Bailiff's Appeal Annulled as Insubstantial; Damages Award for Unlawful Enforcement Stands

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 11.08.2016, pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu B. S.A. şi executorul judecătoresc C., a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 671.139 RON reprezentând despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin demararea/efectuarea nelegală a procedurii de executare silită împotriva sa, ce a constituit obiectul Dosarului execuţional nr. 1938/2014 al B.EJ. C.; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1385 alin. (3), art. 219 alin. (1), art. 1381 alin. (1), art. 1385 alin. (1), alin. (3), alin. (4) din C. civ., art. 45 alin. (1) şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Prin sentinţa civilă nr. 167 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în data de 21.06.2019 în dosarul nr. x/2016 s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A., şi executor judecătoresc C..

Au fost respinse cererile privind cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâtul C. executor judecătoresc.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 699/2019 din 25 noiembrie 2019, a respins ca neîntemeiat apelul formulat de C. executor judecătoresc împotriva sentinţei civile nr. 167 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în data de 21.06.2019 în dosarul nr. x/2016.

A admis apelul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 167 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în data de 21.06.2019 în dosarul nr. x/2016 pe a schimbat-o în parte în sensul că:

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi C. - executor judecătoresc.

A obligat pârâţii în solidar la plata sumei de 1049 RON reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă pentru demararea şi efectuarea procedurii de executare silită în dosarul execuţional nr. x/2014 instrumentat de BEJ C..

A respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

A obligat pârâţii în solidar să achite reclamantei suma de 78,43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând parte din taxa judiciară de timbru achitată în prima instanţă.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile nr. 167 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în data de 21.06.2019 în dosarul nr. x/2016.

A obligat intimaţii B. S.A. şi C. - executor judecătoresc, la plata sumei de 39,21 RON în favoarea apelantei A., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din taxa de timbru achitată în apel.

Împotriva acestei decizii, la 4 februarie 2020, pârâtul C. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate şi schimbarea hotărârii de fond în sensul admiterii cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul expertului contabil şi onorariul de avocat.

Recurentul arată că a solicitat aplicarea prevederilor art. 244 C. proc. civ., cerere care a fost respinsă, prima instanţă consimţind însă ca părţile să depună note scrise la care se vor anexa dovezile privind cheltuielile de judecată.

Consideră recurentul că această împrejurare poate fi asimilată cu cea reglementată de dispoziţiile cuprinse în art. 451 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 452 C. proc. civ.

Precizează recurentul că, în opinia sa, dovada cheltuielilor de judecată a fost depusă în termenul legal de amânare a pronunţării, termen care a fost acordat, după ce i s-a respins cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 242 C. proc. civ., privind amânarea dezbaterii fondului.

Relevante în prezenta cauză, a susţinut recurentul, sunt considerentele 18-21 din decizia nr. 3/2018, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, redate în cuprinsul recursului.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. învederând faptul că recurentul nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului, relevând faptul că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 26 ianuarie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, iar niciuna dintre părţi nu a înţeles să-şi exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 13 aprilie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului de recurs este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Instanţa de apel şi-a motivat soluţia de respingere a apelului şi de confirmare a soluţiei primei instanţe, prin referirea la limitele procedurale determinate de incidenţa dispoziţiilor art. 394 C. proc. civ., privind închiderea dezbaterilor, în care puteau fi depuse înscrisurile la dosar, inclusiv cu privire la cererea accesorie privind cheltuielile de judecată aferente procesului.

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcţie a recursului pârâtului vizează exclusiv greşita soluţionare a instanţei fondului.

În privinţa recursului dedus judecăţii ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs şi de apel formulate de aceleaşi parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, faţă de respingerea celui dintâi. Aceleaşi motive au fost deduse Curţii de Apel Cluj spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste evidenţa procedurală că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită în această modalitate.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei din apel recurate, nu întruneşte cerinţa ce se cere a fi îndeplinită.

Sunt relevante, în speţă, şi considerentele Deciziei nr. 3/20.01.2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, reţinute în paragraful 33, cu privire la cheltuielile de judecată, potrivit cărora:

"… pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, respectiv de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurentul să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluţionată de instanţa de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia".

Este de reţinut că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul-pârât nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de pârâtul C..

Constatând culpa procesuală a recurentului-pârât în declanşarea litigiului de faţă, în raport cu cererea formulată de intimata-reclamantă, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi a obliga pârâtul C. la plata sumei de 1.000 RON către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., conform înscrisurilor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 699/2019 din 25 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Obligă recurentul-pârât C. la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 aprilie 2021.