurările în care acestea au fost comise, precum şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatei, s-a constatat existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii - drepturi care, în temeiul art. 65 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, se impun a fi interzise inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

Pentru aceleaşi considerente, reţinându-se existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., s-a apreciat că se impune interzicerea acestor drepturi şi ca pedeapsă accesorie pe lângă infracţiunea pentru care aceasta a fost condamnată în prezenta cauză.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 65 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. din 1969, pe o perioada de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

De asemenea, s-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare prin sentinţa penală 327/PI/23.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2013, definitivă prin decizia nr. 78/A/9.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cu infracţiunile pentru care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 560/PI/20.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 372/A/31.10.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală 560/PI/20.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, definitivă în urma modificării prin Decizia penală nr. 372/A/31.10.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată aplicată în temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza II-a, b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 4 ani aplicată în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969; pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată aplicată în temeiul art. 290 C. pen. din 1969; pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice aplicată în temeiul art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000; pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969; pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969; pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice aplicată în temeiul art. 248 C. pen. din 1969 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000; pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual aplicată în temeiul art. 289 C. pen. din 1969; câte 4 (patru) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a şi b) din C. pen. din 1969 aplicate pentru fiecare din cele 8 (opt) infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. câte 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare din cele 8 (opt) infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. câte 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare dintre cele 2 (două) infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. 1 (un) an închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. şi a înlăturat provizoriu sporul de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, raportat la art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. art. 418 din C. proc. pen., a contopit pedepsele astfel repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare, pe care o sporeşte cu 3 (trei) ani, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B. perioadele executate din data de 10.06.2013 la 26.07.2016 şi din 31.10.2017 la 17.01.2018.

Instanţa a apreciat neîntemeiată solicitarea inculpatei de a se menţiona în mod expres menţinerea liberării condiţionate anterioare întrucât dispoziţiile vechiul cod aplicabil în speţă prevăd la art. 61 din C. pen. posibilitatea menţinerii liberării condiţionate, dar aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în speţă. Însă, raportat la pedeapsa rezultantă pe care o va aplica inculpatei, nemodificarea acesteia faţă de cea din executarea căreia a fost deja liberată condiţionat, s-a constatat că inculpata a executat pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în perioada 10.06.2013 - 26.07.2016 şi 31.10.2017 - 17.01.2018 când a fost liberată condiţionat prin Decizia penală nr. 26/17.01.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2017, neimpunându-se anularea formelor de executare şi emiterea altora noi.

În ceea ce priveşte latura civilă, referitor la pretenţiile civile în cuantum de 7668 de RON solicitate de U.A.T. Oraş Ineu, faţă de excluderea din conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu a actului material constând în pronunţarea în dosarul civil nr. x/2010 a Sentinţei civile nr. 796/26.05.2011, în baza art. 19, art. 25 şi 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 1349, art. 1357 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. s-a respins acţiunea civilă privind obligarea inculpatei la plata sumei de 7668 RON către U.A.T. oraş Ineu, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 19 şi art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţilor civile U.A.T. oraş Sântana şi U.A.T. mun. Timişoara şi aferent actelor materiale pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei pentru infracţiunea de abuz în serviciu.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen., art. 256 din C. proc. pen. şi art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus anularea sentinţelor civile false şi a actelor întocmite de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad în baza acestor sentinţe prin anularea numerelor cadastrale, sistarea şi anularea înscrierilor din cărţile funciare, respectiv: Sentinţa civilă nr. 884/9.06.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. 1252/246/2011, atât în versiunea existentă în original în dosarul civil cât şi în versiunea care a fost utilizată la O.C.P.I.

Arad în care nu mai apare pârâtul C., a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand; Sentinţa civilă nr. 885/9.06.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011, atât în versiunea existentă în original în dosarul civil cât şi în versiunea care a fost utilizată la O.C.P.I.

Arad în care nu mai apare pârâtul C., a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand.; Sentinţa civilă nr. 1667/27.10.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand;

Sentinţa civilă nr. 1669/27.10.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand; sentinţa civilă nr. 2026/15.12.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Sintea Mare, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand, C.F. x Zărand;

