Exclusion of procedural errors from cassation review and mandatory payment of judicial stamp taxes for extraordinary appeals

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 01.09.2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.R.L., C. şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige în solidar pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C. să-i plătească suma de 2.254.917,5 RON, cu titlu de despăgubiri pentru neîndeplinirea obligaţiei de a lansa oferta publică obligatorie pentru acţiunile emise de S.C. SINTEZA S.A., cu cheltuieli de judecată.

Pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţiile lipsei procedurii prealabile, inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., iar pe fond au solicitat respingerea acţiunii.

Pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 1045/03.03.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

În şedinţa publică din 24.09.2015, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei procedurii prealabile şi a unit excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C. şi Autoritatea de Supraveghere Financiară cu fondul.

În şedinţa publică din 02.02.2017, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a disjuns cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a dispus formarea unui dosar nou, a cărui judecată, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a suspendat-o.

Prin încheierea din 17.12.20218, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins ca rămase fără obiect obiecţiunile la completarea la raportul de expertiză de evaluare nr. 342/12.09.2018 formulate de reclamantă şi ca neutilă cauzei obiecţiunea la completarea raportului de expertiză formulată de pârât. A dispus comunicarea către părţi a înscrisurilor depuse de expert la dosarul cauzei la 27.04.2017 şi 06.12.2018 şi a fost încuviinţată pentru completarea la raportul de expertiză de evaluare nr. 342/12.09.2018 onorariul de 24.335 RON şi s-a pus în vedere reclamantei să facă dovada achitării acestuia până la termenul de judecată din 07.02.2019.

Prin sentinţa nr. 43/LP/21.02.2019, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii şi a admis în parte acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C., pe care l-a obligat la plata către reclamantă a sumei de 143.352 RON, reprezentând despăgubiri; a respins celelalte pretenţii şi a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 12.112 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin aceeaşi sentinţă, a respins şi cererea de încuviinţare a diferenţei de onorariu formulate de expertul tehnic judiciar D..

Împotriva acestei sentinţe, atât reclamanta, cât şi pârâtul au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Împotriva încheierii din 17.12.2018 şi a sentinţei, expertul tehnic judiciar D. a formulat apel, solicitând instanţei, în principal, modificarea în parte a sentinţei şi a încheierii atacate, în sensul aprobării onorariului său, în cuantum de 53.950 RON şi, în subsidiar, modificarea în parte a sentinţei, în sensul aprobării cererii de îndreptare şi completare a încheierii pronunţate la 17.12.2018 şi al aprobării cel puţin a onorariului rezultat din modalitatea de calcul expusă.

Prin decizia nr. 338/C/2019-A/23.10.2019, astfel cum a fost îndreptată din oficiu prin încheierea din 06.11.2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii, A. S.A., C. şi D. au declarat recurs.

Prin memoriul său de recurs, C. a susţinut în esenţă că soluţiile de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi de admitere a acţiunii reclamantului sunt rezultatul interpretării şi aplicării greşite a prevederilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi a art. 66 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., precum şi a celor de la art. 1.349, art. 1.357 şi art. 1.533 teza finală C. civ., referitoare la angajarea răspunderii sale civile contractuale, apreciind că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea sa de recurs, D. a solicitat casarea în parte a deciziei atacate, cu consecinţa acordării unui onorariu suplimentar, în cuantum de 8.140 RON, aferent suplimentului la raportul de expertiză întocmit în cauză.

În motivare, a arătat că prima instanţă a stabilit un avans în cuantum de 1.500 RON pentru întocmirea raportului de expertiză şi a aprobat o diferenţă de onorariu în sumă de 6.640 RON, rezultând un onorariu total de 8.140 RON, care a fost achitat, iar decontul aferent raportului de expertiză a fost aprobat prin încheierea din 11.10.2018. A mai precizat că la solicitarea pârâţilor, instanţa a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, ale cărui obiective i-au fost comunicate prin adresa din 23.05.2018, dar şi că a întocmit şi a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză, alături de un nou decont aferent exclusiv acestei lucrări.

A mai subliniat acest recurent că, deşi intitulat supliment la raportul de expertiză, lucrarea este mult mai vastă decât raportul de expertiză iniţial. Mai mult, a arătat că pentru întocmirea noii lucrări a fost necesară efectuarea unor activităţi suplimentare, respectiv documentare, deplasări, inspecţie a bunurilor, convocarea părţilor, studiul dosarului etc., pentru care a solicitat aprobarea unui onorariu separat.

Cu toate acestea, prin încheierea din 17.12.2018, prima instanţă a redus onorariul aferent suplimentului la raportul de expertiză, iar prin sentinţa pronunţată a reţinut că suma de 8.140 RON nu a fost acordată cu titlu de onorariu aferent suplimentului la raportul de expertiză, având în vedere că această sumă a reprezentat onorariul aferent raportului de expertiză iniţial.

