Labor dispute over judges' salary recalculation assigned to Alba Tribunal after jurisdictional conflict resolved

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 9 iunie 2020, pe rolul Tribunalului Alba sub nr. dosar x/2020, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Satu Mare şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în principal, următoarele: obligarea pârâţilor începând cu data de 24.12.2019 pentru reclamanţii de ord. 1, 2, 4, iar pentru reclamanta de ordinul 3 începând cu 08.08.2018, şi în continuare, pe viitor, şi după intrarea în vigoare a Legii 153/2017, la acordarea majorărilor salariale la salariul de bază prevăzute prin art. III din O.U.G. nr. 20/2016, respectiv creşterea cu 25% a VRS de 484 rezultând astfel un VRS de 605,225 RON; obligarea pârâţilor la stabilirea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu datele arătate la punctul 1 şi în continuare, pe viitor şi după intrarea în vigoare a Legii 153/2017 şi repararea prejudiciului prin obligarea pârâţilor la plata începând cu datele menţionate mai sus şi până la data plăţii efective a diferenţelor de drepturi salariale dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON şi venitul efectiv plătit, sume care să fie actualizate la rata inflaţiei, la care să se adauge şi dobânda legală penalizatoare.

În subsidiar, reclamanţii au solicitat reîncadrarea reclamanţilor şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu data: - pentru reclamanţii de ordin 1, 2, 4, - 24.12.2019; - pentru reclamanta de ordin 3 - 08.08.2018 şi obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2031/25.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Alba, având în vedere că reclamanta E. are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Vatra Dornei, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. x/2020 emisă de Judecătoria Vatra Dornei a constatat că nu este competentă să soluţioneze prezentul litigiu, în consecinţă, a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de această reclamantă şi înregistrarea acesteia în sistemul Ecris, sub număr de dosar nou.

În urma disjungerii cererii formulate de reclamanta E. s-a format dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Alba.

Prin sentinţa civilă nr. 2032/2020 din 25 noiembrie 2020, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în baza art. 132 C. proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului Mureş competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamanta E. în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a constatat că reclamanta E. este judecător la Judecătoria Vatra Dornei, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Suceava, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. x/3.11.2020 emisă de Judecătoria Vatra Dornei.

În drept, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială, care deşi facultativă, este o competenţă teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., pe care judecătorul are obligaţia de a o invoca chiar şi din oficiu potrivit art. 131 raportat la art. 247 C. proc. civ.

Având în vedere că reclamanta are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Vatra Dornei şi faţă de susţinerile mandatarei sale în sensul că ar dori ca prezenta cerere să fie soluţionată de Tribunalul Mureş, instanţă învecinată Curţii de Apel Suceava, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în limitele declarate constituţionale prin decizia nr. 290/26.04.2018 pronunţată de Curtea Constituţională a României, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Mureş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, la data de 8 decembrie 2020.

Prin sentinţa civilă nr. 154/2021 din 4 februarie 2021, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamanta E. în favoarea Tribunalului Alba. Totodată, a constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Reclamanta are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Vatra Dornei, iar prezentul litigiu, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care se solicită recalcularea indemnizaţiei de încadrare, are natura juridică a unui litigiu de muncă.

Din dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 rezultă că, în ipoteza conflictelor individuale de muncă, reclamantul are dreptul de opţiune între instanţa locului domiciliului sau a locului de muncă, a reţinut instanţa. Ambele locuri se găsesc în judeţul Suceava, iar din perspectiva competenţei teritoriale de drept comun în materia litigiilor de muncă, instanţa abilitată să soluţioneze pricina ar fi Tribunalul Suceava.

Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, în calitate de reclamant sau de pârât, reglementarea cuprinsă în acest text de lege instituind şi o soluţie legală în materie de competenţă teritorială, în favoarea instanţelor judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea persoana în cauză.

A reţinut tribunalul că alegerea făcută de reclamantă, în favoarea unei alte instanţe decât cele competente alternativ, dar situată în raza unei curţi de apel mai îndepărtate, coroborat cu împrejurarea că pârâţii nu au invocat necompetenţa teritorială de ordine privată a acestei instanţe, a făcut ca aceasta să devină exclusiv competentă, iar competenţa teritorială a acesteia s-a consolidat.

În acest context s-a reţinut că Tribunalul Alba a invocat necompetenţa materială într-o situaţie în care aceasta era de ordine privată, iar pârâţii nu au avut nicio manifestare de voinţă în acest sens.

În cauză, raportat la art. 59 din C. proc. civ. s-a avut în vedere că toţi reclamanţii acţionează în virtutea aceleiaşi calităţi (aceea de judecători), că temeiul de drept şi motivarea în fapt a cererii este aceeaşi pentru fiecare reclamant, iar obiectul cererii constă în recunoaşterea unor drepturi de natură salarială de acelaşi tip. Drept consecinţă, cea de-a doua instanţă a apreciat că, în speţă, devin aplicabile prevederile art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, declanşat de către reclamanta E. (având calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Vatra Dornei) împreună cu alţi judecători.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Totodată, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar potrivit art. 216, "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.."

În conformitate cu dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură."

Cum drepturile băneşti pretinse angajatorului de către reclamanţi, în calitate de salariaţi, se întemeiază pe aceleaşi temeiuri de drept, raporturile juridice deduse judecăţii fiind similare, există o strânsă legătură între pretenţiile acestora, astfel că dispoziţiile legale anterior citate sunt pe deplin aplicabile în cauză.

Dată fiind configuraţia raportului litigios dedus judecăţii, Înalta Curte constată că Tribunalul Alba a fost în mod corect şi legal sesizat, astfel că luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului.

Aşadar, întrucât, la data învestirii sale cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Alba a fost legal sesizat, în virtutea dispoziţiilor art. 269 Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, faţă de împrejurarea că, în caz de disjungere, instanţa de judecată rămâne competentă, Înalta Curte, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 aprilie 2021.