Sentinţa civilă nr. 2027/15.12.2011 pronunţată în dosarul civil al Judecătoriei Ineu nr. x/246/2011 a efectelor produse de hotărâre respectiv anularea numerelor cadastrale şi sistarea CF x Zărand, CF x Zărand, CF x Zărand, CF x Zărand, CF x Zărand şi CF x Zărand; sentinţa civilă nr. 1182/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1183/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; Sentinţa civilă nr. 1134/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; Sentinţa civilă nr. 1135/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1136/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1137/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1138/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1139/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1141/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1142/14.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1186/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1188/21.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1206/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1213/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1214/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1221/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1223/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; 39; sentinţa civilă nr. 1236/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1422/25.06.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1617/16.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1748/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1805/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 2370/12.11.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 966/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 967/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 968/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 969/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 970/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 971/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 975/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 978/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 965/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 972/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 976/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 977/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 979/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 980/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 981/23.04.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; - sentinţa civilă nr. 1224/28.05.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1749/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1750/30.07.2009 pronunţată în dosarul civil nr. x/2009; sentinţa civilă nr. 1242/12.08.2010 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010; sentinţa civilă nr. 1982/24.11.2010 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010; sentinţa civilă nr. 1204/28.07.2011 pronunţată în dosarul civil nr. x/2011, în cadrul cărora calitatea de reclamant a fost deţinută de S.C."D."S.R.L. pentru care nu s-au plătit taxele judiciare de timbru precum şi a C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand (intabulare parcelă teren nr. 1179/19), C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand (intabulare parcelă teren nr. 1269/20), C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand, C.F. nr. x Zărand şi C.F. nr. x Zărand .

S-a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri un exemplar al acesteia să fie comunicat Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad.

Cu privire la cererea numitului A. privind desfiinţarea/anularea dispoziţiilor din minuta şi din dispozitivul sentinţei civile nr. 796/26.05.2011 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010 în care calitatea de reclamant a fost deţinută de E., iar pârât a fost A., prin care s-a admis cererea reclamantei din precizarea la acţiune din data de 31.08.2010 având ca obiect succesiunea şi partajul după imobilul situat în Şicula nr. 243/A, 41 judeţul Arad pentru care nu s-au plătit taxele judiciare de timbru de 7.668 RON prin înlăturarea din conţinutul minutei şi a sentinţei a dispoziţiilor - "Atribuie pârâtului imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad identificat în CF nr. x Şicula, cu o valoare de circulaţie de 20.000 EURO" şi "Obligă pârâtul la plata unei sulte în sumă de 10.000 EURO pentru imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad, către reclamantă", faţă de nereţinerea acestui act material în cuprinsul infracţiunii continuate de abuz în serviciu pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei şi motivele care au stat la baza acestei decizii, astfel cum au fost dezvoltate anterior la pct. I, instanţa urmează a o respinge ca neîntemeiată. În plus, în legătură cu această faptă nu a fost reţinută infracţiunea de fals intelectual.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata B. să plătească statului suma de 16.000 RON cheltuieli judiciare către stat (6.000 de RON dosar nr. x/2017, 9.000 de RON dosar nr. x/2018 şi 1000 de RON faza de judecată, având în vedere procedura simplificată solicitată de inculpată). Deşi inculpata a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată efectuate în faza de urmărire penală, întrucât acestea sunt exagerate raportat la durata urmăririi penale, instanţa a apreciat cererea neîntemeiată. Astfel, s-a observat faptul că obiectul prezentului dosar îl constituie două dosare penale conexate, în fiecare fiind emis rechizitoriu(dosar nr. x/2017 şi dosar nr. x/2018), în dosare au fost cercetate în total un număr de 51 de acte materiale de abuz în serviciu şi 50 de acte materiale de fals intelectual, inculpata şi-a rezervat dreptul la tăcere, astfel că organul de urmărire penală nu a avut colaborarea acesteia în vederea simplificării urmăririi penale. De asemenea, o durată mai scurtă a urmăririi penale nu justifică neapărat reducerea cheltuielilor de la urmărire penală atâta timp cât în acea perioadă au fost efectuate numeroase acte de cercetare penală, astfel cum rezultă din cele 19 volume de urmărire penală (8 volume dosar nr. x/2017 şi 11 volume dosar nr. x/2018). În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de avocaţi Timiş a sumei de 868 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu.

Împotriva Sentinţei penale nr. 339/PI din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018 au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi persoana vătămată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2018* fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 16 martie 2021.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a susţinut că sentinţa penală este netemeinică sub aspectul excluderii din conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată a unui număr de 19 acte materiale, descrise în rechizitoriul nr. x/2018 şi, în consecinţă, a solicitat admiterea acţiunii civile privind obligarea inculpatei la plata sumei de 7668 RON către U.A.T. Oraş Ineu, cu titlu de despăgubiri civile, precum şi admiterea cererii privind desfiinţarea/anularea dispoziţiilor din minuta şi din dispozitivul Sentinţei civile nr. 796/26.05.2011 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010 în care calitatea de reclamant a fost deţinută de E., iar pârât a fost A., prin înlăturarea din conţinutul minutei şi a sentinţei a dispoziţiilor "Atribuie pârâtului imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad identificat în CF nr. x Şicula, cu o valoare de circulaţie de 20.000 EURO" şi "Obligă pârâtul la plata unei sulte în sumă de 10.000 EURO pentru imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad, către reclamantă.

