Declaratory action for prescription of mortgage enforcement right annulled as null for lack of substantive legal grounds.

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la 04.03.2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate intervenirea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită în baza contractului de credit nr. x/28.06.2007, precum şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 626/19.06.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 28.06.2019, Judecătoria Dej a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 1612/01.10.2019, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale şi a respins acţiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 378/10.09.2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelul, a anulat în tot sentinţa atacată şi, în rejudecare, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recurs, solicitând casarea ei în parte şi trimiterea cauzei la curtea de apel, spre o nouă judecată.

În motivare, au prezentat situaţia de fapt, în cadrul căreia au arătat că în anul 2007 au contractat un credit bancar de la C. S.A. -Sucursala Cluj şi că ulterior, din cauza unor probleme financiare, nu au mai achitat ratele, astfel că în anul 2014 D., prin D. S.R.L., a demarat executarea silită împotriva lor, procedură care a fost finalizată prin vânzarea imobilului ipotecat. Recurenţii au mai arătat că în urma contestaţiei la executare pe care au promovat-o, executarea silită a fost anulată, iar instanţa a constatat că D. nu are calitatea de creditor; au precizat că s-a dispus repunerea în situaţia anterioară executării silite. Ulterior acestui litigiu, au susţinut că au efectuat formalităţile necesare pentru radierea ipotecii înscrise în favoarea C. S.A. Astfel, recurenţii au arătat că s-au adresat Judecătoriei Dej cu o acţiune în realizare, ce face obiectul dosarului nr. x/2018, prin care au solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei adrese de radiere a ipotecii pentru imobilul în discuţie, iar în cazul unui refuz hotărârea instanţei să ţină loc de act de radiere a ipotecii. Au precizat că dosarul nr. x/2018, aflat în apel, este în prezent suspendat până la soluţionarea dosarului de faţă, dar şi că prin sentinţa civilă nr. 685/11.10.2018, dată în primă instanţă, Judecătoria Dej a statuat că demersul lor juridic este nefondat, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să constate intervenirea prescripţiei dreptului de a mai solicita executarea silită.

În continuare, recurenţii au mai relevat că instanţa de apel a apreciat că nu ar fi incidente prevederile art. 35 C. proc. civ. şi că prescripţia dreptului de a mai cere executarea silită se poate solicita doar în cadrul unei acţiuni în realizare şi nu într-una de constatare, deoarece legiuitorul ar fi dat prevalenţă acţiunilor în realizare faţă de cele în constatare.

Potrivit recurenţilor, în apel a fost lămurit obiectul litigiului, în sensul că scopul prezentei acţiuni este cel de constatare a prescripţiei dreptului de a mai cere executarea silită de către creditorul înscris cu drept de ipotecă în cartea funciară.

După ce au redat conţinutul art. 35 C. proc. civ., recurenţii au mai susţinut că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a acestor norme, apreciind că nu este posibil ca în cadrul unei acţiuni în realizare să se constate prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

În continuare, recurenţii au prezentat definiţiile celor două tipuri de acţiuni şi au arătat că pe rolul instanţelor nu se află demarată vreo acţiune în realizare în cadrul căreia ar putea invoca prescripţia dreptului de a cere executarea silită, iar în aceste condiţii singura soluţie rămasă la dispoziţie este prezenta acţiune în constatare.

În drept, au invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu, excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Simpla relatare a situaţiei de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părţi nu constituie o motivare a recursului, deoarece această cale de atac nu are caracter devolutiv, astfel că nemulţumirea recurenţilor trebuie exprimată în tiparele fixate de lege.

În cauză, recurenţii au indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă că nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva deciziei din apel care să poată fi circumscrise ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece susţinerile puse în discuţie relevă doar nemulţumirea recurenţilor cu privire la soluţia instanţei de apel, arătând că singurul lor remediu juridic aflat la dispoziţie este cel de promovare a unei acţiuni în constatare, fiind antamate aspecte indisolubil legate de situaţia de fapt.

Astfel, sub pretextul unei interpretări eronate a art. 35 C. proc. civ., fără a se arăta în concret în ce constă aceasta, recurenţii fac referire la modul în care au înţeles să îşi construiască apărările în cauză, susţinând că acţiunea lor în constatare este admisibilă, faţă de lipsa unui litigiu aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia ar putea cere constatarea intervenirii prescripţiei extinctive a dreptului intimatei de a solicita executarea silită în baza titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurenţilor cu privire la singurul mijloc de valorificare în acest scop, care ar putea să îmbrace forma unei acţiuni în constatare, nu sunt suficiente pentru declanşarea controlului judiciar, în lipsa dezvoltării unor argumente cu privire la normele de drept pretins încălcate sau greşit aplicate. Mai mult, constată că dosarul nr. x/2018 are ca obiect o acţiune în realizare - cea în radierea ipotecii -, în cadrul căruia instanţa poate evalua prescripţia dreptului băncii de a obţine executarea silită a titlului.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar în mod formal, iar afirmaţiile recurenţilor nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 378/10.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 aprilie 2021.