Inadmissibility of extraordinary appeal against final ruling on early challenge of recusal order
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the extraordinary appeal as inadmissible, thereby upholding the final decision of the Court of Appeal that had rejected the earlier appeal for lack of admissibility. The dispute arose from a procedural challenge where a party filed an appeal against a first-instance order dismissing a request for judicial recusal as untaxed, before the underlying labor and social insurance case was resolved on the merits. The lower court had deemed the appeal inadmissible under Article 53(1) of the Code of Civil Procedure, which prohibits attacking rulings on recusal independently; instead, such rulings may only be challenged alongside the final judgment on the merits. Relying on Article 634(1) of the Code of Civil Procedure, which renders decisions regarding admissibility of appeals final and not subject to further review, the Supreme Court determined that the Court of Appeal's decision was final at the time of its issuance and thus not susceptible to an extraordinary appeal under Article 457(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 97 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 53 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary appeal against final ruling on early challenge of recusal order: În prealabil, trebuie subliniat că denumirea de "contestaţie" dată de numitul A. este eronată, aşa încât având în vedere scopul urmărit de parte, precum şi dispoziţiile art. 152, coroborate cu art. 22 alin. (4), dar şi art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte califică calea de atac exercitată ca fiind cea a recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin încheierea din 28.10.2019, dată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva completului de judecată C5, învestit cu judecata cauzei.
Împotriva acestei încheieri, petentul a declarat contestaţie, precizată ca fiind apel prin concluziile orale la termenul din 10.06.2020, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 959/10.06.2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins ca inadmisibil apelul.
Împotriva acestei decizii, A. a promovat contestaţie, solicitând anularea ei.
În motivare, a susţinut în esenţă că nu i-au fost comunicate toate detaliile necesare cu privire la efectuarea plăţii taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 RON, apreciind că termenul scurt acordat a fost premeditat şi calculat pentru a-l împiedica să achite taxa.
A mai relevat că în etapa apelului nu a fost lăsat să îşi susţină cauza, fapt ce ar denota, în opinia sa, existenţa unui trafic de influenţă între judecători, ce încearcă să îşi apere deciziile pronunţate, context în care a solicitat judecarea dosarului său de către instanţa supremă sau strămutarea pricinii şi, totodată, transmiterea informaţiilor necesare efectuării plăţii taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 RON.
Intimatele nu au formulat întâmpinări.
În prealabil, trebuie subliniat că denumirea de "contestaţie" dată de numitul A. este eronată, aşa încât având în vedere scopul urmărit de parte, precum şi dispoziţiile art. 152, coroborate cu art. 22 alin. (4), dar şi art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte califică calea de atac exercitată ca fiind cea a recursului.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, iar recurentul a depus la dosar punct de vedere la raport.
Analizând actele dosarului şi decizia atacată, Înalta Curte reţine că unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.
Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 959/10.06.2020, prin care Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins ca inadmisibil apelul declarat împotriva încheierii din 28.10.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, de anulare ca netimbrată a cererii de recuzare.
Dispoziţia de inadmisibilitate a căii de atac, reţinută de curtea de apel, se întemeiază pe declararea apelului anterior soluţionării litigiului pe fond în primă instanţă, cu încălcarea art. 53 alin. (1) C. proc. civ., care acordă părţii posibilitatea de a ataca încheierea de respingere (şi, pentru identitate de raţiune, şi pe cea de anulare) a cererii de recuzare doar o dată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.
În acest context, al nesocotirii art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, criticile recurentului cu privire la modalitatea de respingere a căii de atac promovate împotriva încheierii din 28.10.2019 nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, având în vedere caracterul definitiv al deciziei atacate din perspectiva art. 634 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, în raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 959/10.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 959/10.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.