În motivare, s-a arătat că soluţia instanţei de fond este neîntemeiată şi se bazează pe o interpretare greşită a materialului probator administrat în cauză. Astfel, inculpata B. a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu şi a solicitat, atât cu ocazia judecării cauzei în primul ciclu procesual, cât şi cu ocazia rejudecării, după desfiinţarea hotărârii, judecarea în procedură simplificată şi nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale. Această recunoaştere se coroborează cu actele existente la dosarul cauzei care dovedesc, dincolo de orice îndoială, modalitatea de săvârşire a infracţiunii şi existenţa vinovăţiei inculpatei B., respectiv faptul că aceasta a pronunţat hotărârile judecătoreşti prin încălcarea, cu ştiinţă, a unor dispoziţii din legi primare, respectiv a dispoziţiilor art. 18, art. 19, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în vigoare la acel moment şi a celor prevăzute în C. proc. civ. relativ la competenţa teritorială.

În cele 18 dosare civile calitatea de reclamant a fost deţinută de către S.C D." D., judeţul Arad, iar calitatea de pârât a fost deţinută de către persoane din comuna Zărand, judeţul Arad, fiind pronunţate hotărâri judecătoreşti prin care a fost dobândită proprietatea asupra unor suprafeţe de teren, fără achitarea taxelor judiciare de timbru, deşi plata taxei judiciare de timbru trebuia făcută anticipat de reclamantul din dosar, după determinarea cuantumului de către instanţă, în caz contrar, acţiunile promovate trebuiau anulate pentru netimbrare.

De asemenea, au fost încălcate şi dispoziţiile referitoare la competenţa teritorială deoarece terenurile care făceau obiectul cererilor de chemare în judecată nu erau în circumscripţia Judecătoriei Ineu, ci a Judecătoriei Chişineu-Criş. Astfel, în dosarul civil nr. x/246/2009 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 966/23.04.2009, privind suprafaţa de 1,83 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 967/23.04.2009, privind suprafaţa de 1,11 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 968/23.04.2009, privind suprafaţa de 0,58 ha teren situat în Zărand;

în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 969/23.04.2009, privind suprafaţa de 2,62 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 970/23.04.2009, privind suprafaţa de 2,40 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 971/23.04.2009, privind suprafaţa de 2,443 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 975/23.04.2009, privind suprafaţa de 0,7942 ha teren situat în Zărand;

în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 978/23.04.2009, privind suprafaţa de 0,6774 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 965/23.04.2009, privind suprafaţa de 0,46 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 972/23.04.2009, privind suprafaţa de 0,5494 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 976/23.04.2009, privind suprafaţa de 0,71 ha teren situat în Zărand;

în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 977/23.04.2009 privind suprafaţa de 0,71 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 979/23.04.2009, privind suprafaţa de 0.6096 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 980/23.04.2009, privind suprafaţa de 1,1655 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 981/23.04.2009, privind suprafaţa de 0,55 ha teren situat în Zărand;

în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1224/28.05.2009, privind suprafaţa de 2,16 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1749/30.07.2009, privind suprafaţa de 2,10 ha teren situat în Zărand; în dosarul civil nr. x/2009 s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1750/30.07.2009, privind suprafaţa de 1,14 ha teren situat în Zărand.

Pentru soluţionarea cauzelor civile au fost avute în vedere cererile de chemare în judecată formulate în numele reclamantului D., prin reprezentant H., respectiv I., antecontracte de vânzare cumpărare încheiate în numele reclamantului S.C D."S.R.L, cumpărător şi pârâţi, vânzători, dovezi îndeplinire procedură citare părţi, titluri de proprietate în copie, cereri de renunţare la calea de atac.

Din studierea acestor înscrisuri depuse la dosarele cauzelor, a minutelor şi a sentinţelor civile pronunţate în cauză de inculpata B., au rezultat următoarele:

În ceea ce priveşte plata taxelor judiciare şi a timbrului judiciar mobil, aceste cauze au fost judecate fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil. În cadrul sentinţelor civile, partea introductivă şi considerente, se menţionează în mod nereal aspecte contrare, din care rezultă că cererile sunt legal timbrate şi ca s-au depus la dosar chitanţele de plată a taxelor judiciare de timbru.

