Late appeal against peremption ruling rejected as time-barred

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 12 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. Paşcani prin lichidator judiciar B.. a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.149.863,12 RON, din care suma de 500.817,14 RON reprezintă debit principal, iar 649.045,98 RON penalităţi de întârziere, calculate conform art. 7 din contractul nr. x din 30 aprilie 2009 până la 10 decembrie 2014. Totodată, a solicitat şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere începând cu 11 decembrie 2014 şi până la plata efectivă a debitului principal.

2. Prin sentinţa nr. 324 din 13 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Paşcani, prin lichidator judiciar B..

3. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, s-a dispus suspendarea cauzei având ca obiect apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Paşcani, în baza art. 413 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Prin rezoluţia din 27 noiembrie 2019, a fost fixat termen de judecată la 14 ianuarie 2020, dosarul nr. x/2018 fiind soluţionat prin decizia nr. 212 din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, definitivă.

Prin decizia nr. 7 din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a admis excepţia perimării apelului, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, s-a constatat perimată calea de atac declarată de reclamanta S.C. A. S.A. Paşcani, prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 324 din 13 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

4. La 10 februarie 2020, potrivit plicului ataşat la dosarul de recurs, reclamanta S.C. A. S.A. Paşcani, prin lichidator judiciar B.. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în temeiul art. 186 C. proc. civ., repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea căii de atac formulate, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Sub un prim aspect, referitor la cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, recurenta-reclamantă a precizat că înţelege să invoce nelegalitatea procedurii de citare pentru termenul din 14 ianuarie 2020, prin raportare la art. 157 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, prin citaţia emisă nu s-a indicat faptul că termenul a fost stabilit în vederea discutării excepţiei perimării, ci numai că priveşte repunerea cauzei pe rol. În acest sens, a susţinut că, la 10 decembrie 2019, potrivit citaţiei emise la 2 decembrie 2019, a fost încunoştinţată de termenul stabilit la 14 ianuarie 2020, ora 9:00, în vederea discutării repunerii pe rol. Cu toate acestea, la termen, s-a pus în discuţie excepţia perimării, care ulterior a fost admisă prin decizia care formează obiectul prezentului recurs.

Prin urmare, a fost în imposibilitate de a formula apărări cu privire la excepţia perimării, în condiţiile în care a avut reprezentarea faptului că la acel termen de judecată se va discuta repunerea cauzei pe rol, având în vedere faptul că a încetat motivul suspendării.

Astfel, fiind nelegal citată pentru termenul din 14 ianuarie 2020, termenul de recurs a început să curgă de la 4 februarie 2020, respectiv data la care i-a fost comunicată decizia recurată, termenul de recurs împlinindu-se, în aceste condiţii, la 10 februarie 2020, raportat la dispoziţiile art. 186 alin. (2) coroborate cu art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Sub un al doilea aspect, a învederat că prin decizia recurată, instanţa de apel a reţinut că, la 28 noiembrie 2018, s-a dispus suspendarea cauzei la "cererea părţilor", în temeiul art. 413 C. proc. civ.. Faţă de acest aspect, a precizat că judecarea apelului a fost suspendată numai la cererea pârâtei-intimate.

Apoi, instanţa de apel a mai reţinut că, potrivit referatului întocmit de compartimentul registratură, dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Iaşi a fost soluţionat în mod definitiv prin decizia nr. 212 din 24 aprilie 2019, care nu a fost atacată cu apel, fără a se indica data la care hotărârea menţionată a rămas definitivă.

Faţă de acest lucru, recurenta-reclamantă a precizat că decizia nr. 212 din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost comunicată acesteia la 5 iunie 2019, iar, în aceste condiţii, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului s-a împlinit la 8 iulie 2019.

Aşadar, această decizie a rămas definitivă începând cu 8 iulie 2019 şi, prin urmare, cel mai devreme începând cu această dată curge termenul de perimare, prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, la data la care compartimentul registratură a efectuat referatul, termenul de perimare nu era împlinit, iar instanţa nu a făcut verificările necesare validării sau invalidării celor menţionate în cuprinsul acestuia. În plus, nici la 2 decembrie 2019, data la care a fost emisă citaţia, termenul de perimare nu era împlinit.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a arătat că, potrivit prevederilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., nu era obligaţia acesteia de a formula o cerere de redeschidere a procesului, având în vedere că suspendarea nu s-a dispus prin învoială părţilor.

Aşadar, actul de procedură, respectiv citarea părţilor în vederea repunerii cauzei pe rol, trebuia efectuat de instanţa. Sunt astfel incidente dispoziţiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ., neputând fi aplicată perimarea.

Această conduită pe care ar fi trebuit să o aibă instanţa de apel reiese neechivoc din prevederile art. 413 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd o modalitate de încetare de drept a suspendării, la momentul la care hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a rămas definitivă.

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

Prin încheierea din 9 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul şi a prorogat discutarea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta-reclamantă.

6. Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 186 din C. proc. civ. cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta-reclamantă, reţine următoarele:

Potrivit art. 186 C. proc. civ.: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen".

Înalta Curte apreciază că motivele invocate de către recurentă în cadrul cererii sale nu constituie motive temeinic justificate, aşa cum prevede legiuitorul, care să conducă la repunerea acesteia în termenul de declarare a recursului, cererea de repunere în termen fiind, de altfel, formulate în afara termenului procedural prevăzut de art. 186 alin. (2) teza finală C. proc. civ.

