Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 963/2021 AI generated

Insurance litigation; inadmissibility of cassation appeal under post-2018 statutory exclusions despite erroneous "appealable" notation

Case Number Decizia nr. 963/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the insurer's appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal's final judgment in force, which upheld the lower court's order for the insurer to pay the claimant €40,000 in moral damages, €88 in material damages, and daily late-payment penalties, and further ordered the insurer to pay €5,000 in judicial costs to the claimant. The dispute arose from a personal injury claim where the insurer argued the moral damages were excessive and that late-payment penalties should not accrue from the filing date; however, the appellate court had previously rejected both parties' appeals, and the Supreme Court did not review the merits. The decisive legal basis was the statutory limitation on extraordinary appeals introduced by Law No. 310/2018, specifically Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, which excludes decisions in insurance matters from the cassation appeal, rendering the appellate decision final and non-appealable under the principle of legality of appeal routes (Article 457 CCP), despite the "appealable by cassation" notation in the lower court's operative part.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Insurance litigation; inadmissibility of cassation appeal under post-2018 statutory exclusions despite erroneous "appealable" notation: The dispute arose from a personal injury claim where the insurer argued the moral damages were excessive and that late-payment penalties should not accrue from the filing date; however, the appellate court had previously rejected both parties' appeals, and the Supreme Court did not review the merits. The decisive legal basis was the statutory limitation on extraordinary appeals introduced by Law No. 310/2018, specifically Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, which excludes decisions in insurance matters from the cassation appeal, rendering the appellate decision final and non-appealable under the principle of legality of appeal routes (Article 457 CCP), despite the "appealable by cassation" notation in the lower court's operative part.

Keywords

AI generated
insurer filing of a claim matter in dispute statutory basis article of civil procedure judicial law

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Main ground for dismissing the appeal as inadmissible.

art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Basis for ordering the payment of judicial costs to the claimant.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la data de 15.03.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul C. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 588 RON cu titlu de daune materiale şi a sumei de 75.000 euro cu titlu de daune nepatrimoniale, echivalentul sumei de 75.000 euro calculat la data accidentului, respectiv 15.04.2017, curs euro 4,5231 RON, la plata penalităţilor in cuantum de 0,2% zi calculata pentru fiecare zi de intarziere incepand cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data efectivă a plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Prin sentinţa civilă nr. 3813/13.11.2019, Tribunalul Ilfov a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul C., a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei în cuantum de 40.000 euro, echivalentul în RON la cursul de referinţă BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale, precum şi a sumei în cuantum de 88 RON, cu titlu de daune materiale, a obligat pârâta la plata către reclamant a penalităţilor în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate asupra sumei de 40.000 euro, de la data de 09.03.2019, data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data plăţii efective, şi a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată, pârâta fiind obligată la plata către reclamant a sumei în cuantum de 20 RON, aferentă daunelor materiale admise, precum şi la plata sumei de 2.799,16 RON, aferentă daunelor morale admise, cererea privind obligarea pârâtei la plata onorariului de avocat fiind respinsă ca neîntemeiată.

3. Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel apelantul-reclamant A. prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii sub aspectul majorării cuantumului daunelor morale.

De asemenea, a formulat apel şi apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. prin care a solicitat admiterea apelului cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii atacate, sub aspectul cuantumului daunelor morale şi a penalităţilor de întârziere şi, rejudecând, să se dispună diminuarea despăgubirilor morale acordate intimatului reclamant, contestând suma de 164496 RON, echivalentul a 34270 de euro (curs 4.8 RON), acordată intimatului-reclamant reprezentând daune morale.

Prin decizia civilă nr. 732 din 1 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, au fost respinse ambele apeluri, ca nefondate. Totodată, a fost respinsă şi cererea apelantului-reclamant de obligare a apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.

4. La 20 august 2020, pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 732 din 1 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat, în esenţă, admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea in parte a deciziei civile si, pe cale de consecinţă, casarea deciziei civile cu reţinerea cauzei spre rejudecare, iar, rejudecând, a solicitat instanţei să se dispună diminuarea daunelor morale si respingerea obligarii pârâtei la plata penalitatilor de intarziere incepand cu data introducerii acţiunii, aferente daunelor morale la care a fost obligată.

5. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea căii de atac formulate de recurentă deoarece motivele invocate de aceasta nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi acordarea cheltuielilor judiciare constând în onoariu de avocat.

6. Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 15 martie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Înalta Curte constată că dispozitivul deciziei atacate cuprinde menţiunea cu recurs, însă menţiunea respectivă nu îndreptăţeşte recurenta să declare calea de atac indicată pentru că aceasta nu este prevăzută de lege, faţă de dispoziţiile legale mai sus redate.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A.

Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte în declanşarea litigiului de faţă, în raport cu cererea formulată de intimatul-reclamant, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi a obliga pârâta S.C. B. S.A. la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A., conform înscrisurilor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 732 din 1 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 aprilie 2021.