Referitor la calitatea procesuală activă şi pasivă a reclamantului şi a pârâţilor din cauză, inculpata a reţinut în mod nereal în cadrul sentinţelor, fără ca la dosarele nr. x/2009, nr. y/2009, nr. z/2009, nr. w/2009, nr. t/2009, nr. s/2009 să existe dovezi, că pârâţii ar fi avut calitatea de moştenitor/cumpărător de la proprietarii menţionaţi în titlurile de proprietate a parcelelor de teren care au făcut obiectul vânzării şi astfel, în aparenţă, a legitimat că pârâţii aveau în patrimoniu dreptul de proprietate privind parcelele de teren vândute reclamantului S.C D. S.R.L. În ceea ce priveşte competenţa teritorială, magistratul judecător, prin încălcarea normelor imperative din C. proc. civ., a reţinut că este competent şi a judecat cauza, deşi terenurile care făceau obiectul judecăţii şi pârâţii nu erau din zona sa de competenţă, comuna Zărand fiind în circumscripţia Judecătoriei Chişineu-Criş.

Referitor la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii pronunţate, în dosarele civile nr. x/2009, nr. y/2009, nr. z/2009, la finalul acesteia s-a reţinut că la pronunţarea hotărârilor părţile au renunţat la calea de atac, în condiţiile în care în sentinţe se reţine că pârâţii deşi au fost legal citaţi, nu au depus întâmpinări şi nu s-au prezentat în instanţă pentru a formula apărări, pronunţarea făcându-se în aceeaşi zi în care s-au judecat cauzele.

Din adresele comunicate de Judecătoria Ineu a rezultat cuantumul taxelor judiciare de timbru care trebuiau plătite de reclamanta S.C D. S.R.L., respectiv sumele: de 114,92 RON (dosar x/2009); de 136,17 RON (dosar x/2009); de 170,96 RON (dosar x/2009); de 233,71 RON (dosar x/2009); de 147,63 RON (dosar x/2009); de 276,82 RON (dosar x/2009); de 133,78 RON (dosar x/2009); de 460,65 RON (dosar x/2009); de 455,46 RON (dosar x/2009); de 275,36 RON (dosar x/2009); de 340,44 RON (dosar x/2009); de 211,16 RON (dosar x/2009); de 115,4 RON (dosar x/2009); de 464,7 RON (dosar x/2009); de 435 RON (dosar x/2009); de 440,88 RON (dosar x/2009); de 154,04 RON (dosar x/2009); de 132,92 RON (dosar x/2009).

Analizând efectele produse de cele 18 sentinţe civile, parchetul a susţinut că se poate constata că prin acestea s-a transferat, către reclamantul S.C D. S.R.L, dreptul de proprietate pentru 22,6091 hectare situat în extravilanul comunei Zărand, judeţul Arad, fără ca acesta să achite taxele judiciare de timbru anterior amintite.

De asemenea, inculpata B., magistrat judecător la Judecătoria Ineu la data comiterii faptelor, a pronunţat la 26.05.2011 sentinţa civilă nr. 796/26.05.2011 în dosarul civil nr. x/2010 prin care, în mod nelegal şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbru şi timbru judiciar mobil, a hotărât inclusiv cu privire la precizarea la cererea introductivă formulată de reclamantul din cauză E. şi, în felul acesta, a prejudiciat unitatea administrativ teritorială unde avea domiciliul/reşedinţa/sediul reclamantul din cauză, prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local (U.A.T. oraşul Ineu, judeţul Arad) sumele corespunzătoare taxelor aferente 7.668 RON. În dosarul civil nr. x/2010 calitatea de reclamant a fost deţinută de E., din localitatea Mocrea, oraşul Ineu, judeţul Arad, iar A. din localitatea Şicula, judeţul Arad, figurează în calitate de pârât. Denunţătoarea CC. din localitatea Şicula, judeţul Arad a avut calitatea de intervenient în interes propriu, iar obiectul dosarului a fost succesiunea după bunica persoanei vătămate, BB., precum şi partajul bunurilor defunctei. Prin cererea introductivă din data de 23.07.2010, mătuşa persoanei vătămate, E. a solicitat succesiunea şi partajul după un teren de 5,04 ha, evaluat de reclamantă la suma de 10.000 RON, iar prin precizarea ulterioară la cererea introductivă din data de 31.08.2010, reclamanta din dosarul civil a învestit instanţa şi cu succesiunea şi partajul după imobilul constituit din teren şi casă situate în Şicula nr. 243, judeţul Arad, unde se afla şi domiciliul persoanei vătămate, evaluat de reclamantă la suma de 30.000 EURO şi reevaluat ulterior la 20.000 EURO.

