Salary recalculation suit by prosecutors assigned to Prahova tribunal under optional forum rule.

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la data de 26.06.2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să recalculeze indemnizaţiile de încadrare, conform dispoziţiilor din Legea nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 şi până în prezent, precum şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000 şi la repararea prejudiciului începând cu 09.04.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2644/29.10.2020, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că reclamanţii sunt angajaţi în structuri care funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, context în care competenţa teritorială nu se poate determina în raport cu prevederile art. 127 C. proc. civ., ci potrivit art. 269 din Codul muncii şi art. 208-2010 din Legea nr. 62/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 1445/01.03.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că la data sesizării instanţei reclamanţii aveau calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, şi nu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În consecinţă, având în vedere că locul de muncă al reclamanţilor se află în raza teritorială a Tribunalului Ilfov, aceştia au înţeles să sesizeze Tribunalul Prahova, în raport cu prevederile art. 127 C. proc. civ., instanţă aflată în raza teritorială a unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 26.03.2021.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile citate mai sus se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor.

La data sesizării Tribunalului Prahova, reclamanţii aveau calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În aplicarea textelor de lege evocate anterior, reclamanţii au ales să sesizeze Tribunalul Prahova, instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Bucureşti, în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.

Prin urmare, aceasta este instanţa căreia îi revine competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată, sens în care Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.