Reinstatement of funding under null contracts: Exclusion of non-signatory local council member from joint restitution liability and moratory interest accrual under conflict of interest violations

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă 104/S15.04.2019 Tribunalul Braşov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul oraşul Ghimbav, reprezentat legal de Primar, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B. şi, în consecinţă: a obligat pârâta A. să restituie bugetului local al oraşului Ghimbav suma de 370.000 RON, a obligat pârâta B. să restituie bugetului local al oraşului Ghimbav suma de 150.000 RON, a respins restul pretenţiilor ce au fost formulate de partea reclamantă în contradictoriu cu aceste părţi pârâte, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Oraşul Ghimbav în contradictoriu cu pârâtul C., a obligat pârâta A. să plătească reclamantului suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, a obligat pârâta Asociaţia Sportivă "Viitorul Ghimbav" să plătească reclamantului suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată, reprezentând onorariu avocaţial şi a obligat reclamantul Oraşul Ghimbav să achite pârâtului C. suma de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva sentinţei au declarat apel atât pârâta A. cât şi reclamanta UAT Ghimbav.

Analizând stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă în conformitate cu prevederile art. 479 alin. (1) C. proc. civ., în limitele motivelor de apel formulate de părţi, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă prin decizia civilă nr. 1708/Ap/2019 din 12 decembrie 2019 a respins apelurile declarate de apelanta pârâtă A. şi de apelanta reclamantă UAT Ghimbav împotriva sentinţei civile 104/S/15.04.2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pe care a păstrat-o.

A obligat apelanta pârâtă A. şi apelanta reclamantă UAT Ghimbav la plata sumei de 2.380 RON către intimatul pârât C..

Împotriva deciziei civile nr. 1708/Ap/2019 din 12 decembrie 2019 a declarat recurs reclamanta Unitatea Admnistrativ Teritorială Ghimbav.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În preambulul recursului, recurenta-reclamantă prezintă consideraţii ale stării de fapt şi ale soluţiilor pronunţate în etapele procesuale anterioare.

În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate aduse deciziei recurate, recurenta susţine că în mod greşit a fost respins apelul reclamantei, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului C. la plata sumelor de bani acordate în baza contractelor de finanţare pe care acesta în calitate de consilier local le-a aprobat, stare de incompatibilitate care a fost constatată de către Agenţia Naţională de Integritate.

În ceea ce priveşte temeiul solidarităţii, instanţa de fond motivează în sensul că aceasta nu există, dispunând în sensul că cele două asociaţii urmează a restitui sumele pe care le-au primit în baza contractelor de finanţare încheiate cu Consiliul Local al Oraşului Ghimbav şi că pârâtul C. deţinea calitatea de terţ în raporturile contractuale.

Instanţa de apel reţine de asemenea că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 1638 C. civ., prestaţia primită sau executată în baza unei cauze ilicite rămâne supusă restituirii. De asemenea, reţine că pârâtul C. are calitatea de terţ în raporturile contractuale şi nu a încasat nicio sumă de bani în calitate de persoană fizică.

Aceste statuări nu sunt fondate, întrucât în cadrul Consiliului Local al Oraşului Ghimbav a fost de acord să se acorde finanţarea asociaţiilor al cărui conducător era, iar pe de altă parte a dispus asupra modului de încasare şi de cheltuire a acestor sume.

Deşi Tribunalul Braşov motivează că nu s-au respectat prevederile art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 şi art. 21 alin. (1) şi (2) lit. f) din O.G. nr. 26/2000, în baza art. 1639-1647 C. civ. consideră că numai asociaţiile sunt obligate la restituirea sumelor către Consiliul Local şi îl exonerează de la plată pe pârâtul C., chiar dacă nu rezultă din niciun act care să producă efecte valabile că acesta nu ar fi avut nicio calitate în aceste asociaţii sportive.