În dosarul civil s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 796/26.05.2011, prin care s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta E. împotriva pârâtului A. şi, după ce s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta BB. se compune din terenul de 5,04 ha şi imobilul din Şicula nr. 243/A, judeţul Arad şi că pârâtul şi reclamantul au calitatea de moştenitori, s-a dispus predarea masei succesorale şi, în consecinţă, s-a predat Lotul I, format din suprafaţa de 2,58 ha teren reclamantei, iar Lotul II, format din 2,46 ha teren şi imobilul din Şicula nr. 243/A, judeţul Arad, pârâtului. Totodată a fost obligat pârâtul la plata unei sulte de 10.000 EURO către reclamantă.

Din răspunsul Judecătoriei Ineu nr. 1708/246/2010 din 7.10.2015 şi din înscrisurile ce compun dosarul civil în cauză, rezultă că în ceea ce priveşte cererea introductivă înregistrată la data de 23.07.2010, care a avut ca obiect succesiunea şi partajul terenului de 5,04 ha, s-a acordat reclamantei ajutor public judiciar de 850 RON prin încheierea nr. 683/16.08.2010, dar în ceea ce priveşte precizarea la acţiune din data de 31.08.2010, având ca obiect succesiunea şi partajul imobilului constituit din teren şi casă situate în Şicula nr. 243, judeţul Arad, nu s-a plătit taxa judiciară de timbru de 7.668 RON, sumă care trebuia achitată de reclamantă. Magistratul judecător B. a judecat şi hotărât inclusiv cu privire la precizarea de acţiune a reclamantei din data de 31.08.2010, fără ca la dosar să fie depusă dovada privind plata taxei. Deşi prin încheierea din data de 17.01.2011 magistratul judecător a calculat cuantumul taxelor, atât în ceea ce priveşte precizarea de acţiune a reclamantei E. din data de 31.08.2010, cât şi în ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu a intervenientei CC., ulterior prin Sentinţa civilă nr. 796/26.05.2011, pronunţată în dosarul nr. x/2010, a aplicat un tratament diferit, deşi ambele acţiuni trebuiau anulate pentru netimbrare.

Astfel, instanţa a admis atât cererea introductivă a reclamantei pentru care i-a acordat reclamantei ajutor public judiciar, cât şi cererea din precizarea la acţiune pentru care nu s-au plătit taxele judiciare şi a anulat ca netimbrată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de persoana vătămată CC., care a solicitat instanţei să constate că a efectuat investiţii la imobilul din localitatea Şicula nr. 243, judeţul Arad în sumă de 23.000 RON. Raportat la obiectul pretenţiilor intervenientei s-a calculat de către instanţă o taxa judiciară de timbru de 1.491 RON, sumă care a fost determinată în mod corect de către magistratul judecător B., fapt confirmat de răspunsul Judecătoriei Ineu din 7.10.2015.

Din răspunsul Judecătoriei Ineu a rezultat că, în total, pentru cererea introductivă şi precizarea la acţiune taxa judiciară datorată este de 9.006 RON, din care suma de 7.668 RON (3.834 RON X 2 - succesiune şi partaj) pentru precizarea la acţiune şi suma de 1.288 RON (644 X 2 - succesiune şi partaj).

S-a susţinut de către parchet că existenţa elementelor constitutive în ceea ce priveşte cele 19 acte materiale de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpatei B., prin rechizitoriul nr. x/2017, sunt dovedite, neputând fi împărtăşită opinia instanţei de fond că este vorba despre o simplă eroare. Din coroborarea tuturor actelor existente la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că acesta era modul de acţiune al inculpatei, judecarea cauzelor făcându-se cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute în lege, scopul fiind transferarea dreptului de proprietate în favoarea reclamatului, fără plata taxelor judiciare de timbru şi cu încălcarea regulilor de competenţă.

Decizia nr. 405/2016 produce efecte juridice, de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, în toate cauzele penale aflate pe rolul organelor judiciare, indiferent de faza sau etapa procesuală în care se află. Cerinţa esenţială "prin încălcarea legii", ataşată elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu, este o condiţie care ţine de tipicitatea faptei penale respective. Aceeaşi condiţie trebuie îndeplinită şi în ceea ce priveşte fapta prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie - infracţiune asimilată faptelor de corupţie - care, prin modul în care a fost incriminată, reprezintă o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu, iar din perspectiva clasificării normelor juridice, este o normă de trimitere, care se completează cu dispoziţiile din legea penală generală.