Împrejurările descrise de recurentă în sensul că la 10 decembrie 2019, potrivit citaţiei emise la 2 decembrie 2019, a fost încunoştinţată de termenul stabilit la 14 ianuarie 2020, ora 9:00, în vederea discutării repunerii pe rol, iar prin citaţia emisă nu s-a indicat faptul că termenul a fost stabilit în vederea discutării excepţiei perimării nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea căii extraordinare de atac, recurenta având obligaţia de a manifesta un comportament procesual activ şi diligent în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a recursului.

Recurenta înţelege să invoce nelegalitatea procedurii de citare pentru termenul din 14 ianuarie 2020, prin raportare la art. 157 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., ca motive ale repunerii în termenul de recurs.

Nu poate fi primită susţinerea recurentei în sensul că a fost în imposibilitate de a formula apărări cu privire la excepţia perimării, în condiţiile în care a avut reprezentarea faptului că la acel termen de judecată se va discuta repunerea pe rol a cauzei.

Potrivit art. 157 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., citaţia va cuprinde, printre alte menţiuni, numele şi prenumele sau denumirea, după caz, a părţii potrivnice şi obiectul cererii, iar alin. (3) prevede că cerinţele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Din corelarea acestor dispoziţii rezultă că nerespectarea cerinţelor prevăzute la lit. g) - în speţă nemenţionarea "obiectului cererii" - nu este sancţionată cu nulitatea absolută şi necondiţionată a actului de procedură, potrivit art. 176 C. proc. civ., fiind, în schimb, aplicabile dispoziţiile privind nulitatea condiţionată de producerea unei vătămări, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului neconform, în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând citaţia emisă de instanţa de apel pentru termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2020, comunicată recurentei la data de 10 decembrie 2019, se constată că aceasta poartă menţiunea obiectului cererii şi anume "Litigii cu profesionişti - Apel", fiind prezente, de asemenea, toate celelalte elemente obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 157 C. proc. civ., de natură a permite recurentei să ia cunoştinţă de data, ora şi locul desfăşurării şedinţei de judecată, precum şi de dosarul ce urmează a se judeca şi instanţa investită cu soluţionarea lui.

Astfel, recurenta a fost încunoştinţată de termenul stabilit la 14 ianuarie 2020, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de apel, aspect necontestat în cauză, termen la care instanţa a pus în discuţie excepţia perimării.

Pentru data de 14 ianuarie 2020, când a fost pronunţată decizia recurată, procedura de citare a fost legal îndeplinită, instanţa nefiind obligată să citeze partea cu menţiunea că la acel termen se va discuta cu prioritate excepţia perimării, aşa cum afirmă recurenta, întrucât nicio dispoziţie procedurală nu impune o astfel de obligaţie.

Prin alegerea de către parte a neprezentării la proces, în condiţiile legalei proceduri de citare pentru termenul de judecată, şi-a manifestat implicit şi renunţarea la principiul contradictorialităţii în ce priveşte discutarea excepţiilor procesuale asupra cărora instanţa este obligată, prin dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., să se pronunţe mai întâi.

Împrejurarea relevată de recurentă în sensul că a fost încunoştinţată de termenul stabilit la 14 ianuarie 2020, în vederea discutării repunerii pe rol, iar prin citaţia emisă nu s-a indicat faptul că termenul a fost stabilit în vederea discutării excepţiei perimării nu poate fi considerată o împiedicare a părţii în exercitarea căii de atac a recursului, cu atât mai mult cu cât împiedicarea menţionată nu priveşte exercitarea căii de atac în perioada ulterioară pronunţării deciziei recurate.

De altfel, prin cele menţionate în cuprinsul cererii de repunere în termenul de exercitare a recursului, recurenta îşi invocă propria culpă, solicitându-se calcularea termenului de la comunicarea hotărârii criticate şi nu de la pronunţarea acesteia, cum se prevede prin norma legală imperativă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că solicitarea recurentei nu este fondată, în condiţiile în care, desi partea avea cunoştinţă de termenul de judecată din 14 ianuarie 2020, când a fost admisă excepţia perimării, nu a manifestat un comportament procesual diligent, pasivitatea recurentei cu privire la exercitarea recursului, în termenul prevăzut de lege, neputându-se constitui într-un motiv temeinic justificat, aşa cum prevede legiuitorul, sens în care va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac a recursului.

Ca atare, Înalta Curte examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii prezentei căi extraordinare de atac, va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă reţinând următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "Hotărârea prin care se constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

De asemenea, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Înalta Curte constată că recursul a fost formulat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut art. 421 alin. (2) C. proc. civ., care curge de la pronunţarea soluţiei.

În cauza de faţă, se reţine că cererea de recurs a fost transmisă Curţii de Apel Ploieşti la data de 10 februarie 2020, aşa cum atestă data inscripţionată pe plicul aflat la dosarul de recurs, fiind astfel depăşit termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile imperative ale art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termen care, aşa cum s-a arătat deja, a început să curgă de la data pronunţării deciziei prin care s-a constatat perimat apelul declarat de reclamanta, respectiv 14 ianuarie 2020.

Aşa fiind, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta-reclamantă şi, pe cale de consecinţă, va respinge ca tardiv recursul declarat de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta-reclamantă A. S.A. Paşcani, prin lichidator judiciar B..

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei nr. 7 din 14 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 aprilie 2021.