Se mai arată că dacă nu ar fi existat încălcarea prevederilor legale de către pârâtul C., nu s-ar fi pronunţat sentinţa civilă nr. 508/04.04.2017 prin care s-au anulat hotărârile de Consiliu local adoptate cu privire la finanţări şi nu s-ar fi constatat nulitatea absolută a contractelor de finanţare.

Se mai arată că potrivit raportului de evaluare întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate se reţine că Ministerul Sportului şi Tineretului prin adresa nr. x/23.02.2016 a comunicat Agenţiei Naţionale de Integritate că pârâtul C. deţinea următoarele funcţii: asociat membru fondator al B. şi asociat membru fondator şi vicepreşedinte al B. de la data constituirii şi până la data de 23.02.2016.

Cesiunea care se invocă, anterioară contractelor de finanţare nu a operat niciodată.

Raportat la aceste prevederi legale, precum şi a faptului că de la data constituirii asociaţiilor şi până la data de 23.02.2016 pârâtul C. a deţinut calitatea de asociat şi administrator în cele două asociaţii, nu poate fi exonerată răspunderea pentru că nu este semnatarul acestor contracte de finanţare.

Recurenta citează dispoziţiile art. 128 din Legea nr. 215/2001 pentru a demonstra că există răspunderea pârâtului C., iar consecinţa este restituirea acordată cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Pârâtul a participat în calitate de consilier local şi şi-a exprimat votul în cadrul şedinţelor desfăşurate la nivelul Consiliului local al oraşului Ghimbav cu ocazia adoptării celor trei hotărâri prin care a fost aprobată încheierea contractelor de finanţare.

S-a constatat de către Agenţia Naţională de Integritate încălcarea regimului juridic al conflictului de interese printr-un raport definitiv şi toate actele juridice încheiate de către pârât, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese să fie sancţionate conform art. 23 din Legea nr. 176/2010.

În ceea ce priveşte petitul 2 al acţiunii, recurenta critică decizia instanţei de apel care a reţinut că acestea sunt datorate de la data la care sentinţa rămâne definitivă.

Art. 1254 C. civ. prevede obligaţia de restabilire a situaţiei anterioare încheierii actului ca şi când acest act juridic nu ar fi fost perfectat, termenul de la care trebuie calculate penalităţile este termenul de la care s-au acordat finanţările în baza contractelor de finanţare lovite de nulitate absolută.

Se susţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 168 alin. (4) şi art. 77 Codul de procedură fiscală, fiind vorba de creanţe datorate bugetului local ca urmare a anulării contractelor de finanţare.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile recurate, şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 520.000 RON, în solidar cu intimatele-pârâte, reprezentând sume acordate de către Consiliul Local Ghimbav în baza contractelor de finanţare lovite de nulitate absolută conform hotărârii nr. 508 A Tribunalului Braşov.

Prin încheierea pronunţată în complet de filtru la data de 29 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 21 ianuarie 2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav.

Examinând hotărârea atacată, în limita impusă de criticile din cererea de recurs, încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită în parte recursul reclamantei, pentru considerentele care succed:

Prioritar, se impune precizarea că motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat formal, având în vedere că recursul nu cuprinde critici referitoare la ipotezele în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei".

Motivele invocate de recurenta-reclamantă se subsumează criticilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Conform acestor prevederi legale, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza recursului este limitată la criticile formulate de recurentă cu privire la soluţia instanţei de apel asupra întinderii obligaţiei de restituire a sumelor de bani alocate din bugetul oraşului Ghimbav, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul C..

Potrivit sentinţei civile nr. 508 din 04.04.2017 Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2016 a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâţii C., Consiliul Local Ghimbav şi B. şi a constatat nulitatea absolută a hotărârilor consiliului local nr. 34/2013, nr. 40/2014 şi nr. 85/2015 şi a contractelor de finanţare nr. x/2013, nr. y/2014 şi nr. 6355/2015.

Prezenta cerere de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1254 C. civ. şi pe considerentele hotărârii anterior menţionate.

Potrivit art. 1254 C. civ., nulitatea are ca efect considerarea actului că nu s-ar fi încheiat niciodată, obligaţia de restituire a prestaţiilor găsindu-şi fundament în acest principiu de drept.