Aşadar, inculpata B., magistrat judecător la Judecătoria Ineu la data săvârşirii faptelor, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv cu ocazia judecării cauzelor, a încălcat, cu ştiinţă, dispoziţiile din Legea nr. 146/1997 privitoare la plata taxelor judiciare de timbru şi cele din C. proc. civ. referitoare la competenţa teritorială, prejudiciind unităţile administrativ teritoriale unde aveau domiciliul/reşedinţa/sediul reclamanţii din cauză, prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local sumele corespunzătoare taxelor aferente.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, în rejudecare, pronunţarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatei B., pentru toate actele materiale reţinute în conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prev. şi ped. de art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.

De asemenea, în latură civilă, urmare a condamnării, s-a solicitat admiterea acţiunii civile privind obligarea inculpatei la plata sumei de 7.668 RON către U.A.T. Oraş Ineu, cu titlu de despăgubiri civile, precum şi admiterea cererii privind desfiinţarea/anularea dispoziţiilor din minuta şi din dispozitivul Sentinţei civile nr. 796/26.05.2011 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010 în care calitatea de reclamant a fost deţinută de E., iar pârât a fost A., prin înlăturarea din conţinutul minutei şi a sentinţei a dispoziţiilor:

"Atribuie pârâtului imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad identificat în CF nr. x Şicul, cu o valoare de circulaţie de 20.000 EURO" şi "Obligă pârâtul la plata unei sulte în suma de 10.000 EURO pentru imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad, către reclamantă."

Partea vătămată A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a Sentinţei penale nr. 339/18.12.2020 şi pronunţarea unei noi hotărâri penale prin care să se dispună desfiinţarea/anularea dispoziţiilor din minuta şi din dispozitivul Sentinţei civile nr. 796/26.05.2011 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010 prin înlăturarea din conţinutul minutei şi a sentinţei a dispoziţiilor "Atribuie pârâtului imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad identificat în CF nr. x Şicula, cu o valoare de circulaţie de 20.000 EURO" şi "Obligă pârâtul la plata unei sulte în sumă de 10.000 EURO pentru imobilul situat în localitatea Şicula nr. 243/A jud. Arad, către reclamantă"

La termenul de judecată din 16 martie 2021, Înalta Curte având în vedere stadiul procesual al cauzei, respectiv primul termen de judecată, precum şi necesitatea respectării dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., privitoare la garantarea dreptului la apărare, a constatat întemeiată cererea de amânare formulată de intimata inculpată B. pentru angajarea unui avocat şi a dispus amânarea cauzei la data de 27 aprilie 2021.

La termenul de judecată din 27 aprilie 2021, Înalta Curte a constatat întemeiată cererea de amânare formulată de intimata inculpată B. din motive medicale şi a dispus amânarea cauzei la data de 8 iunie 2021.

La termenul de judecată din 8 iunie 2021, a fost pusă în discuţie solicitarea intimatei inculpate B. de a se constata intervenită prescripţia răspunderii penale, reprezentantul Ministerului Public precizând că urmează să pună concluzii odată cu fondul, subliniind că intimata-inculpată, în cererea depusă la dosar, face trimitere doar la sentinţa pronunţată în dosarul nr. x/2010. Având în vedere dispoziţiile art. 420 alin. (4) şi (5) din C. proc. pen., constatând necesară audierea intimatei-inculpate B., s-a dispus amânarea judecării cauzei, la data de 21 septembrie 2021, în vederea audierii inculpatei.

La termenul de judecată din 21 septembrie 2021, inculpata nu s-a prezentat, iar apărătorul ales al acesteia a menţionat că nu doreşte să fie audiată şi că înţelege să renunţa la cererea privind constatarea intervenirii prescripţiei, astfel încât, constatându-se că nu mai sunt alte cereri s-au formulat concluzii pe fondul cauzei.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte apreciază apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de persoana vătămată A. împotriva Sentinţei penale nr. 339/PI din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, privind pe inculpata B. ca fiind nefondate, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Având în vedere motivul care a stat la baza trimiterii cauzei spre rejudecare în fond, notează că, învestită în al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Timişoara, a apreciat, în mod just starea de fapt şi încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpata B. ce întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de dispoziţiile art. 248 din C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (32 de acte materiale) constând în aceea că, în calitate de magistrat judecător la Judecătoria Ineu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a pronunţat în cursul anilor 2009 - 2011 un număr de 32 de hotărâri judecătoreşti prin care, în mod nelegal, s-a transferat în patrimonial reclamantelor din cauzele civile respective (S.C. G. S.R.L. Timişoara şi D.) dreptul de proprietate asupra 615,20 hectare teren (404,85 ha în cauzele privind reclamanta S.C. G. S.R.L. Timişoara, respectiv 210,35 ha în cauzele privind reclamanta D.) situate în extravilanul comunei Zarand, judeţul Arad care au făcut obiectul judecăţii prin încălcarea normelor procedural civile imperative în ceea ce priveşte competenţa teritorială şi fără ca la dosar să existe dovada plăţii taxelor judiciare de timbre şi timbre judiciar mobil şi, în felul acesta, s-a prejudiciat unitatea administrativ teritorială unde avea domiciliul/reşedinţa sediul reclamantul din cauze (U.A.T. municipiul Timişoara şi U.A.T. Sântana) prin faptul că nu s-au încasat la bugetul local sumele corespunzătoare taxelor aferente, în cuantum de 68.439,63 RON (39.802,87 RON, respectiv 28.636.76 RON) şi obţinerea unui folos necuvenit suplimentar pentru societăţile reclamante constituit din dobândirea fără drept a dreptului de proprietate privind suprafaţa totală de 615,20 hectare, reţinându-se că inculpata a comis fapta în îndeplinirea atribuţiilor sale de magistrat-judecător la Judecătoria Ineu, inculpata având calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 147, art. 145 din C. pen. 1969.

