Cassation appeal annulled for failure to develop grounds of illegality: contractual cost-sharing and medical services between hospital and partner

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 25.01.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Ioan", solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.457.777,48 RON, reprezentând contravaloarea cotei de cheltuieli ce se cuvenea a fi suportată de către pârât, în temeiul contractului de asociere în participaţiune nr. x/28.11.2008 încheiat cu reclamanta, astfel cum a fost modificat prin acte adiţionale, precum şi contravaloarea cotei de venituri ce se cuvenea reclamantei în baza aceluiaşi contract, după cum aceasta rezultă din fişa contabilă analitică şi actele contabile anexate cererii; a mai solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 2.330.645,10 RON, reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere în procent de 0,1% pe zi la sumele restante, calculate conform Cap. III pct. III lit. h) din contract, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 561/01.03.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.457.777,48 RON, reprezentând contravaloarea cotelor de cheltuieli şi venituri, a sumelor de 2.330.645,10 RON, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi, calculată la suma restantă şi de 85.828 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2084/10.12.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul şi a obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 8.520 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs, solicitând anularea ei şi exonerarea sa de la plata sumelor la care a fost obligat.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt şi a etapelor procesuale anterioare, recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a evaluat corespunzător raportul de constatare întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie din care rezultă că reclamanta a pretins nejustificat un număr de 83.532 de analize medicale în plus, cu o valoare de 5.763.708 RON.

Recurentul a mai relevat că situaţia de fapt nu a fost corect analizată, fapt ce a condus la evaluarea nejudicioasă a normelor de drept aplicabile.

A mai susţinut că în mod surprinzător instanţa de apel a apreciat că documentele contabile nu au fost suficiente pentru a proba situaţia reală a plăţii facturilor, deşi aceste înscrisuri au prezentat relevanţă şi consistenţă pentru cercetarea efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie.

În continuare, a relevat eroarea de judecată efectuată de instanţa de apel cu privire la considerentul reţinut, în sensul că "nu rezultă că decontarea (...) trebuia să se realizeze în baza datelor programului B.".

Sub acest aspect, recurentul a precizat că toate unităţile sanitare au implementată şi utilizează platforma programului B., iar faptul că în cuprinsul contractului nu este menţionat acest program nu conduce în mod obligatoriu la concluzia că aceste date sunt incorecte, că numai aşa-zisele date înregistrate de partea adversă trebuie luate în considerare şi că ar fi singurele corespunzătoare realităţii. De aceea, a apreciat că nu poate fi obligat să facă plăţi nejustificate şi să achite din bani publici analize neefectuate.

În final, a mai arătat că nu a creat prejudicii partenerului său contractual, ci că acesta a încercat prin mijloace neonorante să îl forţeze să achite servicii neefectuate.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în argumentarea căreia a susţinut că recurentul a reiterat susţinerile din întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, iar cererea de recurs reprezintă o preluare a cererii de apel. Astfel, recurentul solicită instanţei de recurs o reapreciere a probatoriului administrat, fără a critica punctual hotărârea instanţei de apel şi fără a indica vreunul dintre motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Recurentul a răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că motivele dezvoltate se încadrează în ipoteza de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor; recurentul a depus la dosar punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, rezultă că recurentului îi revine obligaţia de a indica critici de nelegalitate faţă de decizia pe care o atacă.

Analiza cererii de recurs relevă însă că autorul ei nu a dezvoltat critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate, ci că a prezentat în motivarea căii de atac aspecte generale referitoare la situaţia de fapt şi probatoriul administrat, sens în care s-a limitat la o reluare a susţinerilor expuse în faţa instanţelor de fond şi care au făcut deja obiectul analizei acestora.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta a criticat decizia curţii de apel, susţinând în esenţă că nu a fost evaluat corespunzător raportul de constatare întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie şi că documentele contabile făceau proba situaţiei reale a plăţii facturilor, înscrisuri ce au prezentat relevanţă pentru cercetarea penală, însă nu şi pentru instanţa civilă. Totodată, a mai susţinut că situaţia de fapt nu ar fi fost corect analizată şi că normele de drept aplicabile litigiului ar fi fost interpretate sau aplicate greşit, fără însă a le indica, dar şi că nu poate fi obligat la plată pentru analize medicale neefectuate, iar faptul că în cuprinsul contractului investiţional nu este menţionat programul B. nu conduce în mod obligatoriu la concluzia că datele sunt incorecte.

Niciuna dintre aceste susţineri nu conturează o veritabilă critică de nelegalitate care să poată fi subsumată motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurentul urmărind să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar în mod formal, iar aspectele de netemeinicie invocate de recurent nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situaţia în speţă, deoarece nu se poate considera că afirmaţiile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Ioan" împotriva deciziei civile nr. 2084/10.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.