Prin criticile aduse deciziei recurate, în esenţă, recurenta critică aspectul legat de solidaritatea pasivă care nu a fost reţinută de către instanţă ca temei al restituirii.

În mod just instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 1445 C. civ., potrivit cărora solidaritatea nu se prezumă, ea trebuie să fie în mod expres prevăzută de părţi sau lege.

Susţinerile recurentei privind calitatea pârâtului C. în cadrul pârâtei B. şi cesiunea părţilor de interes sunt lipsite de relevanţă în cadrul acestui litigiu, întrucât pentru admiterea în parte a acţiunii instanţele devolutive au avut în vedere calitatea de parte a asociaţiilor în contractele de finanţare a căror nulitate absolută a fost constată prin sentinţa civilă nr. 508/2017 a Tribunalului Braşov şi lipsa solidarităţii pasive în ceea ce îl priveşte pe pârâtul C..

În consecinţă, restituirea sumelor de bani alocate din bugetul oraşului Ghimbav în temeiul acestor juridice constate nule, revine asociaţiilor sportive în calitate de părţi, ci nu pârâtului C., în calitate de terţ faţă de contractele anterior menţionate.

De altfel, aspectele invocate de către recurentă au fost dezlegate în cadrul litigiului anterior, dar nu prezintă relevanţă în cadrul litigiului de faţă, reclamanta neputând indica un temei al solidarităţii.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la plata penalităţilor de întârziere, considerentele instanţei de apel sunt greşite, sub aspectul reţinerii dispoziţiilor speciale în materie fiscală, faţă de stabilirea momentului acordării penalităţilor de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Dreptul la plata unor daune interese moratorii este recunoscut dacă prejudiciul a fost generat prin emiterea unui act administrativ nelegal, anulat de instanţele de contencios administrativ.

În executarea contractului de finanţare, ambele părţi contractante au îndatorirea de a îndeplini în mod corespunzător şi la termen obligaţiile asumate, iar în caz contrar sunt ţinute de obligaţia de despăgubire, prin plata daunelor-interese moratorii ori compensatorii.

În prezentul dosar instanţa a fost chemată să stabilească care sunt dispoziţiile din dreptul intern care reglementează regimul juridic care fundamentează raportul juridic dedus judecăţii, iar instanţa trebuie să lămurească dacă operează dreptul comun în materie de acordare a daunelor interese moratorii, sau operează anumite norme cu caracter special, precum cele ale Codului de procedură fiscală.

Prejudiciul invocat de reclamantă a fost generat prin emiterea unui act administrativ nelegal, anulat de instanţele de contencios administrativ, iar art. 1 alin. (1), art. 18 alin. (3) şi art. 19 din Legea nr. 554/2004 prevăd în mod expres posibilitatea reparării unei astfel de pagube, art. 28 din acelaşi act normativ permiţând completarea dispoziţiilor sale cu cele ale dreptului comun, ale C. civ.

Faţă de aceste considerente, instanţa de apel, în rejudecare, va statua asupra momentului de la care sunt datorate daunele interese moratorii, în situaţia în care s-a stabilit că reclamanta a fost lipsită de folosinţa unei sume în temeiul unui act anulat de instanţele de contencios administrativ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav împotriva deciziei civile nr. 1708/Ap/2019 din 12 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, va casa în parte decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ GHIMBAV declarat împotriva sentinţei civile nr. 104/S din 15 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I Civilă în ceea ce priveşte pretenţiile de plată a penalităţilor de întârziere, fiind menţinute în rest dispoziţiile deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ GHIMBAV împotriva deciziei civile nr. 1708/Ap/2019 din 12 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., A. şi C..

Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ GHIMBAV declarat împotriva sentinţei civile nr. 104/S din 15 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I Civilă în ceea ce priveşte pretenţiile de plată a penalităţilor de întârziere.

Menţine în rest dispoziţiile deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 aprilie 2021.