Prin urmare, efectuând propria analiză a probatoriului ce a fundamentat trimiterea în judecată, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate, din care rezultă atât existenţa faptelor imputate inculpatei relativ la cele 32 acte materiale, cât şi săvârşirea acesteia cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Referitor la apelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara ce vizează excluderea celor 19 acte materiale, sub acest aspect, analizând probele administrate în cauză, în acord cu instanţa fondului, Înalta Curte constată că cele 19 hotărâri au fost pronunţate de inculpata B., în calitate de judecător, într-adevăr cu încălcarea competenţei teritoriale şi fără ca reclamanta să fi plătit taxa de timbru eferentă, însă din actele dosarului nu rezultă probe în susţinerea infracţiunii de abuz în serviciu.

Aşadar, din probele administrate, nu rezultă întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, în privinţa celor 19 dosare nu a fost dovedit faptul că inculpata B. a acţionat cu intenţie, iar încălcarea normelor de procedură sau de drept substanţial, nu conduce la existenţa infracţiunii de abuz în serviciu. Nu rezultă că inculpata şi-ar fi exercitat abuziv atribuţiile de serviciu strict cu privire la actele materiale excluse, care priveau încălcarea normelor privind competenţa şi taxa de timbru, iar aceste aspecte puteau fi îndreptate prin exercitarea căii de atac.

Înalta Curte constată că din ansamblu material probator nu rezultă că inculpata B. şi-a exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu pentru a vătăma drepturile sau interesele părţilor, pronunţarea unor hotărâri nelegale în care părţile aveau posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege sau în care părţile au renunţat la exercitarea căilor de atac, nu poate conduce la întrunirea elementelor de tipicitate infracţiunii de abuz în serviciu.

Astfel, critica formulată în apel de parchet ce vizează excluderea celor 19 acte materiale se constată că este nefondată, întrucât din probele administrate nu a rezultat întrunirea existenţei elementelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu în ceea ce priveşte cele 19 acte materiale de abuz în serviciu, astfel cum a descris instanţa de fond în motivarea sentinţei situaţia fiecărui dosar în parte.

În mod judicios a dezvoltat instanţa de fond în considerentele sentinţei că cele 19 acte materiale trebuie excluse din conţinutul infracţiunii continuate de abuz în serviciu, întrucât nu se poate concluziona că există probe certe în susţinerea existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatei B., dincolo de orice îndoială rezonabilă cu referire la faptele excluse.

Chiar dacă cele 19 acte materiale au fost erori, încălcări ocazionale şi neintenţionate a normelor procedurale ori interpretarea eronată a unor norme de drept substanţial ori procedural, puteau fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac şi nu reprezintă o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, aşa cum s-a constatat în privinţa celor 32 de acte materiale pentru care s-a dispus condamnarea.

În ceea ce priveşte critica parchetului referitoare la acţiunea civilă, Înalta Curte constată că este neîntemeiată obligarea inculpatei la plata sumei de 7.668 RON către U.A.T. Oraş Ineu, cu titlu de despăgubiri civile, în raport de dispoziţiile art. 19, art. 25 şi 397 alin. (1) din C. proc. pen., având în vedere excluderea din conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu a actului material constând în pronunţarea în dosarul civil nr. x/2010 a Sentinţei civile nr. 796/26.05.2011.

În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2010 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 796/26.05.2011, ce a avut ca părţi reclamanta E. şi pârâtul A., obiectul fiind stabilirea calităţii de succesori ai părţilor, a masei succesorale rămase după defuncta BB.(mama părţilor) şi împărţirea acesteia.