Prin decizia atacată cu recurs, instanţa de prim control judiciar i-a respins apelul, apreciind că în mod corect a scăzut tribunalul din onorariul aferent suplimentului la raportul de expertiză suma plătită cu acest titlu pentru raportul iniţial.

În opinia recurentului, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 339 alin. (2) şi art. 397 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, a arătat că potrivit art. 339 alin. (2) C. proc. civ., onorariul iniţial va putea fi majorat la cererea motivată a experţilor, după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecţiuni, respectiv a raportului suplimentar, după caz.

Potrivit recurentului D., din formularea textului legal menţionat rezultă că expertul desemnat în cauză este îndreptăţit să solicite motivat onorariul său, menţionând raportul, răspunsul la obiecţiuni şi raportul suplimentar, în funcţie de circumstanţele cauzei. În calitate de expert desemnat în cauză, a efectuat două lucrări individuale (raportul de expertiză şi suplimentul la raport) şi a depus două deconturi separate pentru fiecare lucrare, formulând astfel două cereri motivate.

În continuare, a arătat că, potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.

Or, ambele instanţe de fond s-au pronunţat doar asupra decontului aferent suplimentului la raportul de expertiză, apreciind că suma de 8.140 RON aferentă raportului iniţial trebuie scăzută din onorariul pentru întocmirea suplimentului la raportul de expertiză.

Aşa fiind, a conchis că atât tribunalul, cât şi curtea de apel au analizat şi soluţionat o singură cerere de acordare a onorariului de expert, respectiv pe cea vizând onorariul aferent suplimentului la raportul de expertiză, deşi a învestit instanţa cu două cereri independente, una pentru onorariul aferent raportului de expertiză, iar cealaltă pentru onorariul aferent suplimentului la raport.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 20.02.2020, recurentul C. a depus la dosar o declaraţie de renunţare la judecarea recursului principal, formulat la 06.01.2020, autentificată sub nr. x/17.02.2020 de Biroul Individual Notarial E., dar şi un recurs incident, al cărui conţinut este similar celui al recursului principal.

La 27.02.2020 A. S.A. a depus întâmpinare la recursul declarat de D., prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate; în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului. La aceeaşi dată, a depus întâmpinare la recursul declarat de C., solicitând respingerea ca nefondat a acestuia.

La 19.03.2020 D. a răspuns la întâmpinarea formulată de A. S.A., iar la 20.03.2020 C. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de A. S.A.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor.

Analizând actele dosarului, precum şi decizia recurată, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, subliniază că recursul declarat de reclamanta A. S.A. şi recursul incident promovat de C. nu pot fi soluţionate în procedura prevăzută la art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., astfel încât va disjunge judecata acestora şi va dispune formarea unui nou dosar, în vederea soluţionării lor, stabilind termen la 07.04.2021, în procedura de filtru, fără citarea părţilor.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare recursul principal promovat de recurentul C., asupra căruia reţine următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Dispoziţiile art. 32 din aceeaşi ordonanţă stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege, iar art. 33 statuează că acestea se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În etapa regularizării, constatându-se că recursul principal declarat de C. nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina acestuia obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.986 RON, măsură căreia partea nu s-a conformat.

În cadrul notelor scrise depuse la 20.02.2020, recurentul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.986 RON, însă a menţionat că aceasta este aferentă recursului incident, nu şi celui principal.

Prin urmare, constatând că acest recurent nu s-a conformat obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru aferente recursului principal, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate şi, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., îl va anula în procedura prevăzută de art. 493 pct. (5) C. proc. civ.

Examinând excepţia nulităţii recursului declarat de D., invocată de A. S.A. prin întâmpinare, reţine că în conformitate cu art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate hotărârii atacate, care pot fi încadrate în ipotezele expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul D., în calitate de expert, critică decizia curţi de apel din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 339 alin. (2) şi art. 397 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că s-a pronunţat minus petita.

Această susţinere nu poate fi valorificată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., deoarece ipotezele în care instanţele se pronunţă plus petita, ultra petita ori minus petita, reglementate anterior prin art. 304 pct. 6 din C. proc. civ. de la 1865, au fost suprimate ca motive de recurs în noua legislaţie procesual civilă, deschizând doar calea extraordinară de atac a revizuirii, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

De aceea, recursul declarat recurentul D. urmează să fie anulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de recurentul-pârât C. şi recursul declarat de recurentul D. împotriva deciziei nr. 338/C/2019-A/23.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Disjunge judecata recursului principal al recurentei-reclamante A. S.A. şi a recursului incident promovat de C., ambele declarate împotriva aceleiaşi decizii şi dispune formarea unui dosar separat, în care acordă termen la 07.04.2021, în procedură de filtru, fără citarea părţilor.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.