Creditor’s guarantee claim against non-consumer fidejussor upheld under agreed jurisdiction, Ilfov Tribunal competent

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 10.09.2020, creditoarea S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe debitoarea B., solicitând instanţei să emită o ordonanţă de plată, prin care să oblige debitoarea la plata sumelor de 341.468,10 RON reprezentând contravaloare marfă neachitată, de 97.681,80 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, calculate de la data scadenţei până la 08.05.2020, data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei principale S.C. C. S.R.L., precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de la data sesizării instanţei şi până la data achitării integrale a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3645/07.12.2020, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că debitoarea a fost chemată în judecată, în baza răspunderii civile contractuale, în calitate de fidejusor - persoană fizică şi nu în calitate de reprezentat legal al societăţii cumpărătoare, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ.

A mai reţinut că, deşi la art. 15.2 din contract s-a prevăzut că instanţa competentă să soluţioneze litigiile ivite între părţile contractante este cea de la sediul vânzătorului, din interpretarea art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 126 alin. (1) C. proc. civ. se desprinde concluzia conform căreia competenţa teritorială este exclusivă, căci acţiunea se încadrează în categoria celor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, context în care instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în circumscripţia căruia debitoarea îşi are domiciliul.

Prin sentinţa civilă nr. 66/12.03.2021, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţei, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că debitoarea nu are calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, astfel că art. 121 C. proc. civ. nu este incident, deoarece la momentul semnării contractului aceasta avea calitatea de asociat şi administrator al debitoarei principale, S.C. C. S.R.L., iar în această calitate a semnat, ca fidejusor, contractul.

Totodată, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., dat fiind faptul că părţile au stabilit convenţional ca litigiul să fie judecat de către instanţele de la sediul vânzătorului, respectiv Tribunalul Ilfov, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea respectivului tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 29.03.2021.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului constă în emiterea unei ordonanţe de plată, prin care debitoarea B., în calitate de fidejusor al debitoarei principale S.C. C. S.R.L., să fie obligată să achite creditoarei contravaloarea mărfii neachitate de către debitoarea principală, la care se adaugă şi accesorii.

În cauză, creditoarea acţionează în baza contractului nr. x/14.02.2017 pe care l-a încheiat, în calitate de vânzătoare, cu S.C. C. S.R.L., în calitate de cumpărătoare.

Debitoarea împotriva căreia a fost formulată prezenta ordonanţă de plată a acţionat din perspectiva calităţii sale de asociat şi administrator al S.C. C. S.R.L., motiv pentru care nu are calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Prin art. 15.2 din contract, părţile au stabilit că "Dacă partenerii nu ajung la o înţelegere amiabilă, atunci litigiile vor fi înaintate spre rezolvare Curţii de arbitraj Bucureşti sau instanţelor competente de la sediul Vânzătorului".

În cauză sediul creditoarei este în raza de competenţă a Tribunalului Ilfov.

În aceste condiţii, sesizarea Tribunalului Ilfov a fost făcută în acord cu alegerea de competenţă a părţilor, stabilită prin clauza inserată la art. 15.2 din contract, care derogă de la regula de drept comun.

Pe cale de consecinţă, date fiind dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi cele ale art. 116 C. proc. civ., rezultă că prin sesizarea Tribunalului Ilfov, creditoarea şi-a exercitat dreptul de alegere a instanţei competente, în baza art. 15.2 din contractul nr. x/14.02.2017 încheiat între părţi.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.