Din actele dosarului a reieşit că părţile au fost legal citate, au fost reprezentate de avocaţi, li s-au încuviinţat probe, iar fondul cauzei a fost dezbătut în prezenţa avocaţilor ambelor părţi. Hotărârea a fost comunicată în mod legal părţilor, pârâtul A. şi intervenienta CC. au şi exercitat calea de atac a recursului împotriva Sentinţei civile nr. 796/26.05.2011, recursurile fiind anulate ca nemotivate, o eventuală hotărâre greşită fiind supusă controlului judiciar prin exercitarea căilor de atac permise de lege. Or, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credinţă a judecătorului, în lipsa dovezilor că judecătorul şi-a exercitat cu rea-credinţă, abuziv funcţia pentru a vătăma drepturile sau interesele legitime ale unei părţi sau persoane, activitatea sa de judecată nu poate constitui o faptă penală.

În dosarul civil nr. x/2010, în care a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 796/26.05.2011, rezultă că părţile au fost legal citate, au fost reprezentate de avocat, au fost încuviinţate probe, la dezbateri au fost prezenţi avocaţii părţilor, iar hotărârea a fost comunicată părţilor. Pârâtul A., precum şi intervenienta CC. au exercitat calea de atac a recursului împotriva Sentinţei civile nr. 796/26.05.2011, iar recursurile acestora au fost anulate, ca nemotivate.

Din declaraţia martorei E. rezultă că aceasta nu o cunoştea pe inculpata B., nu a avut niciun fel de legătură, iar pentru promovarea acţiunii şi-a angajat avocat care a reprezentat-o pe parcursul procesului şi nu cunoaşte nimic despre suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru ce se susţine că nu a fost achitată.

Modul de desfăşurare a procesului civil în dosarul civil nr. x/2010, posibilitatea părţilor de a promova calea de atac a recursului care a şi fost declarat în cauză şi care putea să remedieze orice nelegalitate a hotărârii, coroborate cu declaraţiile martorei E. şi lipsa altor probe în susţinerea acuzaţiei creează un dubiu cu privire la existenţa acestui element material al infracţiunii de abuz în serviciu.

Aşadar, în lipsa altor dovezi cu privire la intenţia inculpatei de a încălca strict dispoziţiile legale în favoarea uneia dintre părţi şi a faptului că a fost o eroare a acesteia, fapta inculpatei B. de omitere a obligării reclamantei la diferenţa de taxă judiciară de timbru aferentă nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Relativ la cererea formulată de inculpata B. prin care a solicitat să se constate împlinirea termenului prescripţiei, Înalta Curte a luat că apărarea a renunţat la susţinerea acesteia, având în vedere că în faţa instanţei, la termenul de judecată din 21 septembrie 2021, apărătorul inculpatei a menţionat că inculpata înţelege să renunţe la susţinerea acesteia, întrucât nu a avut în vedere dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, însă în propriul examen cu privire la acest aspect se constată că termenul de prescripţie se împlineşte la data de 25 mai 2027.

În ceea ce priveşte apelul formulat de partea vătămată A. prin care solicită desfiinţarea, anularea dispoziţiilor din minuta şi din dispozitivul Sentinţei civile nr. 796/26.05.2011 pronunţată în dosarul civil nr. x/2010 Înalta Curte constată că este nefondat, având în vedere dispoziţiile art. 19, art. 25 şi 397 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât acest act material nu a fost reţinut în cuprinsul infracţiunii continuate de abuz în serviciu pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei.

Prin urmare, în propria analiză a actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că judecătorul fondului, dând eficienţă dispoziţiilor art. 103 din C. proc. pen., a realizat o evaluare judicioasă şi completă a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, punctând în sentinţa atacată acele aspectele de fapt redate, dar şi rezultate din probele aflate la dosar, apreciate ca relevante pentru stabilirea situaţiei de fapt, conformă cu realitatea, pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte.

Înalta Curte şi-a format convingerea că probele astfel cum au fost analizate de instanţa de fond, precum şi de instanţa de control judiciar conduc la concluzia vinovăţiei inculpatei B. cu privire la cele 32 de acte materiale, iar în privinţa celor 19 acte materiale în mod corect s-a dispus excluderea acestora din conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

Pentru considerentele expuse, constatând legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de persoana vătămată A. împotriva Sentinţei penale nr. 339/PI din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, privind pe inculpata B..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul persoană vătămată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 217 RON, până la prezentarea apărătorului ales, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de persoana vătămată A. împotriva Sentinţei penale nr. 339/PI din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, privind pe inculpata B..

Obligă apelantul parte vătămată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 217 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 decembrie 2021.

GGC - MM