Inadmissibility of appeal against final decision on time-barred request for retrial of judgment in absentia

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 203 din data de 20.04.2021, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării persoanei condamnate A., în prezent deţinut în Penitenciarul Focşani, cu adresa de comunicare a actelor în Bucureşti, str. x, la av. B..

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reţinut că prin cererea formulată la data de 4.03.2021 (data poştei conform plicului de expediere a cererii fiind 3.03.2021), înregistrată sub nr. x/2021, condamnatul A. a solicitat redeschiderea procesului penal finalizat prin pronunţarea Sentinţei penale nr. 695 din 17.12.2020 în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, arătând că procesul s-a desfăşurat fără să cunoască acest lucru.

În susţinerea cererii, condamnatul a arătat că nu mai locuia la adresa la care a fost citat şi că a luat la cunoştinţă de hotărârea de condamnare la data de 1.02.2021, după ce a fost arestat.

Totodată, a mai arătat că nu a avut posibilitatea să-şi exprime acordul cu privire la munca în folosul comunităţii, fiind împiedicat să i se acorde suspendarea executării pedepsei.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, având în vedere condiţiile de admisibilitate prev. de art. 469 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că cererea de redeschidere poate fi formulată de către persoana condamnată definitiv în termen de o lună de la data la care a luat la cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa,ori condamnatul a luat la cunoştinţă de pedeapsa aplicată.

Prin declaraţia dată în instanţă, petentul a arătat că a luat act de condamnarea dispusă prin s.p. nr. 695/17.12.2020 a Judecătoriei Sectorului 6 la data de 29.01.2021, în tren, fiindu-i comunicată de agenţii de poliţie. A mai arătat că se ducea la concubina sa în Piatra Neamţ unde locuieşte de 9 ani, în comuna Ghicina, sat Ghicina, Piatra-Neamţ.

Chiar dacă s-ar calcula termenul de o lună prevăzut de art. 466 alin. (1) din C. proc. pen. de la data încarcerării 30.01.2021, instanţa de fond a constatat că termenul a fost depăşit.

Verificând dosarul de fond, respectiv declaraţiile de suspect, procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală, s-a constatat că inculpatul a fost citat la toate adresele cunoscute, s-au efectuat verificări la evidenţa populaţiei cu privire la o eventuală schimbare de domiciliu, ori potrivit art. 108 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. inculpatul avea obligaţia anunţării schimbării adresei organului judiciar.

Astfel cum a fost arătat în jurisprudenţa Curţii Europene, pentru a asigura un proces penal just şi echitabil, este de o importanţă capitală ca acuzatul să fie prezent personal la proces (Poitrimol c. Franţei, par. 35), iar obligaţia de a garanta prezenţa acuzatului în sala de judecată, fie în primul ciclu procesual fie în rejudecare, se clasează ca fiind una din cerinţele fundamentale ale art. 6 din Convenţie (Stoichkov c. Bulgariei, par. 56). Deşi nu este în mod expres prevăzut de §1 al art. 6 din Convenţie, obiectul şi scopul articolului privit în ansamblu au dus la concluzia că o persoană împotriva căreia este formulată o acuzaţie în materie penală are dreptul de a participa la şedinţa de judecată. Mai mult, lit. c), d) şi e) ale §3 garantează că orice persoană împotriva căreia este formulată o acuzaţie în materie penală are dreptul de a se apăra ea însăşi, de a întreba sau de a solicita audierea martorilor şi de a fi asistată în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere şi este greu de acceptat că ar putea exercita aceste drepturi fără să fie prezentă (Colozza c. Italiei, par. 27).

Cu toate acestea, instanţa de fond a arătat că, nici litera şi nici spiritul art. 6 din Convenţie nu împiedică o persoană să renunţe în mod voluntar la garanţiile oferite de procesul echitabil, atât în mod expres, cât şi tacit. Renunţarea la dreptul de a participa la şedinţa de judecată trebuie să fie neechivocă, să fie însoţită de un minimum de garanţii procedurale corespunzătoare cu gravitatea acestei renunţări. Pentru a considera că reclamantul a renunţat implicit, prin comportamentul său, la un drept conferit de art. 6, trebuie să fie stabilit că reclamantul putea să prevadă în mod rezonabil consecinţele comportamentului său (Sejdovic c. Italiei, par. 86)

Fată de nerespectarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din C. proc. pen., prin depăşirea termenului de o lună pentru introducea cererii, dar şi a dispoziţiilor art. 108 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării persoanei condamnate A..

Împotriva Sentinţei penale nr. 203 din data de 20.04.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. x/2021, a declarat apel inculpat A..

Prin Decizia penală nr. 927/A din data de 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 203 din data de 20.04.2021 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Instanţa de control judiciar a constatat că soluţia atacată este legală şi temeinică, sens în care a reţinut mai întâi că, potrivit art. 466 alin. (1) din C. proc. pen., persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

De asemenea s-a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., termenele socotite pe luni sau pe ani expiră, după caz, la sfârşitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârşitul zilei şi lunii corespunzătoare din ultimul an, iar dacă această zi cade într-o lună care nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a acelei luni.

În fine, potrivit art. 269 alin. (4) din C. proc. pen., când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează.

Aşadar, Curtea a constatat că, în cauza de faţă, apelantul A. a fost încarcerat la data de 30.01.2021, iar cererea de redeschidere a procesului penal a fost adresată Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 3.03.2021 (plic, f.7 verso). În acest context, instanţa de apel a constatat că afirmaţia apărătorului apelantului-inculpat, în sensul că cererea ar fi fost depusă la poştă în data de 1.03.2021, însă aceasta dată nu ar fi lizibilă pe plic, nu este confirmată de nici un mijloc de probă.

Astfel, singura ştampilă poştală vizibilă de pe plic este cea din data de 3.03.2021, iar o simplă verificare operată pe site-ul de internet al Poştei Române prin serviciul C. pe baza numărului de scrisoare recomandată inscripţionat pe plic a relevat împrejurarea că acesta a fost depus spre expediere la data de 3.03.2021, ora 15:10, la Of. Poştal nr. 8 Bucureşti.

Instanţa de apel a mai reţinut în continuare că termenul de formulare a cererii de redeschidere a procesului penal, calculat de la data încarcerării apelantului inculpat (30.01.2021) conform regulilor stabilite de art. 269 alin. (3) - (4) din C. proc. pen. s-a împlinit la finalul zilei de 1.03.2021.

Pe cale de consecinţă, în mod corect, prima instanţă a reţinut că cererea a fost formulată după împlinirea termenului legal, la data de 3.03.2021, fiind aşadar inadmisibilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 927/A din data de 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a formulat apel inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 08 septembrie 2021.

La termenul din data de 19 octombrie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile acuzării şi apărării asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauza de faţă, inculpatul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 927/A din data de 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 203 din data de 20.04.2021 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Dispoziţiile art. 408 din C. proc. pen. prevăd care sunt hotărârile supuse apelului. Astfel, conform prevederilor menţionate, "(1) sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. (3) Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor."

Conform prevederilor art. 551 pct. 4 din C. proc. pen., hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia.

Raportat la textele de lege redate anterior, se constată că Decizia penală nr. 927/A din data de 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este definitivă.

Astfel cum s-a menţionat deja, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere că decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale de atac este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării căii ordinare de atac a apelului împotriva acesteia.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 927/A din data de 14 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 927/A din data de 14 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 octombrie 2021.

GGC - MM